Fireşte că întîmplarea stîrni mare tămbălău. Se repeziră toţi la parapetul vasului, rugîndu-l pe căpitan să trimită o barcă de salvare după camaradul lor expediat în apă. Căpitanul le îndeplini rugămintea.

Un matroz sări în barca fixată la pupa, o dezlegă şi vîsli către găliganul care se zbătea în valuri. Din fericire, acesta ştia oarecum să înoate şi se menţinea la suprafaţă.

Old Death şi cu mine rămaserăm singuri. Deocamdată scăpasem de spînzurătoare. Cîrmaciul şi ceilalţi matrozi stăteau cu ochii ţintă la căpitan. Acesta ne făcu semn să venim mai aproape şi ne spuse cu glas reţinut:

— Atenţie, domnilor! Îi îmbăiem îndată. Dumneavoastră rămîneţi fără nici o grijă pe bord. Şi faceţi gălăgie, cît mai multă gălăgie!

Dădu ordin să se oprească maşinile şi vasul pluti încet către malul drept. Era acolo un banc de nisip, pe care îl lingea leneş apa destul de săracă a fluviului. Un semn al căpitanului — şi cîrmaciul, zîmbind complice, îndreptă vasul spre banc. Un scrîşnet dedesubt, o izbitură încît unii din pasageri se treziră pe jos — şi iată-ne proptiţi în mal.

Acum toată atenţia celor ce urmăreau barca de salvare îşi schimbă obiectul. Călătorii paşnici, informaţi şi instruiţi din vreme, ţipau de mama focului, ca şi cînd le-ar fi sunat ceasul morţii. Iar derbedeii, crezînd că e vorba de un accident, strigau la rîndul lor ca din gură de şarpe. Atunci veni fuga unul am matrozi şi, făcîndu-l pe speriatul, îi raportă căpitanului:

— Apă în cală, domnule căpitan! Prova s-a rupt în două! Cîteva minute şi vasul se scufundă!

— Sîntem pierduţi! Exclamă căpitanul. Se salvează cine poate! Apa nu e adîncă. Repede, spre mal!

Coborî de pe punte, îşi scoase la iuţeală haina, vesta, chipiul, îşi trase cizmele din picioare şi sări peste bord. Apa îi ajungea numai pînă la gît.

— Jos! Săriţi! Strigă el. Mai e încă vreme. Dacă vaporul se scufundă, s-a zis cu noi!

Secesioniştii nici nu înregistrară ciudăţenia că tocmai căpitanul vasului îl părăsise cel dintîi. Erau prea îngroziţi ca să mai cîntărească lucrurile. Se aruncau peste bord şi înotau gîfîind spre mal, fără să observe cum căpitanul, luînd-o pe la spatele vaporului, se căţăra frumuşel pe scara pregătită dinainte. Astfel, vasul fu curăţat şi unde cu o clipă înainte domnise spaimă, răsunară acum hohote de rîs.

Pe cînd primii "salvaţi" atingeau malul, căpitanul ordonă presiune maximă. Avînd fundul plat şi rezistent, vasul nu suferise nici cea mai mică avarie şi se supuse docil comandei. Fluturîndu-şi haina ca pe un drapel, căpitanul strigă spre mal:

— Farewell! Rămîneţi cu bine, gentlemeni! Dacă vă mai vine pofta să vă jucaţi de-a tribunalul, spînzuraţi-vă între voi. Bagajele, cîte au rămas aici, le voi preda în portul La Grange. Ridicaţi-le de acolo!

Vă puteţi imagina ce impresie făcură toate acestea asupra derbedeilor păcăliţi. Răgeau desperaţi, îl somau pe căpitan să oprească şi să-i ia pe bord, ameninţau cu reclamaţii, cu moartea, ba se folosiră chiar şi de puşti în măsura în care acestea nu se umeziseră de tot. În cele din urmă, unul din ei, cuprins de turbare şi neputinţă, răcni spre căpitan!

