biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 20 21 22 ... 44
Mergi la pagina:
în capul oaselor în pat şi mai are timp să murmure o singură dorinţă: să nu fie prelungiri.

  Riturile de (pe)trecere la bloc.

  Nesimţitul se pricepe să dinamiteze prin diverse mijloace tihna blocului în care trăieşte. L-am văzut bătând covoare la şapte dimineaţa. L-am auzit perforând pereţi cu burghiul în orele de linişte. Ne-am zdruncinat sub loviturile lui de ciocan, când îşi înlocuia faianţa a doua zi de Paşte. Am participat involuntar la operaţiunea de dărâmare a pereţilor şi de lărgire a bucătăriei la câteva ceasuri după Revelion. Ne-am trezit din cauza ambreiajului maşinii sale la ora la care singurele fiinţe treze din cartier erau mierlele suite în vârful pomilor. I-am simţit claxonul curentându-ne în miez de noapte şi silindu-ne să ne apropiem pe furiş de ferestre. Am fost peţiţi de mirosul perfid şi insinuant al mititeilor puşi pe grătar de nesimţit sub geamul nostru. Am asistat la manifestările lui delirante cu ocazia unui meci urmărit pe iarbă, în faţa blocului, cu sonorul dat la maximum. Am văzut cum întâmpină rugăminţile de clemenţă decibelică şi cât de riscantă este angajarea unui dialog cu o vietate care se lasă condusă în tot ce face de impulsuri, de instincte şi de filosofia bunului plac. Am aflat deja multe despre nesimţit. Aşa că e momentul să-i sondăm o nouă dimensiune fundamentală. Altfel spus, ne putem ocupa acum de nesimţitul festiv. De cel care îşi face părtaşi vecinii – de cele mai multe ori, contrar voinţei acestora – la prilejuri memorabile din viaţa personală: ziua de naştere, nunta sau botezul.

  O petrecere la bloc este o experienţă limită pentru oricine a practicat convieţuirea în fagurele de beton. Îţi dai seama că te afli în faţa unui fenomen în care pulsează frenezia nocivă din secunda când te gândeşti la veşmintele lexicale în care se lasă drapat evenimentul. O petrecere la bloc nu e pur şi simplu o petrecere la bloc. Cuvintele care o definesc cel mai bine sunt „bairam” şi „paranghelie”. Ele sună evocator şi redeşteaptă în minte amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în şir. Memoria se zvârcoleşte spasmodic şi se comportă aproape nedemn în faţa presiunii. Nici un om aşezat nu aude sintagma „petrecere la bloc” fără să simtă vârful unui stilet gâdilându-l ameninţător între omoplaţi.

  Ţinuta pentru acest tip de eveniment nu impune un stil şi nu obligă la acomodări forţate. Cu o excepţie. Dacă organizatorul şi participanţii la chef sunt tineri, e de datoria lor să se prezinte încălţaţi cu ghete sau bocanci. În felul ăsta, în clipa când începe dansul, vecinii de deasupra şi de dedesubt se văd racordaţi instantaneu la dezlănţuire. Petrecerile tinereşti au loc de obicei când părinţii gazdei lipsesc de acasă. Fie sunt în concediu, fie au plecat de bunăvoie, colindaţi de amintirea bairamului precedent, pentru ca măcar de data asta să evite depresia. Pe ritmurile unei muzici percutante până la anihilare, băieţi şi fete strânşi sub steagul dezinhibiţiei totale ameninţă structura de rezistenţă a blocului. După trei minute, ai sentimentul că o divizie de Panzere ţi se îndreaptă iminent spre pereţii sufrageriei. După alte cinci, retrăieşti cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simţi o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârţâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de calamitate iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie uşa şifonierului şi caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat şi se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste şocului. Papagalul forţează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii şi emiţând ţipete stridente. Placidele broaşte ţestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereţi ţâşneşte o babilonie metalică fără răspuns. Eşti în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete Blonde, Screaming Trees, Nash Kato, Meat Puppets sau alte uzine ale infernului. Bocancii izbesc furibund în podea. Virajele psihedelice ale musafirilor se fac auzite prin pereţii niciodată suficient de groşi. Răcnetele crapă tencuiala. Ai impresia inconfortabilă că plouă cu sânge şi ninge cu bucăţi de creier uman. Mintea nevinovaţilor din apartamentele învecinate e terciuită nemilos, dar nimeni nu schiţează vreo urmă de protest. Ar fi complet inutil. Participanţii la bairam n-ar auzi nici dacă li s-ar sparge uşa de la intrare cu un berbec.

  Lucrurile se schimbă întru câtva când ziua de naştere se serbează în prezenţa părinţilor, iar copilul încă n-a ieşit din adolescenţă. Explicaţia e la mintea cocoşului. Tatăl n-a mai ales să plece de fiindcă ştie că muzica pe care-o ascultă suavul lui fiu e aceeaşi cu muzica lui. Şi care-ar putea fi muzica asta? Bob Dylan? Puah. Moody Blues? Pfui. Jefferson Airplane? Piei, satană. Suntem la chef, nu la cenaclu şi nici la priveghi. Numitorul comun care leagă generaţiile pe portativ stă ascuns în pletora de manelişti nelipsiţi de la nici o petrecere care se respectă. Arătările cantonate în prizonieratul nostalgic al pop-rock-ului sunt demne de milă. Sigur, nu pot fi călcate cu maşina, fiindcă asta nu e o faptă creştinească. Dar o lecţie de modernitate tot merită de la inginerii de sistem ai nevrozei blocative.

  Pentru aceşti oameni, rigorile calendarului sau ale săptămânii de lucru sunt un moft expediabil în doi timpi şi trei mişcări. Dacă ziua de naştere a odraslei cade într-o joi, tot atunci are loc şi paranghelia. E o prostie să aştepţi până-n weekend, când rişti ca jumătate dintre invitaţi să plece la pescuit pe baltă, la ţară sau la munte. Cum? A doua zi lumea merge la serviciu? Şi? Ce, n-o lăsăm noi? Să meargă sănătoasă, cu stângul pe tobă şi faţa la producţie. A, e muzica prea tare? Păi e petrecere, tată. Ce-aţi vrea, surdină? Mergeţi frumuşel la farmacie, luaţi-vă nişte dopuri din alea de treişcinci de

1 ... 20 21 22 ... 44
Mergi la pagina: