Cărți «Scrisori către Luciliu descarcă cărți online gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Așa făceau cei care, imitând în fiecare lună sărăcia, ajungeau aproape până la mizerie, ca să nu se înfricoșeze de ceea ce învățaseră să învingă de atâtea ori. Să nu crezi că-ți vorbesc despre mesele timoniene[3], despre chiliile săracilor și despre nu mai știu ce alte celea, prin care huzurul se distrează, jucându-se de-a disprețuirea bogăției. Patul de lemn, cerga, pâinea tare și proastă să fie adevărate. Fă acest lucru trei-patru zile la rând, uneori și mai multe; dar asta să nu fie o joacă, ci o experiență. Când te vei sătura cu două parale, atunci, crede-mă Luciliu, vei tresălta de bucurie și-ți vei da seama că, spre a trăi fără griji, n-ai nevoie de noroc; cât ți-e de ajuns pentru trebuințele tale îţi dă și nenorocul. Să nu-ți închipui totuși că ceea ce faci tu e mare lucru: faci ce fac atâtea mii de sclavi, atâtea mii de oameni sărmani. Meritul tău e că o faci de bunăvoie și că-ți va fi la fel de ușor să înduri tot timpul ceea ce încerci numai câteodată. Să facem exerciții cu manechine[4] și, pentru ca soarta să nu ne găsească nepregătiți, să ne împrietenim cu sărăcia. Vom fi mai fără teamă bogați dacă vom şti că nu e prea greu să fim săraci.
Epicur, vestitul dascăl al plăcerii, avea anumite zile în care de-abia își potolea foamea, ca să vadă dacă prin aceasta lipsea ceva deplinei și desăvârșitei plăceri, cât lipsea, și dacă merită ca cineva să împlinească lipsa, străduindu-se prea mult. Așa cel puțin spune în acele „Scrisori către Polyaenus[5], scrise în vremea arhontatului lui Charinos. El se fălea pe drept cuvânt că nu cheltuiește cu hrana „nici măcar un as, pe când Metrodor[6], care nu era atât de înaintat, cheltuia un as întreg”. Crezi că asemenea hrană înseamnă doar săturare? Nu, ci și plăcere. Nu acea plăcere ușoară și trecătoare și care trebuie mereu reînnoită, ci una statornică și sigură. Căci apa, o fiertură și o bucată de pâine de orz nu sunt plăcut lucru, dar plăcerea cea mai mare este să-ți găsești plăcerea chiar și într-acestea și să te restrângi până la ceea ce nicio vitregie a sorții nu ți-ar putea răpi. În închisoare hrana este mai din belşug; pe cei separați de restul osândiților, pentru pedeapsa cu moartea, gâdele care-i va ucide îi hrănește mai bine. Câtă măreție de suflet să te cobori de bunăvoie la atât cât nici condamnații la moarte n-au a se teme că vor îndura! Aceasta înseamnă a lua-o înaintea loviturilor sorții. Începe, așadar, dragul meu Luciliu, să ții obiceiul acestora; hotărăște-ți câteva zile, lăsând deoparte tot ce ai, și deprinde-te cu foarte puțin; începe a te familiariza cu sărăcia.
„Disprețuiește cât poţi mărirea, și arată-te vrednic
Zeilor, nobile print.”[7]
Nimeni altul nu este mai vrednic de zei ca acela care disprețuiește averile. Nu te opresc să le ai, dar aș vrea să te fac să le ai fără teamă. La aceasta vei ajunge, dacă te vei convinge că și fără ele poți să trăiești fericit, dacă le vei considera tot timpul gata să te părăsească.
Dar hai să încep a împături scrisoarea. „Mai întâi dă-mi ce-mi datorezi”, zici tu. Am să te trimit la Epicur. Plata o va face el: „Mânia fără măsură duce la nebunie”. Cât de adevărată e vorba asta, o ştie, firește, oricine a avut un sclav sau un dușman. O asemenea pornire învăpăiază pe orice om, se dezlănțuie din iubire ca și din ură, din lucruri serioase ca și din jocuri și glume. Nu interesează motivul din care se naște, ci sufletul în care năpădește, așa precum nu are importanță cât e de mare un tăciune aprins, ci pe ce cade. Căci oricât de mare ar fi el, o zidărie trainică nu se aprinde, pe când lemnul uscat și gata să ia foc hrănește o scânteie cât de mică și o face vâlvătăi.
Așa este, dragă Luciliu, urmarea furiei nemăsurate e nebunie curată și de aceea să ne ferim de a ne înfuria, nu spre a fi moderați, ci ca să fim sănătoși. Cu bine.
1) Saturnaliile, sărbătoare care amintea vremea fericită a regelui legendar Saturn, ținea câteva zile. Tribunalele, școlile și sclavii erau atunci în vacanță. Se făceau cadouri și felicitări. Sclavii se bucurau în acest timp de libertăți deosebite în amintirea vieții fericite din epoca de aur.
2) Îmbrăcând o haină de casă, mai comodă, numită vestis cenatoria.
3) Timon mizantropul, filozof cinic din Atena, care a trăit cam în timpul lui Pericle, era vestit prin ciudăţeniile sale. Lucian a făcut din el personajul unui dialog, iar Shakespeare a scris o piesă (Timon din Atena), având ca erou principal același personaj.
4) Palus (cu sensul de „stâlp”) desemna un manechin de lemn folosit de soldații romani pentru antrenamente.
5) Polyaenus din Lampsac, mai întâi matematician, părăsi apoi această știință, devenind un adept al lui Epicur.
6) Discipol al lui Epicur.
7) Sunt vorbele pe care Evandru le rostește către Eneas în Eneida 7, 364–365 (în trad. lui Coşbuc), după ce amintește