În toate modurile, pe toate căile, în toate felurile.

  Îmi vei arăta cărarea vieţii: înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.

  Psalm 16:11

  Am căutat cărarea spre Dumnezeu toată viaţa mea -

  Ştiu că ai căutat-o şi acum am găsit-o şi nu pot să cred. Am senzaţia că stau şi scriu de unul singur.

  Asta şi faci.

  Nimic nu seamănă cu ceea ce ar trebui să simt când comunic cu Dumnezeu.

  Ce vrei, surle şi trâmbiţe? Să văd, poate că aranjez ceva.

  Cred că ştii că vor exista unii care vor numi întreagă această carte o blasfemie. Mai ales dacă apari ca unul care face pe deşteptul.

  Să-ţi explic ceva. Părerea ta este că Dumnezeu apare în viaţă într-un singur mod. Aceasta este o idee foarte periculoasă.

  Ea te împiedică să-l vezi pe Dumnezeu în deplinătatea Lui. Dacă tu crezi că Dumnezeu arată într-un singur fel, sau Îl auzi într-un singur fel, sau este într-un singur fel, nu Mă vei vedea niciodată. Îţi vei petrece întreaga viaţă căutându-l pe Dumnezeu şi nu-l vei găsi, pentru că nu ştii ce cauţi.

  Se spune că dacă nu-l vezi pe Dumnezeu în ceea ce este, în totul şi în toate, piezi esenţialul. Acesta este un mare Adevăr.

  Dumnezeu este în tristeţe şi în râs, în amărăciune şi în bucurie.

  Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află – şi deci o prezenţă divină în totul.

  Odată am început să scriu o carte numită Dumnezeu este un sandwich cu salam.

  Ar fi fost o carte foarte bună. Eu te-am inspirat. De ce nu ai scris-o?

  Am considerat-o o blasfemie. Sau, în ultimă instanţă, îngrozitor de lipsită de respect.

  Vrei să spui, minunat de lipsită de respect! De unde ţi-a venit ideea că Dumnezeu înseamnă numai „respect”? Dumnezeu este şi ce e sus şi ce e jos. Şi ce e fierbinte şi ce e rece. Şi stânga şi dreapta. Şi respectuos şi lipsit de respect!

  Crezi că Dumnezeu nu ştie să râdă? Crezi că lui Dumnezeu nu-I place o glumă bună? Ştii tu, cumva, că Dumnezeu este lipsit de umor? Să-ţi spun Eu: Dumnezeu a inventat umorul.

  Trebuie oare să vorbeşti cu voce joasă când Mi te adresezi? Oare limbajul de argou sau mai dur este în afara înţelegerii Mele? Îţi spun Eu. Poţi vorbi cu Mine aşa cum vorbeşti cu cel mai bun prieten al tău.

  Crezi că există un cuvânt pe care Eu nu l-am auzit? O imagine pe care Eu nu am văzut-o? Un sunet pe care nu-l cunosc?

  Gândeşti că Eu dispreţuiesc pe unele, în timp ce le iubesc pe altele? Vă spun: Eu nu dispreţuiesc nimic. Nimic nu-Mi repugnă. Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem; o comoară de nedescris; sfânta sfintelor.

  Eu sunt viaţa, pentru că viaţa este făcută din Mine. Fiecare aspect al ei are un scop divin. Nimic nu există – nimic – fără un motiv înţeles şi aprobat de Dumnezeu.

  Cum adică? Dar cu răul care a fost creat de om cum rămâne?

  Nu poţi să creezi un lucru – nici un gând, nici un obiect, nici un eveniment, nici o experienţă de vreun fel – care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Pentru că planul lui Dumnezeu este ca voi să creaţi orice – totul – absolut orice doriţi. In această libertate se află experienţa lui Dumnezeu de a fi Dumnezeu şi pentru această experienţă v-am creat Eu pe voi. Şi viaţa însăşi.

  Răul este ceea ce voi numiţi rău. Chiar şi pe el îl iubesc, pentru că, numai prin ceea ce voi numiţi rău, puteţi cunoaşte binele; numai prin ceea ce voi numiţi lucrarea diavolului, puteţi cunoaşte şi face lucrarea lui Dumnezeu. Eu nu iubesc ceea ce este fierbinte mai mult decât iubesc ceea ce este rece. Ceea ce este înalt, mai mult decât ceea ce este scund; stânga mai mult decât dreapta. Totul este relativ. Totul este o parte din ceea ce există.

  Eu nu iubesc „binele” mai mult decât iubesc „răul”. Hitler s-a dus în rai. Când vei înţelege aceasta, Îl vei înţelege pe Dumnezeu.

  Dar eu am fost educat să cred că binele şi răul există cu adevărat; că greşit şi corect sunt noţiuni opuse; că unele lucruri nu sunt în regulă, nu sunt cum trebuie, nu sunt de acceptat în faţa lui Dumnezeu.

  Totul este „de acceptat” în faţa lui Dumnezeu, deoarece, cum ar putea Dumnezeu să nu accepte ceea ce există? A respinge un lucru înseamnă a nega faptul că el există. A spune că nu este în regulă, înseamnă a spune că nu este parte din Mine – şi aceasta este imposibil.

  Păstrează-ţi totuşi lucrurile în care crezi, rămâi credincios valorilor tale, pentru că acestea sunt valorile părinţilor tăi, ale părinţilor părinţilor tăi; ale prietenilor tăi şi ale societăţii tale. Ele formează structura vieţii tale şi, a le pierde înseamnă a deşira materialul din care e făcută experienţa ta. Totuşi, examinează-le unul câte unul. Analizează-le piesă cu piesă. Nu dărâma casa, ci priveşte la fiecare cărămidă şi înlocuieşte-le pe cele care par a fi sparte, pe cele care nu mai sprijină structura.

  Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât – idei. Ele sunt gândurile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un singur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modificare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.

  Numai tu poţi să ştii dacă eşti fericit. Numai tu poţi să spui despre viaţa ta: „Aceasta este creaţia Mea (fiu) întru care am binevoit”11

  Dacă valorile tale te ajută, ţine-te de ele.

  Ceartă-te pentru ele. Luptă-te să le aperi.

  Caută, totuşi, să te lupţi într-un mod care nu face rău nimănui. Facerea de rău nu este un element necesar pentru