ştiu cine v-a trimis şi păreţi nişte oameni cumsecade, îngăduiţi-mi să vă strîng mîna şi să vă spun bine aţi venit. Sper că nu-mi veţi înşela încrederea. Dar cine-i amicul dumneavoastră, că n-a scos o vorbuliţă pînă acum?

— E un german, om cu studii înalte. A venit să-şi caute norocul pe aceste meleaguri.

— Vai, vai! Dumneavoastră, cei de dincolo, vă închipuiţi că aici umblă cîinii cu covrigii în coadă. Aflaţi, însă, că aici se munceşte din greu, iar amărăciunile vin cu toptanul pînă să ajungi la o situaţie.

Dar, mă rog, să nu fie cu supărare! Vă urez succes şi fiţi binevenit!

De astă dată îmi întinse şi mie mîna. Old Death i-o strînse pentru a doua oară.

— Şi dacă vă mai îndoiţi că merităm încrederea, adăugă el, mă voi adresa fiului dumneavoastră, care va depune mărturie în privinţa mea.

— Will?! Întrebă mirat Lange.

— Chiar dînsul. Spuneaţi adineauri că a stat de vorbă cu Old Death şi că-şi aminteşte totul la perfecţie. N-ai vrea, tinere, să-mi povesteşti şi mie ce anume aţi discutat? Mă interesează grozav.

Will, căruia îi fusese adresată întrebarea, rosti cu însufleţire:

— Old Death păşea în fruntea noastră. Fusesem rănit la braţ de un glonţ şi mă durea foarte tare; nu aveam pansament, mîneca mi se lipise de rană. Tocmai treceam printr-un crîng şi Old Death stîrni fără voie o creangă. Aceasta îmi lovi braţul şi mă fulgeră o durere atît de vie, încît am ţipat şi...

— ... şi bătrînul cercetaş v-a făcut de măgar! Îl întrerupse Old Death.

— De unde ştiţi? Se minună Will.

Bătrînul continuă fără să-i răspundă:

— Şi atunci i-ai spus că eşti rănit la braţ şi că rana s-a inflamat, iar Old Death te-a sfătuit să-ţi moi mîneca în apă, ca să se dezlipească şi să-ţi răcoreşti apoi rana cu zeamă de pătlagină, care înlătură pericolul gangrenei.

— Da, da, exact aşa! Confirmă uimit tînărul Lange. Dar de unde ştiţi toate astea, sir?

— Mai întrebi? Doar eu sînt omul cu care ai stat atunci de vorbă.

Tatăl dumitale găsea adineauri că semănăm leit, Old Death şi cu mine.

Şi uite că nu s-a înşelat. Semănăm într-adevăr, cum seamănă, de pildă, nevasta bărbatului cu soţia lui.

— Adică... asta... cum s-ar spune... Sînteţi Old Death! Izbucni Will în culmea bucuriei, sărind de la locul lui şi dînd să-l strîngă în braţe pe bătrînul cercetaş, dar mîna viguroasă a tatălui îl opri şi-l făcu să se aşeze:

— Ho', băiete! Dacă e să se lase cu duioşii, apoi îmi revine mie, ca tată, primul drept şi prima datorie de a-l îmbrăţişa pe salvatorul tău.

Numai că, deocamdată, trebuie să ne abţinem; nu uita unde ne aflăm şi cîţi ochi ne pîndesc. Prin urmare, stai la locul tău şi fii cuminte!

Şi, adresîndu-se lui Old Death, adăugă:

— Nu mi-o luaţi în nume de rău, sir, dar am temeiuri serioase.

Aici, la noi şi-a cam băgat dracul coada. Să nu vă îndoiţi de recunoştinţa mea, dar tocmai de aceea sînt obligat să evit tot ce v-ar pune în primejdie. După cîte ştiu, lumea vă cunoaşte drept partizan al aboliţioniştilor. În timpul războiului, aţi pus la cale nişte acţiuni care v-au sporit faima şi au provocat grele pierderi celor din Sud. V-aţi ataşat unor Unităţi din armata Nordului în calitate de călăuză şi cercetaş, conducîndu-le pînă în spatele duşmanilor, pe drumuri pe care nimeni altul nu s-ar fi încumetat. Iată de ce vă bucuraţi la noi de atîta preţuire. În schimb, cei din Sud v-au declarat spion. Ştiţi, desigur, cum stau lucrurile. Dacă aţi cădea pe mîna unor secesionişti, v-aţi alege cu ştreangul.

— Ştiu totul, master Lange şi puţin îmi pasă, ripostă cît se poate de calm Old Death. Ce-i drept, nu ţin cu tot dinadinsul să atîrn în ştreang, dar am fost de repetate ori ameninţat cu spînzurătoarea şi uite că mai sînt viu. Nu mai departe decît azi nişte rowdy plănuiau să ne spînzure pe amîndoi de coşul vaporului şi n-au apucat să-şi realizeze opera.

Şi Old Death istorisi întîmplarea de pe vapor. După ce-l ascultă cu atenţie, bătrînul Lange comentă îngîndurat:

— Căpitanul a procedat foarte curajos, dar s-a expus unei mari primejdii. Dînsul trebuie să rămînă aici, în La Grange, pînă dimineaţa — iar huliganii pot sosi şi ei în cursul nopţii. Şi atunci, cu siguranţă că vor căuta să se răzbune. De altfel şi dumneavoastră o puteţi păţi, chiar mai rău decît căpitanul.

— Da' de unde! Nu mă tem eu de cîţiva măgari! Am avut de-a face cu destui indivizi de teapa lor.

— Nu fiţi uşuratic, str! Ăştia pot strînge aici destule ajutoare. De cîtva timp se petrec la noi lucruri nu prea curate. Din toate părţile ne vin străini pe care nimeni nu-i cunoaşte; se adună prin locuri dosnice şi se tot sfătuiesc între ei. De afaceri nu e vorba, căci toată ziua umblă creanga pe străzi. Se vede că n-au nici o treabă. Acum şed dincolo şi urlă şi cască nişte guri, de-ar încăpea ursul în ele. Au şi încercat să ne provoace. O vorbă să le fi răspuns, ar fi ieşit cu bătaie şi omor! De altfel, nu am nici un chef să mai stau mult aici; veţi fi avînd şi dumneavoastră nevoie de odihnă. Cu cina, însă, nu prea stăm pe roze. Eu sînt văduv şi duc, împreună cu feciorul, viaţă de holtei.

Luăm masa la restaurant, îndeobşte prînzul. Şi plus de asta, simţind că aici cam arde pămîntul sub picioare, ne-am vîndut casa mai zilele trecute. Nu vreau să spun că nu-mi plac oamenii de prin partea locului. Sînt, ca orişiunde, mai răi sau mai buni. Dar urmările războiului mai apasă greu asupra Nordului, iar dincoace, în Mexic, măcelul încă mai continuă. Noi, în Texas, ne aflăm tocmai la mijloc şi cazanul s-a încins de-a binelea. Toate haimanalele năvălesc de peste graniţă şi asta îmi taie pofta să rămîn aici. Am hotărît să-mi vînd gospodăria şi să mă mut la fiica mea, căsătorită cu un om serios. Acolo îmi voi găsi un adăpost cumsecade. Am găsit cumpărător chiar aici, în localitate, i-a plăcut gospodăria şi, alaltăieri, mi-a şi achitat toată suma