Dacă alegeţi să credeţi într-un Dumnezeu care într-un fel are nevoie de ceva şi se simte aşa de jignit dacă nu-l obţine încât îi pedepseşte pe cei de la care se aşteaptă să-l obţină – atunci alegeţi să credeţi într-un Dumnezeu mult mai mic decât sunt Eu.

  Sunteţi cu adevărat Copiii unui Dumnezeu mai Mic.

  Nu, copiii Mei, vă rog lăsaţi-Mă să vă asigur din nou prin această scriere că nu am nevoie de nimic. Eu nu cer nimic.

  Aceasta nu înseamnă că nu am dorinţe. Dorinţele şi nevoile nu sunt acelaşi lucru (deşi, în viaţa de astăzi, mulţi dintre voi le-au făcut să fie).

  Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un sentiment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în continuare.

  Şi care este dorinţa lui Dumnezeu?

  Doresc mai întâi să cunosc şi să trăiesc experienţa Sinelui Meu, în toată splendoarea Mea – să ştiu Cine Sunt. Înainte să vă inventez pe voi – şi toate lumile universului – a fost imposibil să o fac.

  În al doilea rând, Eu doresc ca voi să ştiţi şi să trăiţi experienţa lui Cine Sunteţi Voi cu Adevărat prin puterea pe care v-am dat-o ca să creaţi şi să trăiţi experienţa de voi înşivă, în oricare mod doriţi.

  În al treilea rând, Eu doresc ca întregul proces de viaţă să fie o experienţă de bucurie constantă, de creaţie continuă, de extindere infinită şi de împlinire totală în fiecare moment de acum.

  Am realizat un sistem perfect prin care aceste dorinţe să fie duse la îndeplinire. Ele sunt îndeplinite acum, chiar în acest moment. Singura diferenţă dintre voi şi Mine este că Eu ştiu acest lucru.

  În momentul în care voi veţi avea cunoaştere totală (moment care poate veni în orice clipă) şi voi veţi simţi ceea ce simt Eu întotdeauna: o totală bucurie, dragoste, acceptare, binecuvântare şi recunoştinţă.

  Acestea sunt cele Cinci Atitudini ale lui Dumnezeu şi, înainte să terminăm acest dialog, vă voi arăta cum, punerea în practică a acestor atitudini în viaţa voastră acum, poate să vă ducă – şi vă va duce – la Dumnezeire.

  Toate acestea reprezintă un răspuns foarte lung la o întrebare foarte scurtă.

  Da, ţineţi la valorile voastre atâta timp cât experienţa vă spune că ele vă servesc. Totuşi, fiţi atenţi să observaţi dacă valorile pe care voi le serviţi cu gândurile, cuvintele şi acţiunile voastre aduc în spaţiul experienţei voastre cele mai bune şi cele mai înalte idei pe care le-aţi avut vreodată despre voi înşivă.

  Examinaţi-vă valorile una câte una. Ţineţi-le în lumina scrutinului public. Dacă puteţi să spuneţi lumii cine sunteţi şi ce credeţi, cu uşurinţă şi fără să ezitaţi, atunci sunteţi mulţumiţi de voi înşivă. Nu mai există motiv să continuaţi acest dialog cu Mine, deoarece v-aţi creat un Sine – şi o viaţă pentru Sine – care nu mai necesită îmbunătăţiri. Aţi ajuns la perfecţiune. Puneţi cartea jos.

  Viaţa mea nu este perfectă şi nici măcar nu se apropie de perfecţiune. Eu nu sunt perfect. De fapt, sunt o grămadă de imperfecţiuni. Îmi doresc – uneori îmi doresc din toată inima – să pot corecta aceste imperfecţiuni, să ştiu ce mă face să mă port într-un anumit fel, ce-mi produce eşecurile, ce-mi stă în cale.

  De aceea am venit la Tine, cred. Nu am fost în stare să găsesc răspunsurile de unul singur.

  Îmi pare bine că ai venit. Întotdeauna ţi-am stat la îndemână să te ajut. Sunt aici acum. Nu este nevoie să găseşti răspunsurile de unul singur. N-a fost niciodată nevoie.

  Dar pare totul atât de. impertinent. pur şi simplu să şed şi să dialoghez cu Tine în felul acesta – ba chiar să-mi imaginez că Tu – Dumnezeu – îmi răspunzi. Vreau să spun că este o nebunie.

  Înţeleg. Adică, autorii Bibliei au fost cu toţii sănătoşi, numai tu eşti nebun.

  Autorii Bibliei au fost martori ai vieţii lui Christos şi au înregistrat cu sfinţenie ceea ce au auzit şi au văzut.

  Trebuie să te corectez. Majoritatea celor care au scris Noul Testament nu L-au întâlnit sau nu L-au văzut niciodată pe Iisus în viaţa lor. Ei au trăit mulţi ani după ce Iisus a părăsit Pământul. Ei nu L-ar fi recunoscut pe Iisus din Nazaret dacă L-ar fi întâlnit pe stradă.

  Dar.

  Scriitorii Bibliei au fost mari credincioşi şi mari istorici. Ei au preluat poveştile care au ajuns la ei şi la prietenii lor de la alţii, mai bătrâni decât ei şi de la alţii mai bătrâni, până când s-a realizat o înregistrare scrisă.

  Şi în documentul final nu a fost inclus tot ce au spus autorii Bibliei.

  Au apărut deja „biserici” în jurul învăţăturilor lui Iisus – şi, aşa cum se întâmplă ori de câte ori şi oriunde se grupează oameni în jurul unei idei puternice, au existat anumite persoane în interiorul acestor biserici sau enclave care au hotărât ce părţi din Povestea lui Iisus urmau să fie spuse – şi cum. Acest proces de selectare şi editare a continuat pe tot parcursul acţiunii de a aduna la un loc, de a scrie şi a publica Evangheliile şi Biblia.

  Chiar la câteva secole după ce scriptura originară a fost pusă în formă scrisă, un Înalt Consiliu al Bisericii a hotărât încă o dată ce doctrine şi adevăruri urmau să fie incluse în Biblia oficială de atunci şi ce ar fi „nesănătos” sau „prematur” să se destăinuie maselor.

  Şi au existat şi alte scrieri sfinte – fiecare scrise în momente de inspiraţie de către oameni obişnuiţi de altfel, niciunul dintre ei nefiind mai nebun decât tine.

  Sugerezi – nu sugerezi, nu-i aşa? – că aceste scrieri ar putea deveni într-o zi „scrieri sfinte”?

  Copilul Meu, totul în viaţă este sfânt. Luate astfel, da,