teamă şi de aceea n-ai vrut copii. Când ai rămas însărcinată, ai intrat în panică la gândul că ar putea-o moşteni copilul tău, dar nu mi-ai putut mărturisi secretul atunci. De-aici a pornit totul.

  A pus paharul pe noptieră fără să scoată un cuvânt. Am continuat:

  — Sunt convins că sora ta n-a murit din pricina intoxicaţiei, a fost altceva, ceva cu totul neobişnuit şi vinovatul a fost Noboru Wataya. Ştii foarte bine lucrul acesta. Presupun că sora ta ţi-a spus ceva înainte de a muri, te-a prevenit în vreun fel. Cred că Noboru Wataya avea şi atunci un fel de fort” specială şi se pricepea grozav să găsească persoanele asupra cărora să acţioneze. Şi faţă de Creta Kano şi-a folosit forţa într-un mod foarte violent. Ea a fost capabilă să-şi revină, dat sora ta nu. Locuia doar în aceeaşi casă cu el şi nu avea fugi. A preferat să moară pentru că n-a mai suportat. Părinţii tăi au păstrat cu sfinţenie secretul sinuciderii, nu-i aşa?

  N-am primit nici un răspuns. Tăcea de parcă voia să-şi anuleze cu totul prezenţa din camera aceea întunecată.

  Am continuat:

  — Nu ştiu cum a reuşit şi nici ce ocazie favorabilă a condus ia un asemenea rezultat, dar Noboru Wataya şi-a sporit geometric forţa violentă, începând s-o folosească asupra mulţimii prin intermediul televiziunii, presei şi al altor mijloace de comunicare în masă. Încearcă să scoată din faldurile întunecate ale conştiinţei oamenilor ceva care să servească apoi intereselor sale politice. Numai că acel ceva este extrem de periculos şi miroase a violenţă, a sânge, a destin şi e în strânsă legătură cu străfundurile istoriei pe care el încearcă să le distrugă şi să Ie şteargă din mintea oamenilor, urmărind o anulare pe scară largă.

  Am auzit-o oftând în întuneric.

  — Eşti amabil să-mi mai torni un whisky? Spuse ea cu voce moale.

  M-am apropiat de noptieră şi i-am luat paharul gol. Atâta lucru puteam şi eu face pe întuneric. M-am dus în camera cealaltă, am aprins lanterna şi i-am pregătit un whisky cu gheaţă.

  — Ceea ce ai afirmat acum este doar produsul imaginaţiei tale, nu? Întrebă ea.

  — Aşa e. Am pus şi eu nişte presupuneri cap la cap, dar n-am cum să le dovedesc justeţea. Nu pot pretinde că ceea ce am spus este adevărat, pentru că nu am o bază concretă de susţinere.

  — Dar aş vrea să aud şi restul… Dacă mai există aşa ceva. I-am pus paharul pe noptieră, am stins lanterna şi m-am aşezat iar în fotoliu. M-am concentrat cât am putut şi am continuat:

  — Tu n-ai ştiut ce s-a întâmplat cu sora ta. Erai prea mică pentru a pricepe semnificaţia completă a avertismentului ei înainte de a muri, dar ceva tot ai înţeles. Ai ştiut că Noboru Wataya a pângărit-o şi a rănit-o. Ai simţit în propriul tău sânge un secret întunecat de care nu te puteai descotorosi. De aceea ai fost tot timpul singură şi tensionată în casa aceea, luptând din răsputeri să trăieşti mai departe cu anxietatea aia mocnită şi de nedefinit ce semăna cu unele dintre meduzele pe care le-am văzut la acvariu.

  După ce ai absolvit facultatea, te-ai căsătorit cu mine şi ai Părăsit casa părintească în care oricum te simţeai pierdută.

  Am dus amândoi o viaţă liniştită şi ai reuşit, încetul cu încetul, să uiţi de neliniştea aceea întunecată care te măcinase atât de multă vreme. Ai ieşit în lume şi arătai cu totul alta după ce ţi-ai revenit. Lucrurile au mers bine o vreme, dar din păcate n-a fost chiar atât de simplu. La un moment dat te-ai simţit atrasă, fără să vrei, de forţa aceea întunecată de care te credeai scăpată. Când ţi-ai dat seama ce se întâmplă, te-ai panicat şi n-ai ştiut ce să mai faci. De aceea te-ai dus la Noboru Wataya… ca să afli adevărul. Ai apelat la Malta Kano în speranţa că te va ajuta. Eu am fost singurul faţă de care nu ai simţit nevoia să-ţi deschizi inima.

  Am presupus că toate acestea au început după ce ai rămas însărcinată. Sunt convins că acela a fost un punct de cotitură pentru tine. Acum îmi dau seama că primul avertisment mi l-a dat cântăreţul cu chitara la Sapporo, în seara în care tu ai avortat. Sarcina a trezit acel ceva latent dinăuntrul tău şi exact asta aştepta Noboru Wataya. Cred că e singura modalitate în care este capabil să abordeze sexual o femeie. De aceea a ţinut atât de mult să mi te smulgă şi să te tragă de partea lui… O dată ce tendinţa aceea şi-a scos colţii la suprafaţă. Avea nevoie de tine, trebuia să joci rolul pe care-l jucase sora ta cândva.

  Când am terminat de vorbit, s-a lăsat o linişte cumplit de adâncă. Dădusem glas tuturor presupunerilor pe care le ţesuse imaginaţia mea în legătură cu Kumiko. O parte dintre ele au provenit din gânduri vagi care-mi dăduseră târcoale până atunci, altele se conturau în mintea mea în timp ce vorbeam în beznă. Aveam sentimentul că puterea întunericului a umplut spaţiile goale din imaginaţia mea. Sau poate prezenţa femeii m-a ajutat, în niciuna din situaţii însă, nu aveam o bază reala.

  — Interesantă poveste, spuse femeia. Vocea îi semăna iar cu cea a unei fetiţe alintate. Viteza cu care i se modifica vocea creştea parcă tot mai mult. A, deci aşa! Vrei să spui că ana fugit de la tine ca să-mi ascund trupul pângărit. Parcă ar fi Podul Waterloo în ceaţă, Sclipirea licuricilor, Robert Taylor şi Vivien Leigh.

  — Te iau de-aici, i-am retezat-o scurt. Te duc acasă, trebm* să te întorci în lumea căreia îi aparţii, lumea în care trăiesc pisici cu vârful cozii răsucit, în care există grădini mici şi î° care sună ceasurile deşteptătoare dimineaţa.;

  — Şi cum vei proceda? Întrebă femeia. Cum o să mă scot” de aici, domnule Okada? Î

  — Ca în basme. Prin destrămarea