class="p1">Ca să cunosc secretele vântului

Şi muzica stelelor.

Cea de-a patra Comuniune este cu

Îngerul Pământului.

El este acela care face să ţâşnească

Grăunţele şi strugurii

Din plenitudinea pământului.

El este acela care face să se nască copiii

În pântecele mamelor, din unirea cu soţii lor.

Aceluia care cultivă pământul

Cu cele două mâini ale sale

Îi va aduce,

Din abundenţă, fructe şi grâu,

Spice aurite

Care cresc pe pământ

În timpul primăverii,

Peste tot cât se întinde pământul,

Peste tot unde curg apele,

Peste tot unde străluceşte soarele,

Pentru a dărui oamenilor hrana lor de toate zilele.

Aduc omagiu acestui pământ întins,

Ale cărui drumuri duc departe,

Acestui bogat şi fecund pământ

Care este Maica ta, plantă sacră!

Da, aduc omagiu solului

Pe care creşti tu,

Tu care împrăştii un parfum atât de dulce,

Produs bun al Domnului.

Acela care însămânţează grâu, iarbă şi fructe,

Seamănă Legea.

Secerişul său va fi abundent.

Recolta sa va ajunge la maturitate pe coline.

Pentru a recompensa pe aceia care respectă Legea,

Domnul le trimite Îngerul Pământului,

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,

Pentru a face să crească plantele,

Pentru a face ca pântecul femeii să fie fertil

Şi astfel, Pământul să nu înceteze niciodată să răsune

De râsul copiilor.

Să adorăm pe Domnul în El!

Cea de-a cincea Comuniune este cu

Îngerul Vieţii

Acela care dă putere şi vigoare omului.

Pentru că, iată, dacă ceara nu este pură,

Cum ar putea lumânarea să dea o flacără constantă?

Mergi, atunci, către arborii cu ramuri înalte

Şi înaintea unuia dintre ei, care este frumos,

Înalt şi majestos,

Spune aceste cuvinte:

«Te salut pe tine, O, bunule Arbore al Vieţii,

Făcut de Creator!»

Atunci Râul Vieţii

Va curge între tine şi Fratele tău,

Arborele.

Şi, astfel, tu vei avea

Sănătatea corpului,

Sprinteneala picioarelor,

Auzul fin,

Braţele puternice

Şi privirea de vultur.

Astfel este Comuniunea

Cu Îngerul Vieţii,

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti.

Cea de-a şasea Comuniune este cu

Îngerul Bucuriei.

El este acela care coboară pe pământ

Pentru a da frumuseţe tuturor oamenilor.

Pentru că Domnul nu poate fi slăvit cu tristeţe

Nici cu crize de disperare.

Abandonaţi plânsetele şi lamentările voastre

Şi cântaţi Domnului un nou cântec:

Cântaţi Domnului întreg Pământul.

Fie ca cerurile să se bucure

Şi Pământul să se înveselească.

Fie să se bucure câmpurile,

Fie ca toate apele să aplaude,

Şi colinele să se bucure împreună

În faţa Domnului.

Pentru că vă veţi naşte în bucurie

Şi veţi creşte în pace,

Veţi auzi cântând munţii şi colinele.

Înger al Bucuriei,

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,

Voi cânta pentru Domnul

Atât cât voi trăi.

Voi cânta laude Dumnezeului meu

Cât timp voi exista.

Cea de-a şaptea Comuniune este cu

Maica Pământească,

Care ne trimite îngerii Săi

Pentru a călăuzi rădăcinile omului

Şi a le trimite adânc în pământul binecuvântat

Noi o invocăm pe Maica Pământească,

Apărătoarea Sfântă!

Păstrătoarea!

Ea este Aceea care va reface lumea!

Pământul Îi aparţine

Şi răspunde de deplinătatea lumii

Şi de toţi cei care o locuiesc.

