Începe construirea zgârie-norilor. Totul merge rapid şi curând, în loc să avem noi Empire State Buildings, ne trezim cu echivalentul unui Turn din Pisa al suburbiilor. Nopţile albe revin.

În ceea ce ne priveşte, pe Mike şi pe mine, ca adulţi, puteam alege oricare dintre cele două posibilităţi, pentru că fuseserăm învăţaţi să ne formăm un puternic fundament financiar încă de pe vremea când eram copii.

În prezent, contabilitatea este materia cea mai plicticoasă din lume. Poate fi şi cea mai confuză totodată. Dar dacă vreţi să vă îmbogăţiţi pe termen lung, ea poate deveni cea mai importantă materie. Întrebarea este: cum puteţi preda o materie plicticoasă şi neclară copiilor voştri? Răspunsul este: exprimaţi-vă cât mai simplu. Predaţi-o mai întâi în imagini.

Tatăl meu cel bogat a turnat o fundaţie financiară foarte solidă pentru Mike şi pentru mine. Cum eram încă nişte copii, el a inventat o modalitate simplă de a ne învăţa. Ani de zile a făcut desene şi a folosit cuvinte. Eu şi Mike am înţeles desenele simple, vocabularul de specialitate, circulaţia banilor, iar în anii următori tatăl cel bogat a început să folosească şi cifre. În prezent, Mike stăpâneşte o analiză contabilă mult mai complexă şi mai sofisticată, pentru că n-a avut încotro. Trebuia să conducă un imperiu de un miliard de dolari. Eu nu sunt aşa de sofisticat, pentru că imperiul meu e mai mic, şi totuşi am avut amândoi aceeaşi simplă fundaţie. În paginile care urmează vă ofer aceleaşi desene pe care tatăl lui Mike le-a imaginat pentru noi. Deşi sunt simple, acestea i-au ajutat pe cei doi băieţei să obţină mari sume de bani pornind de la un fundament solid.

Regula numărul unu. Trebuie să distingeţi diferenţa dintre active şi pasive şi să cumpăraţi active. Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, asta e tot ce trebuie să ştiţi. Este prima regulă. Este singura regulă. Poate părea absurd de simplu, dar majoritatea oamenilor nici nu-şi dau seama cât de profundă este aceasta. Ei se zbat din punct de vedere financiar pentru că nu cunosc diferenţa dintre active şi pasive.

„Oamenii bogaţi adună active. Oamenii săraci sau din pătura de mijloc adună pasive, despre care ei cred că sunt active.”

Atunci când tatăl cel bogat ne-a explicat lui Mike şi mie acest lucru, am crezut că glumeşte. Iată-ne aproape adolescenţi, aşteptând cu nerăbdare taina îmbogăţirii şi alegându-ne cu acest răspuns. Era atât de simplu, încât a trebuit să ne gândim foarte mult timp.

„Ce sunt activele?”, întrebă Mike.

„Nu trebuie să vă preocupe asta acum”, spuse tatăl cel bogat. Lăsaţi ideea să se aşeze. Dacă veţi putea înţelege simplitatea, viaţa voastră va avea un plan bine stabilit şi va fi mai uşoară din punct de vedere financiar. Este simplu. De asta le scapă multora.”

„Vreţi să spuneţi că tot ceea ce trebuie să ştim este ce înseamnă activele, după care să le achiziţionăm şi o să ne îmbogăţim?”, am întrebat.

Tatăl cel bogat a dat din cap: „Este cât se poate de simplu.”

„Dacă este chiar aşa de simplu, cum de nu e toată lumea bogată?”, am întrebat.

Tatăl cel bogat a răspuns: „Pentru că oamenii nu cunosc diferenţa dintre active şi pasive.”

Îmi amintesc că am întrebat; „Cum pot adulţii să fie atât de lipsiţi de minte? Dacă este aşa de simplu, dacă este atât de important, cum de nu-şi dau seama?”

Tatălui bogat i-au trebuit doar câteva minute ca să ne explice ce sunt activele şi ce sunt pasivele.

Ca adult, îmi vine greu să le explic altor adulţi. De ce? Pentru că adulţii sunt mai deştepţi. În majoritatea cazurilor, simplitatea ideii le scapă celor mai mulţi dintre adulţi, pentru că ei au fost învăţaţi altfel. Au fost învăţaţi de alţi învăţaţi - profesionişti cum ar fi bancherii, contabilii, agenţii imobiliari, finanţiştii ş.a.m.d. Dificultatea intervine în încercarea de a-i dezvăţa sau de a-i face pe adulţi să redevină copii. Un adult inteligent socoteşte adesea că e greu să acorzi atenţie unor definiţii simpliste.

Tatăl cel bogat credea în principiul KISS - „Keep It Simple Stupid” (Păstrează simplitatea, deşteptule). Faptul că s-a menţinut la nivelul simplităţii a făcut ca fundamentul financiar al celor doi băieţi să fie mult mai solid.

În ce fel se ajunge la confuzii? Sau cum poate ceva atât de simplu să se încurce în halul ăsta? De ce cumpără cineva active care, de fapt, sunt pasive? Răspunsul se află în educaţia fundamentală.

Noi ne concentrăm asupra cuvântului „alfabet”, şi nu asupra „alfabetului financiar”. Definirea activelor sau pasivelor nu este o problemă gramaticală. De fapt, dacă vreţi să vă zăpăciţi complet, căutaţi aceste cuvinte, „active” şi „pasive” în dicţionar. Sigur că definiţia pare excelentă pentru un contabil, dar pentru o persoană obişnuită, nu are nici o logică. Din păcate, noi, adulţii, suntem prea mândri pentru a recunoaşte că pot exista şi lucruri ilogice.

Când eram mici, tatăl bogat spunea: „Activele nu sunt definite de cuvinte, ci de cifre. Şi dacă nu ştii să citeşti nişte cifre, nu vezi diferenţa dintre active şi o groapă.”

„În contabilitate”, ar spune tatăl cel bogat, „nu contează cifrele, ci ceea ce ne spun ele. E ca la cuvinte. Nu contează cuvintele, ci povestea pe care ţi-o spun.”

Mulţi oameni citesc fără a înţelege mare lucru. Aceasta se numeşte capacitatea de înţelegere a ceea ce citeşti. Cu toţii reacţionăm altfel când este vorba de a înţelege ceea ce citim. De exemplu, de curând am cumpărat un video nou. El era însoţit de un manual cu instrucţiuni, în care se explica felul în care acesta putea fi programat. Eu nu vroiam altceva decât să îmi înregistrez emisiunea preferată de vineri seara. Am înnebunit pur şi simplu încercând să citesc acest manual. Nimic nu mi se pare mai complex pe lumea asta decât să ştii să programezi un video. Puteam citi cuvintele, dar nu înţelegeam nimic. Puteam lua un „10” pentru că recunoşteam cuvintele, dar eram de „2” când venea vorba să le şi înţeleg. Aşa se întâmplă cu documentele financiare în cazul celor mai mulţi oameni.

„Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, trebuie să citiţi şi să