pe colo… Deci până se va asigura că nu mai exist! Absolut nici un pericol de infiltrare, îmi pare rău, dar nu ne putem asuma nici un risc. Scorţişoară va avea grijă de asta, dar deocamdată nu ne putem permite să mai primim cliente.

  Când s-au retras Nucşoară şi Scorţişoară, nu mai ploua. Patru sau cinci vrăbiuţe se bălăceau vesele în apa de ploaie din parcare. După ce a dispărut Mercedesul şi s-a închis automat poarta, m-am aşezat la fereastră şi am privit, dincolo de crengile copacilor, cerul înnorat ce mirosea parcă a iarnă. Mi-am amintit brusc de „mâna ce se alungeşte de undeva de departe”, despre care-mi spusese Nucşoară, încercam sâ-ffli imaginez cum arată acea mână care se desprinde din norii întunecaţi şi apăsători. Exact ca o ilustraţie nefastă dintr-0 carte cu poze.

  Tratative eşuate Fructul copt

  La ora nouă şi cincizeci de minute m-am aşezat în faţa calculatorului lui Scorţişoară şi l-am deschis. Am introdus parola, am deblocat toate cheile şi am intrat în programul de comunicare. Aşteptam să se facă ora zece. Am tastat numărul şi am cerut o convorbire cu taxă inversă. După câteva minute monitorul m-a anunţat că taxa a fost acceptată. Eram pregătit „să conversez” cu Noboru Wataya prin intermediul calculatorului. Ultima oară când m-am întâlnit cu el vara trecută, la cafeneaua din hotelul Shinagawa, am vorbit cu el despre Kumiko, în prezenţa Maltei Kano. Ne-am despărţit în termeni foarte proşti, iar de atunci n-am mai avut ocazia să ne vedem. Pe vremea aceea nu era încă politician, iar eu nu aveam pata de pe obraz. Trăiam cu sentimentul că a trecut o veşnicie de atunci.

  Am ales Send mode, mi-am reglat respiraţia ca un jucător de tenis care se pregăteşte să servească şi mi-am pus ambele mâini pe tastatură.

  Am auzit că vrei să renunţ la „reşedinţă”, că vrei să cumperi tu casa şi terenul. Am fost sfătuit să accept dacă 0 vreau pe Kumiko înapoi. E adevărat?

  Am trimis mesajul şi mi-a venit răspuns imediat. Caracterele se aliniau pe monitor cu mare viteză.

  Mai întâi vreau să-ţi fie clar un lucru: nu de mine depinde acă se întoarce Kumiko la tine sau nu. Ea decide ce are de acut. După cum presupun, ţi-ai dat singur seama din c_°nversaţia pe care ai avut-o cu ea zilele trecute că nu este iţată. În calitate de prieten, i-am oferit un loc în care simtă în siguranţă şi nu fac altceva decât să-i acord Pr°tecţie o vreme. Adevărul este că am încercat să găsesc

  Haruki Mu o modalitate de a vă pune în legătură şi de a o convinge M accepte să vorbească cu tine. Este singurul lucru concret care l-am făcut eu.

  I-am răspuns:

  Ştiu exact în ce situaţie mă aflu. Dacă se întoarce Kurnifa” la mine, pot să renunţ la ceea ce fac aici, iar dacă nu, îmi văd mai departe de treabă. Nu există alternativă.

  Răspunsul lui Noboru Wataya a fost concis.

  Poate mă repet, dar nu e vorba de negocieri în cazul de faţă. Nu mă priveşte situaţia în care te afli, eu vreau doar să ajungem să discutăm nişte lucruri fundamentale. Dacă tu renunţi la „reşedinţa” aceea, normal că încerc să o conving pe Kumiko să se întoarcă la tine, dar nu-ţi promit că voi ş} reuşi. Kumiko este adultă, are o personalitate puternică, „ft place să fie independentă şi nu voi izbuti niciodată să 4 determin să facă ceva forţată de împrejurări. Dar te rog ai înţelegi foarte bine un singur lucru: dacă tu continui să î|l desfăşor! Activitatea acolo, Kumiko nu se va întoarce la ttfl* în vecii vecilor, îţi garantez sută la sută.

  Am atacat iar tastatura.

  — T

  Nu-i nevoie să-mi garantezi nimic pentru că înţeleg foarte bine ce gândeşti. Tu nu vrei decât să-mi iau mâinile de p„ „reşedinţă”, îţi doreşti foarte mult lucrul acesta. Dar orie* tf face eu, pe Kumiko nu ai de gând să o convingi pentru dl nu vrei să-i dai drumul. Am dreptate? *

  Răspunsul a venit imediat.

  Eşti liber să crezi ce doreşti pentru că eu oricum nu te pot împiedica să faci lucrul acesta.

  Deci am libertatea să gândesc ce doresc. „3*

  I-am scris imediat:

  Puţin îţi pasă ţie de mine! Pe tine te frământă ce fi aici şi te irită faptul că nu ştii ce se întâmplă, nu?

  Am procedat astfel ca să-l pun pe gânduri şi să-l ene

  Cred că tu înţelegi greşit situaţia. Ca să fiu mai părerea mea este că te supraestimezi. Habar n-am ce acolo şi nici nu cred că vreau să ştiu, dar dată fiind mea socială, chiar n-aş vrea să mă trezesc implicat în ştie ce necazuri. De aceea am şi considerat că ar fi să o îndepărtez pe Kumiko de tine. Dacă-mi propunerea, pe mine personal nu mă deranjează foartepentru că nu mai am de-a face cu tine şi ştiu să-mi singur de grijă. Probabil că aceasta este ultima oară când conversăm şi e foarte posibil să nu mai ai prilejul să vorbeşti nici cu Kumiko. Dacă nu mai e nimic de spus, hai să încheiem. Mai am o întâlnire în seara asta.

  JV”, n-am terminat.

  Nu. N-am terminat. După cum i-am spus şi lui Kumiko zilele trecute, eu mă apropii încet-încet de miezul lucrurilor, în toată perioada asta de un an şi jumătate, m-am tot gândit de ce a trebuit să plece Kumiko de acasă. De când ai intrat în politică şi ai devenit tot mai renumit, eu am stat într-un loc întunecat şi liniştit şi am tras concluzie după concluzie. Ipotezele s-au adunat una după alta, posibilităţile de asemenea. După cum ştii de altfel, eu nu sunt prea isteţ, dar pentru că am avut la dispoziţie timp mai mult decât suficient, m-am gândit la diverse lucruri şi la un moment dat am ajuns la următoarea concluzie: în spatele plecării bruşte a lui Kumiko se ascunde