href="#filepos1169854">[24]. El afirmă că Ennius a sustras acest vers lui Homer, iar Vergiliu lui Ennius, căci chiar în De republica a lui Cicero se află acest distih al lui Ennius:

„Dacă este permis cuiva să urce pân-la lăcașul zeilor, Numai mie îmi e deschisă imensa poartă a cerului”.

Dar ca să nu mă cobor și eu, în vreme ce altceva urmăresc, până la nivelul filologului sau al grămăticului, îți atrag atenția că audierea și lectura filozofilor trebuie să-și pună drept țintă fericirea vieții, că nu trebuie să umblăm după cuvinte arhaice sau anume plăsmuite, după metafore nesănătoase sau figuri de stil, ci după maxime care ne pot fi de ajutor, după cugetări mărețe și înaripate, care pot să fie apoi puse în practică. Să le învăţăm așa de bine, ca vorbele să devină fapte.

Eu cred că nu există ființe care să fi făcut un mai mare rău tuturor oamenilor ca aceia care au învățat filozofia ca pe un fel de meserie de exploatat și care trăiesc altfel decât învaţă pe alții a trăi. Ei se înfățișează singuri ca exemplele unei învățături de prisos, sclavi ai tuturor viciilor pe care le condamnă. Un asemenea dascăl îmi poate folosi tot atât de puțin ca un cârmaci cuprins de rău de mare în timp de furtună. Trebuie să ții cârma împotriva valurilor care ne răpesc, trebuie să lupți cu marea însăși, trebuie să strângi pânzele din bătaia vântului: ce-mi poate ajuta un conducător de corabie înspăimântat și vomând într-una? O plută este bătută de furtună. Nu crezi că viața e bătută de una și mai mare? Nu ți se cere să vorbești, ci să conduci. Tot ce spun aceștia, toate vorbele pe care le aruncă în fața mulțimii sunt vorbe de împrumut: le-a spus și Platon, le-a spus și Zenon, le-a spus și Crisip și Posidonius și seria nesfârșită a atâtor și atâtor filozofi. Am să-ți arăt cum ar putea să probeze că sunt ale lor: să facă precum zic.

Fiindcă ți-am spus ce voiam să-ți spun, am să-ți satisfac acum și dorința ta, dar am să amân pentru altă scrisoare tratarea în intregime despre ceea ce-mi ceruseși, ca să nu te apropii obosit de o chestiune spinoasă, care ar trebui să fie ascultată cu multă atenție și interes. Cu bine.

 

1) La care face aluzie și în scrisoarea CVI.

2) Despre Attalus, profesorul lui Seneca, ce a exercitat o mare influenţa asupra filozofilor și pe care acesta îl citează mai des, vezi scrisorile IX, LXIII, LXVII, LXXII, LXXXI, CVIII.

3) Se referă la cultul Cybelei (Magna Mater), cult frigian, introdus în Grecia și apoi la Roma. Preoții acestui cult, coribanții sau galii, dansau în cinstea zeiţei dansuri frenetice în sunetul flautelor şi al altor instrumente.

4) Versuri din mimii lui Publilius Syrus sau ai lui Laberius.

5) Ibidem.

6) Sotion din Alexandria, profesor de filozofie al lui Seneca.

7) Motivul era credinţa în reîncarnarea sufletelor umane în corpurile unor animale.

8) Vergiliu, Georgice III, 284.

9) Vergiliu, Georgice III, 66-68 (trad. G. Coşbuc).

10) Vergiliu, Georgice, III, 67 (trad. G. Coșbuc).

11) Vergiliu, Eneida VI, 275 (trad. G. Coşbuc): pallentes habitant morbi tristisque senectus.

12) Este vorba de lucrarea lui Cicero, De republica, lucrare de filozofie politică des citată, dar care nu ni se păstrează decât fragmentar.

13) Este vorba de regii Servius Tullius, Ancus Marcius și Numa Pompilius.

14) Magister populi este numele vechi al dictatorului, adică al magistratului ales de senat dintre foștii consuli, pe timp de șase luni, și învestit cu puteri extraordinare, pentru a face față unor situații deosebite. În caz de război, dictatorul era comandantul pedestrimii. La comanda cavaleriei el alegea un magister equitum.

15) Orice condamnat la moarte avea dreptul să facă apel la comițiile centuriate. Apelul se numea provocatio ad populum. În practică, această măsură a însemnat aproape abolirea pedepsei capitale.

16) Fenestella, istoric care a trăit în timpul lui Augustus și la începutul domniei lui Tiberius. A scris o operă, Annales, bogată în informații privitoare la instituții și moravuri, care s-a pierdut.

17) Cărțile sau analele pontificilor erau niște cronici, în care pontifex maximus nota sub numele consulilor sau al altor magistraţi evenimentele mai importante din timpul anului.

18) „În realitate”.

19) „El însuși”.

20) La curse, linia de pornire și de sosire se marcau cu creta.

21) Q. Ennius, cel mai mare poet al epocii lui (239–169 î.Cr.). Opera sa principală este epopeea Annales; în versuri de o mare putere expresivă, poetul învia trecutul legendar și istoric roman de la Eneas până în vremea lui. Autorul folosește versul hexametru, împrumutat de la greci. Influența lui Ennius asupra lui Lucrețiu, Vergiliu și Titus Livius a fost puternică.

22) „Ajutor.”

23) „Realizare, merit.”

24) Vergiliu, Georgice III, 260–261 (trad. G. Coşbuc): quem super ingens porta tonat caeli.

109. Dacă înțeleptul poate fi de folos înțeleptului și în ce chip

 

Dorești să știi dacă un înțelept poate fi de folos altui înțelept. Zicem că înțeleptul este îndestulat de toate bunurile și că a atins treapta supremă. Se pune întrebarea: cum poate cineva să fie de folos cuiva care posedă binele suprem? Oamenii virtuoși își sunt folositori unii altora, căci ei practică virtuțile și mențin înțelepciunea la înălțimea ei. Fiecare dorește un altul cu care să se compare, împreună cu care să cerceteze. Pe cei pricepuți la lupte îi formează exercițiul; pe muzicant îl stimulează un altul care învață aceleași lucruri, înțeleptul are și el nevoie de punerea în mișcare a virtuților: așa cum se pune în mișcare singur, tot astfel este mișcat și de un alt înțelept.

Întrucât un înțelept va fi de folos altui înțelept? Acesta îi va da imboldul și-i va arăta diferite prilejuri de