de atunci încoace din femeie motivul „căderii” bărbatului, având ca rezultat o întreagă reţea de realităţi deformate, ca să nu mai vorbim despre puncte de vedere distorsionate şi confuzii legate de sex. (Cum puteţi să vă simţiţi atât de bine când e vorba de ceva atât de rău?)

  Lucrurile de care vă este cel mai mare frică vă infestează ca o molimă. Frica le va atrage către voi ca un magnet.

  Toate scrierile voastre sfinte, pe care le-aţi creat în toate tradiţiile şi metodele de convingere religioasă, conţin ordinul clar: să nu vă fie frică. Crezi că este din întâmplare?

  Legile sunt foarte simple.

  1. Gândul este creator.

  2. Frica atrage forţe asemănătoare ei.

  3. Dragostea e unicul lucru care contează.

  Ei, cu punctul trei m-ai băgat în ceaţă!

  Cum e cu putinţă ca dragostea să fie unicul lucru care contează, dacă frica atrage forţe asemănătoare fricii?

  Dragostea este realitatea supremă. Este singura realitate. Realitatea completă. Sentimentul de dragoste reprezintă trăirea de către voi a experienţei lui Dumnezeu.

  În Adevărul cel mai înalt, iubirea este singurul lucru care există, care a existat şi care va exista vreodată.

  Când treci în absolut, treci în iubire.

  Împărăţia relativului a fost creată pentru ca Eu să pot să trăiesc experienţa Sinelui Meu. Aceasta ţi s-a explicat deja. Dar asta nu face ca împărăţia relativului să fie reală. Este o realitate creată pe care Eu şi cu voi am făcut-o şi continuăm să o facem, pentru ca să ne putem cunoaşte pe noi înşine prin experienţă.

  Totuşi, creaţia poate părea foarte reală. Scopul ei este să pară atât de reală, încât să o acceptăm ca existând cu adevărat. În acest fel, Dumnezeu a inventat şi a creat „altceva” decât Sine Însuşi (deşi în termenii cei mai stricţi, aceasta este imposibil, deoarece Dumnezeu este – EU SUNT – Tot Ceea Ce Este).

  Creând „altceva” – şi anume împărăţia relativului – am produs un mediu în care voi puteţi să alegeţi să fiţi Dumnezeu, mai degrabă decât, pur şi simplu, să vi se spună că sunteţi Dumnezeu; în care să puteţi trăi experienţa de a fi Dumnezeu Creator ca un act de creaţie, mai degrabă decât ca un concept; în care mica lumânare din soare – cel mai mic suflet – să se poată cunoaşte ca lumină.

  Frica este celălalt capăt al dragostei. Ea este polaritatea primară.

  Creând împărăţia relativului, Eu am creat mai întâi opusul Sinelui Meu. In împărăţia în care voi trăiţi pe plan fizic există numai două aspecte ale existenţei: frica şi dragostea.

  Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce altfel de manifestare.

  Maeştrii care au umblat pe Pământ sunt cei care au descoperit secretul lumii relative şi au refuzat să-i admită realitatea.

  Pe scurt, Maeştrii sunt cei care au ales doar dragostea.

  În fiecare clipă. În fiecare moment. În fiecare situaţie.

  Chiar dacă au fost omorâţi, ei şi-au iubit călăii. Chiar dacă au fost persecutaţi, ei şi-au iubit opresorii.

  Acesta este un lucru foarte greu de înţeles şi cu atât mai greu de urmat. Cu toate acestea, este ceea ce a făcut întotdeauna fiecare Maestru.

  Indiferent de filosofie, indiferent de tradiţie, indiferent de religie – aceasta este ceea ce a făcut fiecare Maestru.

  V-am expus foarte clar acest exemplu şi această lecţie. V-au fost arătate iarăşi şi iarăşi, mereu şi mereu, din nou şi din nou. În toate epocile şi pretutindeni. De-a lungul întregii voastre vieţi şi în fiecare clipă. Universul a folosit orice născocire pentru a aşeza acest Adevăr în faţa voastră. În cântec şi poveste, în poezie şi dans, în cuvinte şi în mişcare, imagini în mişcare pe care voi le numiţi filme şi în colecţii de cuvinte pe care voi le numiţi cărţi.

  A fost strigat de pe muntele cel mai înalt, şoapta lui a fost auzită în locurile cele mai de jos. De-a lungul tuturor coridoarelor experienţei umane s-a auzit ecoul acestui Adevăr:

  Dragostea este răspunsul. Dar voi nu aţi ascultat.

  Şi acum veniţi la această carte şi Îl întrebaţi din nou pe Dumnezeu ceea ce Dumnezeu v-a spus de nenumărate ori şi în nenumărate feluri. Şi uite că vă spun din nou – aici – în contextul acestei cărţi.

  Vreţi să mă ascultaţi acum? Vreţi cu adevărat să auziţi?

  Ce credeţi voi că v-a adus la acest material? Cum credeţi că s-a realizat ceea ce ţineţi acum în mâinile voastre. Credeţi că Eu nu ştiu ce fac?

  Nu există coincidenţă în univers.

  Am auzit plânsul inimii voastre. Am văzut căutarea sufletului vostru.

  Ştiu cât de tare tânjiţi după Adevăr. L-aţi căutat în durere şi în buc ie.

  Mi I-aţi cerut cu insistenţă, la nesfârşit.

  Să Mă arăt. Să Mă explic. Să Mă revelez.

  Aceasta şi fac aici, cu cuvinte atât de clare, încât nu se poate să nu înţelegeţi. Într-un limbaj atât de simplu, încât nu se poate să faceţi confuzii. Cu un vocabular atât de obişnuit, încât să nu vă pierdeţi în vorbărie.

  Continuă. Întreabă-Mă orice. Orice.

  Mă voi strădui să-ţi aduc răspunsul. Voi folosi întregul univers ca să o fac.

  Aşa că, fi atent; această carte nu e nici pe departe singura Mea unealtă.

  Poţi să pui o întrebare, apoi pune cartea jos.

  Dar fii atent.

  Ascultă.

  Ascultă cuvintele primului cântec pe care-l auzi. Urmăreşte informaţia din primul articol pe care-l citeşti. Povestea următorului film pe care-l vezi. Fraza întâmplătoare rostită de prima persoană pe care o întâlneşti.

  Sau şoapta râului, oceanului, vântului care-ţi mângâie urechea – toate aceste instrumente sunt ale Mele; toate aceste drumuri sunt deschise spre Mine.

  Îţi voi vorbi, dacă vrei să asculţi.

  Voi veni la tine, dacă Mă inviţi.

  Îţi voi arăta atunci că am fost întotdeauna cu