— Si dupa aia, ranji prosteste, ai aparut in fata noastra,  spunand ca te duceai dupa o diadema. Ce e aia o diadema?

— Harry, rasuna vocea lui Ron, din partea cealalta a zidului  de 15 metrii format dim mobile vechi, carti si robe vechi si  lucruri stricate, vorbesti cu cineva?

Crabbe care atinit bagheta spre vechituri si Striga:

— Desendo!

Zidul de vechituri incepu sa se clatine si se prabusi pe cularul  alaturat aceluia de pe care era Ron, in timp ce Hermione striga  de undeva de departe. Isi indrepta bagheta spre raftul cu vechituri strigand Finite si vechiturile se stabiliza.

— Nu, spuse Reacredinta, oprind bratul lui Crabbe care dadu sa repete vraja. Daca distrugi camera asta risti sa  ingropi diadema.

— Si ce daca, spuse Crabbe, pe Potter il vrea Lordul  Intunecat, cui ii pasa de o diadema?

— Potter a venit aici dupa asta, spuse Reacredinta,  ascunzandu-si nerabdarea, in fata gandirii greoaie a colegilor sai. Asa ca trebuie sa insemne… . .

Crabbe se smuci spre Reacredinta si spuse aspru:

— Cui ii pasa ce crezi tu Draco, nu mai primesc ordine de la  tine, tu si taicatu sunteti terminate.

— Harry, ce se intampla, striga Ron de pe partea cealalta a  zidului de vechituri.

— Harry? se maimutarii Crabbe, imitandu-l pe Ron—nu Potter, si striga Crucio. Blestemul nimerii bustul vrajitorului de piatra, are se inalta in aer cu tot cu diadema, cazand apoi cu zgomot, pe mormanul de vechituri pe care statuse pana atunci.

— Opreste-te, striga Reacredinta, Lordul Intunecat il vrea in  viata.

— Si ce? , doar nu o sa-l omor, spuse Crabe dand la o parte bratul lui Draco din fafa lui, sau daca o sa pot, o sa-l omor,  Lordul Intunecat il vrea mort pe Potter, ce cont

Un jet de lumina rosie trecu in zbor pe langa Harry, era  Hermione, care venise in fuga pe la capatul randului. Trimise o vraja de impietrire, spre capul lui Crabbe, care il rata doar  pentru ca Draco il trasese din fata vrajii.

— Nu-l omorati, nu-l omorati, striga Reacredinta catre Crabbe si Goyle, care tinteau amandoi catre Harry. Clipa in care acestia exitara fu exact ce ii trebuia lui Harry:

— Expeliarmus!

Bagheta zbura din mana lui Goyle, disparand in mormanul de vechituri, in timp ce acesta sarea prosteste pe loc incercand sa  o prinda, in timp ce Reacredinta se arunca intr-o parte ferinduse din fata vrajii de impietrire a Hermionei in timp ce Ron  trimise o vraja de legare corporala catre Crabbe, de la capatul  randului, ratandu-l pe putin. Crabbe se invarti pe loc si striga  din nou:

— Abracadabra!

Ron sari intr-o parte, disparand in spatele randului, ferindu-se de jetul de lumina verzuie, iar Reacredinta dezarmat se piti  dupa un sifonier cu trei picioare, iar Hermione se napustii  asupra lor, impietrandu-l pe Crabbe in timp ce se indrepat spre Reacredinta.

— E undeva pe aici, prin mormanul acesta de vechituri,  langa tiara, spuse Harry Hermionei. Uita-te dupa ea in timp ce il  ajut pe R…

— Harry! striga Hermione.

O bubuitura puternica din spatele sau il prevenii cu numai o clipa inainte sa se intample. Se intoarse si ii vazu pe Ron si  Crabbe venind in fuga spre el, de-a lungul coridorului.

— Va place cand se incing lucrurile, gunoaielor, striga  Crabbe din fuga. Insă părea să nu poată controla ce făcuse.

Erau urmăriţi de nişte flăcări de dimensiuni neobişnuite, care se ridicau pe zidurile din vechituri, prefăcute în cenuşă la  atingerea focului.

— Aguamenti! strigă Harry, dar jetul de apă care ţâşni din  vârful baghetei sale se evaporă imediat. Fugiţi! Reacredinţă  apucă trupul împietrit al lui Goyle şi îl trase, Crabbe le-o luă  înainte tuturor, părând acum îngrozit de-a binelea, iar Harry,  Ron şi Hermione fugiră după el, cu focul pe urmele lor. Nu era  un foc normal, căci Crabbe folosise un blestem de care Harry nu  mai auzise până atunci. Ocoliră pe după un colţ şi flăcările îi urmară de parcă ar fi fost însufleţite, conştiente şi hotărâte să  îi ucidă. Acum, focul începuse să sufere nişte mutaţii, se transformă într-o haită imensă de animale din foc: şerpi din  flăcări, himere şi dragoni se înălţară şi coborâră, iar grohotişul  vechi de secole cu care se hrăneau era azvârlit în aer, direct în  gurile lor cu colţi, aruncat în sus de labele cu gheare, înainte de a se mistui în infern. Reacredinţă, Crabbe şi Goyle dispăruseră  din câmpul lor vizual. Harry, Ron şi Hermione se opriră brusc,  monştri din foc îi încercuiau, apropiindu-se din ce în ce mai  tare, lovind cu ghearele, coarnele şi cozile, iar fierbinţeala  devenise ca un zid compact în jurul lor.

— Ce putem face? strigă Hermione peste vuietul asurzitor al focului. Ce putem face?

— Prindeţi!

Harry înşfacă două mături care păreau destul de grele, din cel mai apropiat morman de vechituri, şi îi aruncă una lui Ron,  care o trase pe Hermione pe mătură, în spatele lui. Harry îşi  aruncă un picior peste a doua mătură şi lovi cu putere în  podea, se ridicară în aer, ratând cu puţin ciocul cu corn al unei  păsări de pradă din flăcări, gata-gata să-i înghită.

Fumul şi căldura deveneau copleşitoare; dedesubt, focul blestemat mistuia marfa de contrabandă a generaţii întregi de elevi urmăriţi, rezultatele condamnabile a mii de experimente interzise, secretele a nenumărate suflete care se refugiaseră în  cameră. Harry nu văzu nicăieri nici urmă de Reacredinţă,  Crabbe şi Goyle; coborî cât îndrăzni de jos peste monştrii din  flăcări, pentru a-i căuta, dar nu văzu decât foc, ce mod îngrozitor de a muri... nu dorise niciodată să se întâmple aşa  ceva...

— Harry, hai să ieşim, hai să ieşim! strigă Ron, deşi, din  cauza fumului negru, era imposibil să îşi dea seama unde era  uşa. Atunci, Harry auzi un strigăt de om, slab şi înduioşător,  prin toată rumoarea îngrozitoare, prin vuietul flăcărilor  devoratoare.

— Este prea periculos! urlă Ron, dar Harry viră în aer.

Ochelarii îi protejară cât de