erau preluate, vorbă cu vorbă, din Testamentul lui Bomoko: „Voi, cei care ne-aţi înfrânt, puteţi să vă spuneţi că Babilonul a fost nimicit şi că facerile sale au fost spulberate. Eu însă vă spun că judecata omului nu a luat încă sfirsit, că fiecare om se află încă în boxa lui. Fiecare om este un mic război.”

  Fremenii spuneau despre Muad'Dib că este ca Abu Zide, a cărui fregată a sfidat Ghilda, călătorind odată până acolo şi înapoi. „Acolo”, folosit în contextul acesta, descinde direct din mitologia fremenă şi desemnează sălaşul spiritului-ruh, alam al-mithalul unde dispar toate limitările.

  În acest sens, raportul cu Kwisatz Haderach este uşor întrevăzut. Individul Kwisatz Haderach, la care Comunitatea Bene Gesserit încerca să ajungă prin intermediul programului său de selecţie, reprezenta „Drumul cel scurt” sau „Cel care poate fi în două locuri deodată.”

  Dar aceste două interpretări îşi găsesc o obârşie comună în următorul text din Comentarii: „Când legea şi datoria religioasă sunt totuna, eul cuprinde universul.”

  Despre el însuşi, Muad'Dib spunea: „Sunt un năvod în oceanul timpului, între viitor şi trecut. Sunt o membrană mobilă căreia nu-i poate scăpa nici o posibilitate.”

  Cugetările acestea exprimă una şi aceeaşi idee, care poate fi regăsită şi în Kalima 22 din Biblia C. P., unde scrie: „Rostit sau nerostit, gândul este o realitate şi are puterile realităţii.”

  De altfel, comentariile lui Muad'Dib din Coloanele Universului, aşa cum au fost interpretate de preoţii săi, Qizara Tafwid, evidenţiază influenţele pe care le datorează C. T. E. Şi fremenilor zensunniţi.

  Muad'Dib: „Legea şi datoria sunt totuna; fie. Dar atunci nu uita aceste limitări. Astfel nu eşti niciodată pe deplin conştient. Astfel râmâi cufundat în taul comun. Astfel eşti întotdeauna mai puţin decât un individ.”

  Biblia C. P.: Aceeaşi formulare (Revelaţiile 61).

  Muad'Dib: Religia tine adesea de mitul progresului, care ne apară de spaimele unui viitor incert.”

  Comentariile C. T. E.: Aceeaşi formulare. (Cartea Azhar atribuie această cugetare scriitorului religios din secolul întâi Neshou; prin parafrază.)

  Muad'Dib: „Dacă un copil, o persoană needucată, un ignorant sau un smintit provoacă tulburări, vina este a autorităţii care nu a ştiut să le prevadă şi să le prevină.”

  Biblia C. P.: „Orice păcat poate fi pus, cel puţin parţial, în seama unei tendinţe naturale spre rău, care este o circumstanţă atenuantă acceptată de Dumnezeu.” (Cartea Azhar atribuie acest pasaj vechii Tawrah semite.)

  Muad'Dib: „Întinde-ţi mina şi mănâncă ceea ce-ţi dă Dumnezeu; iar după ce te-ai îndestulat, slăveşte-l pe Dumnezeu.”

  Biblia C. P.: Parafrază cu acelaşi sens. (Cartea Azhar atribuie acest enunţ, într-o formă uşor diferită, Primului Islam.)

  Muad'Dib: „Bunâtatea este începutul cruzimii.”

  Kitab al-lbarul fremen: „Înfricoşător lucru este povara unui Dumnezeu milostiv. Au nu Dumnezeu ne-a dat soarele pârjoiitor (Al-lat)? Au nu Dumnezeu ne-a dat Maicile Umezelii (Cucernicele Maici)? Au nu Dumnezeu ni l-a dat pe Shaitan (Iblis, Satana)? Iar nu de la Shaitan ne vine răul grabei?” (Aceasta este sursa proverbului fremen: „Graba e lucrul lui Shaitan.” Într-adevăr: pentru o sută de calorii generate de efortul fizic – viteza, graba – corpul pierde prin evaporare aproximativ 170 de grame de transpiraţie. Cuvântul fremen pentru transpiraţie este bakka, sau lacrimi şi în traducere are următorul înţeles larg: „Seva vieţii pe care Shaitan o stoarce din sufletul tău.”)

  Koneywell defineşte apariţia lui Muad'Dib ca fiind „oportună din punct de vedere religios, „ deşi sincronizarea temporală a avut prea puţin importanţă în acest caz. Aşa cum spunea chiar Muad'Dib: „Sunt aici; deci. „

  Cu toate acestea, pentru a înţelege impactul religios pe care l-a produs Muad'Dib, este absolut necesar să nu se piardă din vedere un lucru: fremenii erau un popor al desertului, care se obişnuise de mult timp cu un mediu ostil. Nu e prea greu să devii mistic, atunci când supravieţuirea îţi este condiţionată în fiecare secundă de surmontarea unor elemente făţiş ostile. „Eşti aici; deci. „

  În contextul unei asemenea tradiţii, suferinţa e acceptată (chiar dacă e acceptată ca o pedeapsă inconştientă). Şi este de remarcat faptul că riturile fremene tind către o eliberare aproape totală de sentimentul culpabilităţii. Nu neapărat pentru că frernenii considerau legea şi religia a fi „totuna”, confundând nesupunerea cu păcatul. Mai degrabă s-ar putea spune că fremenii se autopurificau cu uşurinţă de orice culpabilitate, pentru că existenţa lor de zi cu zi impunea judecăţi brutale (adesea mortale) care, într-un mediu mai blând, ar fi împovărat oamenii cu un sentiment de culpabilitate intolerabil.

  Aceasta pare a fi şi una din rădăcinile importanţei pe care fremenii o acordă superstiţiilor (excluzându-le pe cele introduse de Missionaria Proiectiva). Ce rost are să consideri şuieratul nisipului ca o prevestire? Ce rost are să-ţi duci pumnul la ureche, când răsare Prima Lună? Carnea unui om îi aparţine, dar apa sa e a tribuluI. Iar misterul vieţii nu este o problemă care trebuie rezolvată, ci o realitate care se cere trăită. Semnele te ajută să nu uiţi lucrul acesta. Şi pentru că eşti aici, pentru că ai religia, până la urmă nu se poate să nu ieşi victorios.

  Aşa cum a predat Bene Gesseritul secole de-a rândul, cu mult înainte de a se fi lovit de fremeni: „Când politica şi religia călătoresc în aceeaşi caleaşca şi când caleaşca aceasta este condusă de un sfint (baraka), nimic nu le poate sta în cale.”

 Chapter 3 Raport asupra motivaţiilor şi scopurilor Bene Gesserit – ANEXA III.

  Fragmentul de mai jos este extras din Rezumatul întocmit imediat după Afacerea Arrakis, la cererea Doamnei Jessica, de către agenţii ei. Sinceritatea acestui raport îi conferă o valoare care depăşeşte cu mult limitele banalului.

  Întrucât Bene Gesserit-ul a acţionat vreme de secole sub masca unei scoli semimistice care urmărea un program de selecţie a fiinţelor umane, tindem să-i acordăm o importanţă mai mare decât pare să merite. Analiza „judecăţii de fapt” a Comunităţii, în legătură cu Afacerea Arrakis, evidenţiază profunda ignoranţă a scolii în ceea ce priveşte propriul ei rol.

  S-ar putea argumenta că Bene Gesserit-ul n-a