biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » E. L. James descarcă PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «E. L. James descarcă PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 2 3 ... 168
Mergi la pagina:
mă poartă cu o viteză ucigaşă la etajul al douăzecilea. Uşile se deschid şi intru într-un alt foaier spaţios – tot numai sticlă, oţel şi gresie albă. Ajung în faţa unui alt birou din gresie şi a unei alte blonde – şi ea îmbrăcată impecabil în negru şi alb – care se ridică în întâmpinarea mea.

  — Domnişoară Steele, vreţi, vă rog, să aşteptaţi aici? spune ea şi arată spre o zonă de aşteptare mobilată cu fotolii din piele albă.

  În spatele fotoliilor, o sală de şedinţe spaţioasă, cu pereţi din sticlă, cu o masă din lemn negru la fel de spaţioasă şi cel puţin douăzeci de scaune asortate în jurul ei. Dincolo de asta, e o fereastră înaltă de la tavan la podea cu vedere la zgârie-norii din Seattle, fereastră prin care se vede tot oraşul până la Puget Sound. E o privelişte uluitoare şi, pe moment, sunt paralizată de ea. Uau.

  Mă aşez, îmi scot foile cu întrebările din rucsac şi trec prin ele, înjurând-o în gând pe Kate că nu mi-a dat şi o scurtă biografie. Nu ştiu nimic despre omul pe care urmează să-l intervievez. Ar putea avea la fel de bine nouăzeci sau treizeci de ani. Incertitudinea este iritantă, iar nervozitatea mă cuprinde din nou, motiv pentru care încep să mă foiesc. Nu mi-au convenit niciodată interviurile personale – am preferat anonimatul unei discuţii în grup, în care pot să stau neobservată în spatele încăperii. Să fiu cinstită, îmi prefer propria companie, citind un roman britanic clasic, cuibărită-ntr-un fotoliu în biblioteca din campus. Nu să tresar agitată într-un edificiu colosal din sticlă şi piatră.

  Mă cert cu asprime. Revino-ţi, Steele. Judecând după clădire, care c prea sterilă şi modernă, presupun că Grey are vreo patruzeci de ani: în formă, bronzat şi blond, ca să se asorteze cu restul personalului.

  Altă blondă elegantă, îmbrăcată impecabil, apare din spatele unei uşi mari, din dreapta. Care-i treaba cu toate blondele astea imaculate? E ca la Stepford aici. Trăgând adânc aer în piept, mă ridic.

  — Domnişoară Steele? întreabă ultima blondă.

  — Da, bâigui eu răguşită, dregându-mi glasul. Da.

  Ei, aşa da, parcă sună mai încrezător.

  — Domnul Grey vă va primi dintr-o clipă în alta. Îmi daţi jacheta?

  — Oh, vă rog.

  Mă cam chinui să dau jos de pe mine jacheta.

  — Vi s-a oferit o băutură răcoritoare?

  — Ăă… nu.

  O, Doamne, cumva Blonda numărul unu a dat de bucluc?

  Blonda numărul doi se uită încruntată la tânăra de la birou.

  — Ce aţi dori, un ceai, o cafea, apă? întreabă ea, îndreptându-şi din nou atenţia spre mine.

  — Un pahar cu apă, mulţumesc, murmur eu.

  — Olivia, te rog să-i aduci domnişoarei Steele un pahar cu apă.

  Are un ton sever. Olivia se ridică iute şi se grăbeşte spre o uşă aflată în cealaltă parte a foaierului.

  — Scuzele mele, domnişoară Steele, Olivia este noua noastră stagiară. Vă rog să luaţi loc. Domnul Grey va mai fi ocupat încă cinci minute.

  Olivia se întoarce cu un pahar cu apă şi gheaţă.

  — Poftim, domnişoară Steele.

  — Mulţumesc.

  Blonda numărul doi se duce întins la biroul cel mare, tocurile ei ţăcănind cu ecou pe pardoseala din gresie. Se aşază şi amândouă îşi continuă munca.

  Poate că domnul Grey insistă ca toate angajatele lui să fie blonde. Mă întreb într-o doară dacă e legal, când uşile biroului se deschid şi iese un afro-american înalt, îmbrăcat elegant şi atrăgător, cu şuviţe scurte de păr împletit. E clar că m-am îmbrăcat nepotrivit. Bărbatul se întoarce în prag şi întreabă:

  — Golf săptămâna asta, Grey?

  Nu aud răspunsul. Tipul se răsuceşte pe călcâie şi îmi zâmbeşte, mijindu-şi ochii negri. Olivia a sărit de la locul ei şi a chemat ascensorul. Săritul de pe scaun pare să fie una dintre specializările ei. E mai agitată decât mine!

  — Bună ziua, doamnelor, spune individul în timp ce dispare printre uşile glisante.

  — Domnul Grey vă poate primi acum, domnişoară Steele. Vă rog să intraţi, mă invită Blonda numărul doi.

  Mă ridic destul de emoţionată, încercând să-mi stăpânesc nervozitatea. Îmi iau rucsacul, las acolo paharul cu apă şi dau să intru pe uşa întredeschisă.

  — Nu trebuie să bateţi – intraţi, zice blonda, zâmbind cu amabilitate.

  Împing uşa şi intru cu stângăcie, împiedicându-mă de propriile picioare şi căzând cu capul înainte în birou.

  Rahat – eu şi cele două picioare stângi ale mele! Iată-mă în patru labe în pragul uşii de la biroul domnului Grey şi nişte mâini blânde mă cuprind pe după mijloc, ajutându-mă să mă ridic. Sunt teribil de stânjenită, blestemându-mi stângăcia. Trebuie să-mi fac curaj să ridic privirea. Sfinte Sisoe – ce tânăr e!

  — Domnişoară Kavanagh.

  Imediat ce mă ridic, îmi întinde o mână cu degete lungi.

  — Sunt Christian Grey. Vă e bine? Vreţi să luaţi loc?

  Atât de tânăr – şi atrăgător, foarte atrăgător. E înalt, îmbrăcat Într-un costum gri de calitate, cămaşă albă şi cravată neagră, cu păr dezordonat, de culoare arămiu-închis, şi ochi cenuşii luminoşi, cu o privire intensă, care mă fixează cu şiretenie. Îmi trebuie un minut ca să-mi recapăt glasul.

  — Îmm, de fapt… mormăi eu.

  Dacă omul ăsta are peste treizeci de ani, atunci eu sunt unchiul maimuţei. Buimacă, îmi pun palma într-a lui şi aştept urmarea. Când degetele noastre se ating, simt cum prin mine trece un fior ciudat, înviorător. O descărcare electrostatică, de bună seamă. Clipesc repede, pleoapele mele sincronizându-se cu bătăile inimii.

  — Domnişoara Kavanagh este bolnavă, aşa că m-a trimis pe mine. Sper că nu vă deranjează, domnule Grey.

  — Iar dumneata eşti…?

  Are o voce calmă, posibil amuzată, dar e greu să-ţi dai seama după expresia lui impasibilă. Pare întru câtva interesat, dar, mai presus de toate, politicos.

  — Anastasia Steele. Studiez literatura engleză

1 2 3 ... 168
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