fel de context necruțător a răsărit și un om care și-a propus să găsească răspunsul la această întrebare de primă importanță. Purtând asupra sa o scrisoare de recomandare de la însuși Carnegie, a aflat aceste secrete făcând ce nimeni nu mai făcuse vreodată înaintea lui: i-a întrebat pe cei mai realizați cum au ajuns acolo unde se aflau. În tot acest proces, în ciuda tuturor așteptărilor, a devenit un câștigător el însuși. A inventat scrisul motivațional, pomenindu-se în final printre un Marcus Aurelius, Ralph Waldo Emerson și Ben Franklin.

Avea un metru și șaizeci și șapte de centimetri și se numea Napoleon, dar nici un Waterloo nu-l dăduse gata vreodată și a refuzat să lâncezească prin exil. Napoleon Hill a fost gurul celor mai cunoscuți guru ai succesului și autorul celui mai bine vândut text motivațional din toate timpurile: Think and Grow Rich1, care n-ar fi văzut niciodată lumina tiparului fără cartea pe care o ții acum în mână. (Think and Grow Rich ar fi putut să nu cunoască vreodată nici lumina succesului, dacă titlul propus de redactor ar fi avut câștig de cauză, pentru că s-ar fi numit: Folosește-ți tărtăcuța ca să-ți umpli teșcheruța!)

La mai mult de patruzeci de ani de când a fost publicată, un sondaj USA Today printre afaceriști de top a desemnat Think and Grow Rich drept una dintre cel mai bine vândute cărți inspiraționale de business și una dintre cele cinci cele mai influente cărți din domeniul său. Același conținut magic ca în cartea aceea se găsește și în cartea de față, și n-ar fi putut fi oprit să apară decât de dezastrul financiar care a îngenuncheat restul Americii.

Scara magică spre succes a fost publicată la începutul Marii Crize din 1929–1933, cu șapte ani înainte de Think and Grow Rich, așa că șansele sale de succes au fost măturate împreună cu economia americană. Dar ideile din această carte s-au dovedit geniale, și din ele a rodit cartea mai populară care a urmat. În Scara magică spre succes, cele șaptesprezece reguli ale succesului elaborate de Hill au fost testate și s-a dovedit că pot face miracole. În această carte, Napoleon Hill adună înțelepciunea minților celor mai mari din istoria afacerilor americane, rezultatul a 500 de interviuri cu giganți ai businessului din vremea lui.

În 1908, magnatul oțelului Andrew Carnegie, fiul unor imigranți scoțieni săraci lipiți pământului, stătea în biblioteca palatului său cu 124 de camere din New York. Și-a scos ceasul de aur din buzunar și i-a aruncat tânărului Napoleon Hill o provocare. Reporterul în vârstă de 25 de ani fusese însărcinat de fostul guvernator al statului Tennessee, Robert L. Taylor, să scrie povești de succes despre oameni de afaceri de top pentru revista lui. Carnegie avea să fie primul său intervievat, iar baronul oțelului petrecuse deja trei zile și trei nopți cu Hill. Carnegie a văzut în Hill ceva care i-a fost pe plac, o versiune mai tânără și mai scundă a lui însuși, probabil, iar acum era rândul său să pună întrebări.

Ar fi fost oare Hill interesat să compileze credințele și practicile giganților afaceriști ai vremii într-o filosofie coerentă? Fără să fie plătit?

Lui Napoleon Hill i-au trebuit douăzeci și nouă de secunde ca să răspundă. „Prea bine“, a zis Carnegie, băgând ceasul la loc în buzunar. „Aveam de gând să-ți dau doar șaizeci de secunde.“

Poate că acest incident a fost cel care i-a confirmat lui Hill credința că „oamenii de succes iau decizii mai repede și le schimbă mai greu. Oamenii care nu au succes iau decizii cu greu și le schimbă des“.

Napoleon Hill avea să ajungă consilierul președintelui Franklin Delano Roosevelt. Mai târziu s-a pretins autorul următoarelor cuvinte: „Nu trebuie să ne temem decât de teama însăși“ și al altor vorbe faimoase marca FDR. Viața lui avea să fie mai degrabă ca un râu de munte decât ca un pârâiaș liniștit. Mai multe dintre afacerile sale au dat faliment, a pierdut slujbe și a fost acuzat pe nedrept de fraudă și aruncat în pușcărie. Unul din cei doi fii ai săi s-a născut fără urechi. Munca lui Hill l-a îndepărtat de familie atât de mult încât unul din fiii lui a fost adoptat de o rudă.

Viața lui a constat dintr-o serie de eșecuri monumentale, așa că, la cincizeci și ceva de ani, se minuna că trecuseră zece ani încheiați fără să fi fost nevoit să facă față nici unui dezastru personal. Dar Napoleon Hill, care a pierdut multe bătălii, însă niciodată războiul, nu s-a abătut niciodată de la „scopul său principal“. Avea să-i învețe pe milioane de oameni din toate colțurile lumii că până și norocul se poate întoarce și că poți folosi eșecurile în favoarea ta. Cum altfel ar fi putut învăța această lecție, dacă nu pe propria piele?

„Succesul n-are nevoie de nici o explicație, eșecul nu admite nici o scuză“, avea să spună el mai târziu, cu autoritatea pe care nu ți-o poate da decât experiența.

Napoleon Hill s-a născut în 1883 într-un bordei cu o singură cameră situat într-un ținut muntos intitulat, foarte nimerit, Wise County, Virginia. Copil năzdrăvan, imposibil de disciplinat, și-a început cariera jurnalistică la treisprezece ani ca „reporter în munți“ pentru mici ziare locale și nu și-a pierdut niciodată apetitul pentru povești adevărate despre oameni adevărați care au succes în ciuda sorții potrivnice. Această slujbă din copilărie a fost cea care l-a învățat cum să-i intervieveze pe cei 500 de oameni ale căror filosofii de succes sunt distilate în teoria coerentă din cartea sa.

Povestea lui este una dintre acelea în care la început totul pare sortit eșecului, dar până la urmă se termină cu bine. Mama lui a murit când el era foarte mic, dar femeia educată și îndrăzneață cu care s-a căsătorit tatăl său pe urmă n-avea răbdare cu