ECHE: Pîrghia cu care se manevrează cîrma la bărci şi corăbii mai mici, care nu au timonă.

EFEMERIDE: Table întocmite pe cîţiva ani înainte pe baza calculelor mai multor observatoare astronomice, dînd date precise cu privire la mişcarea în timp a aştrilor mai importanţi.

ETAMBOU: Piesă principală din scheletul unui vas, care formează partea lui din spate (pupa).

ETAMBREU: Deschizătură circulară în punte, prin care trec catargele sau axul cîrmei.

FOC: Velă triunghiulară, aflată la prova unei corăbii.

FUNGĂ: Parîmă trecută printr-un scripete de pe catarg, cu ajutorul căreia se ridică velele.

GHIU: Suport de lemn fixat aproape de baza catargului şi puţind să pivoteze dintr-un bord în altul; pe el se leagă, se înverghează, marginea de jos a velei.

GHIORDEL: Găleată de tablă, lemn sau pînză impermeabilă, legată cu o parîmă îndeajuns de lungă ca de pe puntea unui vas să poţi scoate apă de mare.

GREEMENT: Întreg ansamblul de catarge, sarturi, straiuri etc. care susţin velatura unei corăbii.

GRIJELE: Şipci de lemn legate între sarturi, ca nişte trepte, îngăduind echipajului să se urce în vîrful catargului.

GUARDAMANĂ: Apărătoare pentru mînă, făcută din piele, folosită de marinari la cusutul velelor; între degetul mare şi podul palmei ea are un mic disc metalic, cu care se împinge acul, lucru care nu s-ar putea face cu un degetar obişnuit, ácele de vele fiind foarte mari, iar pînza foarte groasă şi rezistentă.

HABITACLU: Locaşul busolei, făcut din lemn sau din metal nemagnetic.

LOCH (citeşte „log”): Instrument cu care se măsoară viteza unei nave.

MANELĂ: Pîrghie de lemn, folosită la învîrtirea cabestanului.

MAHOANĂ: Vas plutitor, cu fundul plat, folosit în porturi la transportarea încărcăturii de pe vapoare, cînd acestea nu se pot apropia de chei.

MARANGOZ: Dulgher care lucrează corăbii.

MĂRUL CATARGULUI: Proeminenţă sferică, aflată în vîrful catargului, fără un rost practic.

MATISI (A): A împreuna două parîme, sau două cabluri metalice, fără a le înnoda, ci petrecîndu-le în chip iscusit şuviţele unele printre altele.

NAVLOSI (A): A angaja un vas în vederea transportării unor mărfuri.

PALANC: Macara cu mai mulţi scripeţi, folosind la ridicarea greutăţilor mari.

PANA CÎRMEI: Cîrma propriu zisă, ca o paletă de felurite forme, care acţionează în apă.

PAVOAZ (MARELE): La sărbătorile marinăreşti, pavilioanele de semnalizare, în număr de vreo 40, pentru fiecare literă şi cifră cîte unul, se ridică pe straiuri, împodobind vasul cu viile lor culori, care flutură în bătaia vîntului; acesta este marele pavoaz, spre deosebire de micul pavoaz, care cuprinde numai cîteva pavilioane şi se ridică la festivităţi mai puţin solemne.

PIC: Vergă oblică, ridicată pe catarg cu ajutorul fungilor; de ea se leagă, se înverghează partea de sus a velei.

PROVA: Partea din faţă a unei nave.

PUPA: Partea din spate a unei nave.

RANDĂ: Velă trapezoidală, aflată pe catargul de la pupa.

RODANŢĂ: Inel metalic care apără de rosături ochiurile de agăţare făcute la capătul sarturilor, straiurilor, al feluritelor cabluri şi parîme.

SĂGEATĂ: Velă suplimentară care, atunci cînd vîntul nu e prea tare, se ridică deasupra picului.

SARTURI: Cabluri care întăresc catargul în lateral.

SAULĂ: Parîmă subţire.

SCHELĂ: Podeţ de lemn, care leagă cheiul cu puntea unui vas.

SCHOONER: Corabie de mărime mijlocie, cu două catarge, asemănătoare cu goeleta, cu care, de altfel, adesea se şi confundă.

SCOTĂ: Parîmă cu care se manevrează pînzele.

SLOOP: Mic vas cu un singur catarg, purtînd un foc şi o velă mare.

SPIRAI: Luminator făcut în punte, deasupra încăperilor care nu pot avea ferestre laterale (hublouri).

STRAIURI: Cabluri care întăresc catargele spre prova.

SUBARBĂ: Lanţ sau cablu care întăreşte bompresul.

TACHET: Suport în formă de T, fixat pe parapet sau pe punte, de care se leagă scotele.

TAMBUCHI: Deschizătură prin care se poate coborî sub punte, acoperită cu un capac, sau cu un fel de gheretă.

TIMONĂ: Roata cîrmei.

TRINCĂ: Velă