Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Spaţiul verde nu mai e verde. Pe el ochii observatorului desluşesc fără efort dopuri de plută, tampoane înroşite, tuburi de spray, pagini îngălbenite de ziar, cotoare de măr, capace de la sticlele de bere, rahaţi lăţiţi de sandalele copiilor neatenţi, pungi în care s-au aflat cărbuni pentru grătar, capete de sifon ieşite din uz, pachete de ţigări mototolite în pumn, resturi dintr-o pasăre surprinsă la sol de o mâţă cu instinctele ascuţite, jumătăţi de făraşe, role de scotch consumat, ambalaje de la tuburi de pastă de dinţi, pliante de la Cora, Bricostore şi Carrefour, fluturaşi care anunţă un concert de manele în parcul de peste drum, coperţi de caiete dictando, prezervative folosite, câte-un ciorap desperecheat, ciorchini de struguri mâncaţi pe jumătate, coji de ouă, cozi de ciocan, cutii goale de chibrituri, tuburi de la rachetele folosite la ultimul revelion şi o mulţime de obiecte care pot fi aruncate pe geam în loc să umple coşul de gunoi al fiecărui apartament. Azvârlitul pe fereastră a devenit un sport naţional care ameninţă să devanseze celelalte discipline în care românul excelează de ani buni: aflatul în treabă, datul cu părerea, grija pentru capra vecinului şi bârfa neostoită.
Neatent la stimulii pământeni, soarele mângâie mai departe cartierul, atrăgându-i pe oameni din micile lor cuiburi de beton la aer curat. Unii s-au mişcat repede, iar ora prânzului îi prinde departe de vecini. Ei se află de câteva ore la pădure, unde clădesc defileuri de gunoaie din locul unde şi-au parcat maşinile până pe pătura unde se hrănesc temeinic, cu muzica dată la maximum şi cu mulţumirea că deplasarea lor în natură va lăsa urme de neşters. Alţii îşi dau seama abia acum de şansa care li s-a ivit. Dacă e sâmbătă, e frumos afară şi până la meci mai sunt câteva ore, nimic nu-i împiedică să aştepte vesela sărbătoare în faţa blocului, la iarbă (aproape) verde. Din scară îşi face apariţia un grup de bărbaţi hotărâţi, care duc cu ei uneltele necesare distracţiei blocative. Unul clădeşte meticulos un eşafodaj tradiţional, al doilea se ocupă de aprovizionarea cu lichide, al treilea furnizează alimentele, în vreme ce al patrulea asigură antrenul decibelic. Ce se întâmplă? Nimic neobişnuit. Românul a ieşit la grătar. Evenimentul ne ajută să facem pasul din categoria nesimţitului individual în cea a nesimţitului colectiv. Fiindcă operaţiunea presupune un efort de echipă, iar echipa se sudează pe baza unor afinităţi îndelung verificate în timp.
Lucrurile se desfăşoară după un tipic consolidat cu fiecare ieşire. Pregătirea grătarului este o activitate rezervată bărbaţilor, care în acest fel îşi dovedesc utilitatea casnică şi întorc favorul tovarăşelor de viaţă. A nu se crede cumva că acestea din urmă se răsfaţă nepedepsit în aşteptarea mesei. Nu. Ele spală rufe, îşi ceartă copiii, scutură perne în capul vecinilor de la etajul inferior sau dau cu aspiratorul. Pentru ca distracţia să fie întreagă, trebuie s-o meriţi. Or, ea nu se obţine uitându-te la Inimă sălbatică sau spărgând seminţe cu vecina. E timp şi pentru astea mai târziu. Până una-alta, eforturile în aer liber ale bărbaţilor trebuie însoţite de strădanii asemănătoare din partea consoartelor rămase deocamdată în apartamente.
Grătarul de weekend în faţa blocului este una dintre expresiile osificate ale traiului „la comun”. Şi totodată dovada că mahalaua a migrat iremediabil spre mahalagism. Dar, atenţie, grătarul nu se face la întâmplare, ceea ce nesimţitul cunoaşte foarte bine. În primul rând, el are nevoie de un amplasament optim. Socoteala e simplă: obiectul de încins trebuie aşezat într-un loc convenabil pentru utilizator şi dăunător celor care nu participă – cel puţin direct – la ospăţ. Nu poţi lăsa fumul să suie spre ferestrele propriului apartament. E neplăcut, căci după aceea toată casa o să miroasă a fum. De aceea, nesimţitul fixează grătarul în partea cealaltă a blocului, acolo unde nu riscă nimic. Nici soarele nu bate atât de tare, nici consecinţele nu vor fi greu de suportat. Şi ce dacă vecinii din partea cealaltă detestă această formă de coagulare blocativă sau pur şi simplu nu suportă mirosul? N-au decât să închidă geamul. Sau să plece de-acasă. În fond, de aia e spaţiu comun, ca să profite toată lumea de el. Poftim? Şi dincolo era tot spaţiu comun? Păi, cum adică? Mă obligi să fac ce vrei tu? De unde şi până unde? Cu ce drept? Cine eşti şi cum îţi permiţi? A, oi fi „din ăia”. Ei, atunci bombăne liniştit. Sau cheamă poliţia. Gică de la secţie abia aşteaptă să vină să-l omenesc şi pe el cu un mic şi-o bere. Hai, să te văd, îţi dă mâna?
Nici un argument al taberei antigrătar nu străpunge platoşa nesimţitului. Cu atât mai mult cu cât în spatele lui se află viitorii meseni, care abia aşteaptă o provocare cât de mică spre a riposta dur şi muşcător. „Care-i problema, nene? Ce e, ţi-ai tras tupeu? Ai grijă, că ţi-o capeţi. Vezi că nu-i prima oară că te iei de viaţa noastră. Pân-acu' am fost băieţi salon, da' nu ştii când ne sare siguranţa. Şezi blând şi lasă fiţele, că nu sperii pe nimeni. Iar dacă-ţi pute la bloc, ia-ţi dracu' vilă.”
Nesimţitul a pus punctul pe „i” şi degetul pe rană. Sigur că-ţi pute la bloc. Bineînţeles că ţi-ai lua dracu' vilă, dar poţi să-i explici de ce