— Potaie! Te aşteptăm noi aici la întoarcere şi te spînzurăm pe propriul tău vas!

— Well, sir! N-aveţi decît! Vă vom pofti pe bord! Dar pînă atunci, transmiteţi salutări generalilor voştri din Sud!

Vaporul îşi luă toată viteza şi navigarăm cît se poate de repede, ca să recuperăm timpul pierdut...

Capitolul VIII

KU-KLUX-KLAN

Acest cuvînt mai e şi azi o enigmă lexicală căreia i s-au dat diferite explicaţii contradictorii. Numele faimosului Kukluxklan sau, altfel ortografiat, Ku-klux-klan, ar fi, după unii, onomatopeic, imitînd ţăcănitul puştii cînd o încarci. Alţii îl descompun în cuc, adică avertisment, gluck, adică gîlgîit şi clan, cuvînt de origine scoţiană care înseamnă trib, seminţie sau bandă. Creadă, fiecare ce vrea. Probabil că nici membrii Ku-klux-klanului nu ştiu de unde vine acest nume şi ce înţeles are. La urma urmei, puţin le pasă. Poate că vreun ins a clănţănit pur şi simplu din gură, iar alţii l-au imitat, fără să se sinchisească de sensul sau nonsensul expresiei.

Nu la fel de obscur era însă şi scopul urmărit de această asociaţie, care a apărut mai întîi în Carolina de Sud, Georgia, Alabama, Mississippi, Kentucky şi Tennessee şi, în sfîrşit, întinzîndu-şi tentaculele către Texas. Se alcătuia dintr-o adunătură de duşmani înveteraţi ai Nordului, care îşi puseseră drept ţel combaterea prin toate mijloacele, chiar şi cele mai criminale, a ordinii noi, instaurate după încheierea războiului civil. Într-adevăr, ani de-a rîndul Ku-klux-klanul a menţinut în statele sudice o continuă tulburare, primejduind proprietatea, frînînd industria şi comerţul. Şi nici cele mai drastice măsuri nu au izbutit să pună capăt nefastei sale activităţi.

Organizaţia secretă, înfiinţată în urma restricţiilor pe care guvernul fusese silit să le aplice faţă de Sudul învins, Ku-klux-klanul îşi recruta membri dintre partizanii sclavajului, adversari ai Uniunii şi ai partidului republican. Prestînd jurăminte fanatice, aceştia se legau să execute orbeşte prevederile statutului şi să păstreze, sub ameninţarea pedepsei cu moartea, toate secretele organizaţiei. Nu se dădeau înapoi de la nici un act de violenţă, nici chiar de la incendieri şi asasinate; se întruneau periodic şi săvîrşeau crimele umblînd totdeauna călare şi mascaţi. Împuşcau preoţii în amvon şi judecătorii în exerciţiul funcţiunii, atacau gospodari paşnici, lăsîndu-i să zacă sub ochii familiei, cu spinările sfîşiate pînă la os. Toţi criminalii şi bătăuşii din lume luaţi la un joc nu răspîndeau atîta groază cît acest Ku-klux-klan, pentru combaterea căruia guvernatorul Carolinei de Sud se văzuse nevoit să ceară preşedintelui Grant ajutor militar. Asociaţia luase asemenea proporţii, încît, fără acest ajutor, nu i se putea ţine piept. Grant a supus chestiunea Congresului. A fost promulgată o lege împotriva Ku-klux-klanului, conferind preşedintelui puteri excepţionale, mergînd pînă la nimicirea bandei. Însăşi nevoia de a recurge la astfel de măsuri extreme dovedeşte din plin pericolul grav pe care Ku-klux-klanul îl reprezenta nu numai pentru indivizii luaţi în parte, dar şi pentru întreaga naţiune...

Se înserase cînd vaporul nostru sosi în portul La Grange şi cînd căpitanul ne anunţă că, din cauza condiţiilor nesigure de navigaţie, călătoria nu