Noi adorăm pe buna, puternica,

Binefăcătoarea Maică Pământească

Şi toţi îngerii Săi,

Generoşi, curajoşi

Şi plini de putere;

Surse ale stării de bine şi ale sănătăţii.

Prin strălucirea şi gloria Ei

Plantele cresc pe pământ

Datorită izvoarelor inepuizabile.

Prin strălucirea şi gloria Ei,

Vânturile suflă

Antrenând norii

Către izvoarele eterne.

Maica Pământească şi cu mine suntem Una.

Eu am rădăcinile în Ea

Iar Ea îşi găseşte încântarea în mine

Potrivit Legii Sfinte.”

A urmat o îndelungată tăcere, ca şi cum ascultătorii ar fi cântărit cuvintele Domnului Iisus. Exista o nouă putere în ei, iar dorinţa şi speranţa străluceau pe faţa lor. Şi atunci un om vorbi: „Doamne, noi suntem plini de ardoarea de a începe Comuniunile cu îngerii Maicii Pământeşti, Care a plantat Marea Grădină a Pământului. Dar care sunt îngerii Tatălui Ceresc care guvernează noaptea? Cum putem noi vorbi cu ei, care sunt atât de departe de noi şi care sunt invizibili ochilor noştri? Pentru că noi putem vedea razele soarelui, putem simţi apa rece a râului în care ne scăldăm şi strugurii sunt calzi la atingerea noastră, când s-au copt în vii. Dar îngerii Tatălui Ceresc nu pot fi văzuţi, sau auziţi, sau pipăiţi. Doamne, spune-ne ce trebuie să facem?”

Şi soarele dimineţii aureola capul Său cu glorie, în timp ce Domnul Iisus privindu-i, le spuse:

„Copiii Mei, voi ştiţi că Pământul

Şi tot ce găzduieşte el

Nu este decât o reflectare a

Împărăţiei Tatălui Ceresc?

Şi după cum voi sunteţi alăptaţi şi îngrijiţi

De mama voastră când sunteţi copii,

Dar mergeţi la câmp să vă ajutaţi tatăl

Când aţi crescut,

Tot aşa îngerii Maicii Pământeşti

Vă călăuzesc paşii

Către Acela care este Tatăl vostru

Şi către toţi îngerii Săi Sfinţi,

Ca voi să puteţi cunoaşte adevărata voastră casă

Şi să deveniţi adevăraţi

Fii de Dumnezeu.

Când suntem copii,

Vedem razele soarelui,

Dar nu Puterea care l-a creat;

Când suntem copii,

Auzim susurul pârâului care curge,

Dar nu Iubirea care l-a creat.

Când suntem copii,

Noi vedem stelele,

Dar nu mâna care le-a împrăştiat

Pe cer,

Întocmai cum un ţăran împrăştie sămânţa sa pe câmp.

Numai prin Comuniunile

Cu îngerii Tatălui Ceresc

Noi învăţăm să vedem nevăzutul,

Să auzim ceea ce nu poate fi auzit,

Şi să rostim cuvinte de nerostit.

Prima Comuniune este cu

Îngerul Puterii

Care dă căldura soarelui

Şi călăuzeşte mâna omului

În toate lucrările sale.

A Ta, O, Tată Ceresc,

A fost puterea

Când ne-ai dat o cale fiecăruia dintre noi.

Prin puterea Ta

Picioarele mele mă vor purta

Pe calea Legii;

Prin puterea Ta

Mâinile mele vor îndeplini lucrările Tale.

Fie ca râul de aur al puterii

Să curgă întotdeauna de la Tine către mine,

Şi corpul meu să se întoarcă tot timpul către Tine,

Ca floarea care se întoarce după soare.

Pentru că nu există putere în afară de aceea

A Tatălui Ceresc.

Restul nu este decât un vis neclar,

Asemănător unui nor care maschează faţa soarelui.

Nu există nici un om care să aibă putere

Asupra spiritului,

Nici