Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Casa scărilor.
Ar fi o nedreptate impardonabilă să insistăm pe componenta festivă a nesimţirii la bloc şi să trecem astfel nepăsători pe lângă una dintre cele mai vii manifestări ale spiritului gregar. Nunta are loc o dată în viaţa fiecăruia (cu excepţia excepţiilor), botezul e unic, ziua de naştere se serbează anual. Sunt întâmplări izolate, fără un ritm anume. Stilistica lor zgomotoasă confirmă – rar, însă apăsat – una dintre trăsăturile definitorii ale nesimţitului: indiferenţa dezinvoltă cu care îţi impune programul lui, forţa de a-ţi modifica ritmurile fireşti, capacitatea perversă de-a te smulge din liniştea propriilor tabieturi şi de-a te face părtaş la lucruri cu care nu îţi propui să ai vreo legătură. Am stabilit deja că nesimţitul este o vietate invazivă, impermeabilă la sugestii. Că dă tonul şi face muzica. Aşa stând lucrurile, să admitem totuşi că teritoriul unde se manifestă el nu e doar apartamentul din care le toacă nervii vecinilor prin muzica dată la maximum sau parcarea pe care o transformă în restaurant. Atlet al vieţii „la comun”, nesimţitul ştie la fel de bine să-şi stabilească teatrul de operaţiuni în spaţii despre care omul obişnuit crede că ar trebui să aibă alte întrebuinţări. De pildă, în casa scărilor.
Acesta e locul în care nesimţirea se îmbracă de obicei în straie femeieşti. Unul dintre reflexele verificate ale gospodinelor de la bloc este instalarea ritualică în casa scărilor, pe intervale de timp care pot ţine de la o oră la opt sau chiar la zece. Nota bene, împlinirea acestei coagulări blocative are loc de obicei între aprilie şi octombrie. Spaţiul dintre cele patru uşi devine atunci replica peste timp a agorei, un loc în care se schimbă idei, reţete sau replici casnice. Care este esenţa acestui comerţ locvace şi anarhic nu e greu de ghicit. Casa scărilor are o rezonanţă excelentă, ceea ce aduce în apartamentele tuturor mesajele pronunţate de areopagul menajer. Femeile strânse acolo, cu fundul pe trepte sau pe banchete înguste, au darul de-a vorbi tare, răspicat, fără secrete. Nu le interesează că nu te interesează ceea ce spun. Au făcut ciorba, au decongelat cotletele şi au măturat prin apartamente, aşa că nimic nu poate fi mai stimulativ decât o bârfă între „cumetre”, „coane” sau „mămăici”. Iar dacă patroana spirituală a acestei forme de cenaclu este soţia administratorului, cu atât mai bine.
O găselniţă interesantă în context este aşa-numita politică a uşilor deschise. Transparente şi mândre nevoie mare că ţin casa pahar, cumetrele renunţă la bariere şi dau de perete uşile de la intrare. Dar motivul nu se leagă de concursul de curăţenie. Dacă te uiţi bine, manevra e lesne de explicat. În primul rând, fiecare gospodină vrea să evacueze cât mai repede mirosul de mâncare gătită care tocmai i-a inundat bucătăria. Şi ce metodă mai simplă decât asigurarea culoarului de zbor al aromelor spre ultimele etaje ale scării? A, locatarilor de sus nu le place? Ghinion. De ce nu şi-au cumpărat apartament la parter? În al doilea rând, îndeosebi vara, cuptorul încins degajă o căldură de care gospodina modernă se fereşte cel mai bine asigurând ventilaţia prin deschiderea uşii. Se creează astfel un curent binefăcător, care răcoreşte frunţile perlate de sudoare ale vestalelor care oficiază în numeroasele temple gastronomice din cartier. În acelaşi timp, odată cu aerul cald, din bucătării se revarsă şi altceva. Fie ştirile de prânz răcnite de un radio cu baterii şi paraziţi, fie muzica populară care însoţeşte vesel prepararea iahniei sau a chiftelelor, fie duduitul maşinii de spălat care se aude de undeva din fundul apartamentului. Cotizaţia fonică a fiecărui apartament de pe palier e variabilă, dar se achită fără restanţe.
Pentru ca extazul să fie deplin, cel puţin două dintre cele patru nesimţite cantonate în casa scărilor sunt tari de ureche. Logic, ele au impresia că nu sunt auzite şi atunci înlocuiesc rostirea ponderată cu strigăte de clăcaş la horă. Emisiile lor trec prin pereţi şi prin uşile rămase închise ale celorlalţi vecini şi umplu întregul bloc. Convorbirile capătă un iz marţial, o belicozitate ameninţătoare şi hipnotică. Nu vrei să auzi nimic din ce se spune acolo, dar ceva te atrage ca un