Henry Ford avea câteva clase primare și, cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai „educați“ oameni din lume. Se pare că a căpătat o asemenea abilitate de a îmbina legile naturii și pe cele economice, ca să nu mai vorbim despre mințile oamenilor, încât a dobândit puterea de a obține orice își dorea, în termeni materiali.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Henry Ford a intentat proces ziarului Chicago Tribune, acuzând publicația că a făcut afirmații defăimătoare la adresa lui, printre care se număra și aceea că Ford ar fi fost un „ignorant“. Când s-a ajuns la proces, avocații publicației și-au luat misiunea de a dovedi, interogându-l pe Ford însuși, că afirmațiile erau adevărate, și anume că el era un ignorant. Având în vedere acest obiectiv, l-au interogat în sala de tribunal în legătură cu tot felul de subiecte.

Una dintre întrebările puse a fost: „Câți soldați au trimis britanicii pentru a înăbuși rebeliunea din Colonii în 1776?“

Ford a răspuns cu nonșalanță: „Nu știu câți au fost, dar am auzit că au fost mult mai mulți decât cei care s-au întors“.

Răspunsul a stârnit hohote printre jurați și l-a amuzat chiar și pe avocatul care pusese întrebarea.

Interogatoriul a continuat mai mult de o oră, iar Ford a rămas perfect calm pe durata lui. I-a lăsat pe avocăței să-și facă damblaua până când s-a plictisit. Atunci, ca răspuns la o întrebare, care era într-un mod particular impertinentă și insultătoare, Ford s-a îndreptat de spate, a arătat cu degetul spre avocatul care pusese întrebarea și a zis: „Dacă aș vrea într-adevăr să răspund la întrebările stupide pe care tocmai mi le-ați adresat sau la oricare altele dintre cele pe care mi le-ați pus mai devreme, dați-mi voie să vă amintesc că am un rând de butoane pe birou. Dacă apăs pe oricare dintre ele, imediat chem un număr oarecare de oameni care-mi pot da răspunsurile corecte la toate întrebările pe care mi le-ați pus și la multe pe care nu sunteți suficient de inteligent ca să mi le puneți sau ca să le cunoașteți răspunsul. Acum îmi puteți spune, vă rog, de ce ar trebui să mă deranjez și să-mi umplu mintea cu o grămadă de detalii inutile, astfel încât să pot răspunde la orice întrebare prostească pe care mi-o pune oricine, când am în jurul meu oameni capabili, care îmi pot furniza toate datele pe care le vreau, dacă îi chem?“ Răspunsul acesta este un citat din memorie, dar redă în mod substanțial răspunsul lui Ford.

În sală s-a făcut liniște. Avocatul a rămas cu gura căscată, holbându-se la el; judecătorul s-a aplecat peste masă și s-a uitat lung la Ford; mulți dintre jurați s-au trezit și s-au uitat de jur împrejur, de parcă tocmai auziseră o explozie, ceea ce nu era departe de adevăr.

Răspunsul lui Ford l-a făcut praf pe cel care-l interoga.

Până în momentul acelui răspuns, avocatul se distrase destul de mult pe seama lui Ford, sau așa crezuse el, etalându-și cultura generală și comparând-o cu ceea ce considera că era vasta ignoranță a lui Ford.

Dar răspunsul i-a stricat avocatului toată distracția!

De asemenea, răspunsul a dovedit încă o dată (tuturor celor care au avut inteligența să accepte această dovadă) că adevărata educație înseamnă dezvoltarea minții, nu doar să aduni și să clasifici informații.

Ford n-ar fi putut, cu siguranță, să numească toate capitalele Statelor Unite, dar ar fi putut să adune capitalul cu ajutorul căruia să tragă multe sfori în oricare dintre aceste state – ceea ce a și făcut, de fapt.

Educația – să nu uităm niciodată – constă în puterea de a obține orice lucru de care ai nevoie fără să încalci drepturile altora. Ford se încadrează foarte bine în această definiție.

Sunt pe lume mulți oameni „învățați“ care l-ar fi putut zăpăci pe Ford cu mare ușurință, într-un mod teoretic, cu un păienjeniș de întrebări la care el n-ar fi avut niciodată vreun răspuns. Dar Ford ar fi putut, de asemenea, să-i extermine într-un război industrial sau financiar chiar pe acești oameni, cu tot cu înțelepciunea și cunoașterea lor abstractă.

Ford probabil că n-ar fi putut să meargă în laboratorul lui chimic și să separe molecula de apă în atomi de hidrogen și de oxigen, iar apoi să recombine acești atomi în alcătuirea inițială, însă știa cum să se înconjoare de chimiști care ar fi putut face aceasta pentru el. Persoana care se poate folosi într-o manieră inteligentă de cunoștințele altei persoane este o persoană educată în aceeași măsură – sau chiar mai educată decât cea care deține cunoștințele, dar nu știe ce poate face cu ele.

Educația constă din a face – nu doar din A ȘTI.

Legătura dintre sex și geniu

Impulsul sexual este, de departe, cel mai puternic dintre cele opt forțe motivaționale clasice care stimulează mintea în vederea acțiunii. Datorită importanței acestui subiect, i-a fost rezervat capitolul final al primului dintre cele șaptesprezece principii ale Legii Succesului.

Rolul pe care libidoul îl joacă în obținerea unui succes formidabil a fost prima oară descoperit de autor în timp ce studia biografiile marilor lideri și analiza personalitățile contemporane care au urcat pe culmile succesului în domeniile în care au activat.

Majoritatea oamenilor sunt ignoranți într-un mod impardonabil când vine vorba despre sex. Nu-i de mirare, având în vedere de cât timp e ponegrită și caricaturizată dorința sexuală de către oamenii de rând și de către cei ignoranți. Femeile și bărbații care sunt binecuvântați cu instincte sexuale foarte dezvoltate sunt de multe ori priviți cu suspiciune, deși de multe ori suspiciunea este însoțită în secret de invidie.

În timpul primilor ani de cercetare, când această filosofie era într-o formă incipientă, autorul a făcut descoperirea că fiecare figură importantă din artă și muzică, din literatură și din domeniul afacerilor de stat și, practic, din orice alt domeniu a fost o persoană foarte sexuală. Din