— La dracu’! zise Annie.

Teddy mută un dosar de pe birou ceva mai la dreapta, ca să fie aliniat cu mousepad-ul.

— Asta este situația. Trebuie să ne descurcăm.

— Aveți vreo idee despre magnitudinea furtunii de rahat care se va stârni? spuse Montrose. Voi nu sunteți obligați să stați față în față cu reporterii ăia nenorociți în fiecare zi. Eu da!

— S-o luăm pe rând, zise Teddy. Venk, ce te face să fii convins că e în viață?

— Pentru început, nu există trupul, explică Venkat. În plus, sunt montate corturile ejectabile. Iar panourile solare sunt curate. Apropo, puteți să-i mulțumiți lui Mindy Park de la SatCon că a observat toate astea. Dar corpul ar fi putut fi îngropat de furtuna din ziua solară 6. Corturile ejectabile ar fi putut să se instaleze automat, iar vântul ar fi putut să le mute de colo-colo. O vijelie ulterioară de treizeci de kilometri pe oră ar fi fost suficient de puternică încât să curețe panourile solare, dar nu și să care nisip. E puțin probabil, dar e posibil. Așa că am petrecut ultimele ore verificând tot ce-am putut. Comandatul Lewis a făcut două ieșiri cu roverul 2. A doua a fost în ziua solară 5. Conform jurnalelor, după revenire l-a conectat la habitat ca să-l reîncarce. N-a mai fost folosit, iar după treisprezece ore au fost evacuați.

Împinse o fotografie peste masă către Teddy.

— Asta e una din imaginile de noaptea trecută. După cum poți să vezi, roverul 2 e cu spatele la habitat. Portul de încărcare e în față, iar cablul nu e suficient de lung ca să ajungă.

Teddy roti absent fotografia, astfel încât aceasta să ajungă paralelă cu marginile biroului.

— Trebuie să-l fi parcat cu fața la habitat, altfel nu l-ar fi putut conecta, spuse el. A fost mutat din ziua solară 5.

— Da, zise Venkat, împingându-i o altă fotografie în față. Dar uite adevărata dovadă. În partea din dreapta jos a imaginii poți să vezi VCM-ul. A fost demontat. Sunt destul de sigur că echipajul n-ar fi făcut așa ceva fără să ne spună. Iar argumentul decisiv e în dreapta imaginii. Lonjeroanele de aterizare ale VAM-ului. Arată ca și cum instalația de combustibil ar fi fost complet scoasă, cu stricăciuni considerabile asupra lonjeroanelor. Asta pur și simplu n-avea cum să se fi întâmplat înaintea decolării. Ar fi periclitat prea mult VAM-ul pentru ca Lewis să permită așa ceva.

— Hei, de ce nu vorbim cu Lewis? spuse Annie. Să mergem la CAPCOM și să-i întrebăm direct.

În loc să răspundă, Venkat se uită cu înțeles la Teddy.

— Pentru că, dacă Watney e cu-adevărat în viață, nu vrem ca echipajul de pe Ares 3 să știe, spuse acesta.

— Ce?! zise Annie. Cum puteți să nu le spuneți?

— Mai au încă zece luni până ajung acasă, zise Teddy. Călătoria în spațiu e periculoasă. Trebuie să fie atenți și netulburați. Sunt amărâți că au pierdut un coleg, dar ar fi distruși dacă ar ști că l-au abandonat când era viu.

Annie privi către Venkat:

— Ești de acord cu asta?

— Indiscutabil, spuse el. Să-i lăsăm să-și rezolve traumele emoționale când nu pilotează o navă spațială.

— Ăsta o să fie cel mai comentat eveniment de la Apollo 11, zise Annie. Cum o să le puteți ascunde așa ceva?

Teddy ridică din umeri:

— Simplu. Noi controlăm toată comunicarea cu ei.

— La dracu’, spuse Annie deschizându-și laptopul. Când vrei să faci chestia asta publică?

— Tu ce zici? spuse el.

— Mmm, putem să ținem imaginile douăzeci și patru de ore înainte să fim obligați să le facem publice, zise Annie. O să trebuiască să dăm și o declarație când le scoatem. Nu vrem ca oamenii să le interpreteze după cum îi taie capul. Am arăta ca niște nemernici.

— Bine, încuviință Teddy. Scrie un comunicat.

— O să fie distractiv, mormăi ea.

— Și-acum, încotro? zise Teddy către Venkat.

— Primul pas e comunicarea, spuse Venkat. Din imagini e clar că sistemul de comunicații e stricat. Trebuie să găsim alt mod de a comunica. Odată ce luăm legătura cu el, putem evalua situația și putem face planuri.

— În regulă, zise Teddy. Ocupă-te de asta. Ia pe oricine vrei din orice departament. Folosește oricâte ore suplimentare vrei. Găsește o cale să vorbești cu el. Acum nu te mai ocupi decât de asta.

— Am înțeles.

— Annie, asigură-te că nimeni nu află nimic înainte să anunțăm noi.

— Da, zise Annie. Cine altcineva mai știe?

— Doar noi trei și Mindy Park de la SatCon, zise Venkat.

— O să am o vorbă cu ea, spuse Annie.

Teddy se ridică și-și deschise telefonul mobil:

— Plec la Chicago. Mă întorc mâine.

— De ce? întrebă Annie.

— Acolo locuiesc părinții lui Watney, răspunse Teddy. Le datorez o explicație personală înainte să apară la știri.

— Vor fi bucuroși să afle că băiatul lor e în viață, spuse Annie.

— Da, e în viață, zise Teddy. Dar dacă socotelile mele sunt corecte, e osândit să moară de foame înainte să-l putem ajuta. Nu ard de nerăbdare să discut cu ei.

— La dracu’! spuse Annie căzând pe gânduri.

•

— Nimic? Absolut nimic? zise dezamăgit Venkat. Vă bateți joc de mine? Ați avut douăzeci de experți care au lucrat câte douăsprezece ore la asta. Avem o rețea de comunicații de miliarde de dolari. Nu puteți să găsiți nicio modalitate să luați legătura cu el?

Cei doi bărbați din biroul lui Venkat se foiau pe scaune.

— Nu are radio, zise Chuck.

— De fapt, spuse Morris, are radio, dar nu are antena parabolică.

— Chestia e că fără antena parabolică semnalul ar trebui să fie extrem de puternic… zise Chuck.

— Atât de puternic încât să carbonizeze porumbeii, cum s-ar zice, completă Morris.

— … ca să ajungă la el, spuse Chuck, terminându-și fraza.

— Ne-am gândit la sateliții marțieni, zise Morris. Sunt mult mai aproape, dar nu ies socotelile. Chiar și SuperSurveyor 3, care are cel mai puternic transmițător, ar trebui să fie de paisprezece ori mai puternic…

— De șaptesprezece ori, zise Chuck.

— De paisprezece ori, susținu Morris.

— Nu, de șaptesprezece. Ai uitat amperajul minim al catodului