Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Ce te faci însă când ajungi la eveniment şi constaţi că locurile din zona platourilor au fost deja ocupate? Simplu. Te apropii jovial, iei un minipateu, îl molfăi cu voluptate şi începi să vorbeşti cu gura plină. E imposibil să nu împroşti în limite rezonabile. Stratagema dă roade în majoritatea cazurilor, aşa că nimeni n-o să se atingă de farfuria asupra căreia ţi-ai exersat zelul oratoric. Cât despre tine, nu fi copil. Nu ţine cont de mutrele dezgustate ale celorlalţi şi de semnele pe care şi le fac între ei. Important e că ai pus gheara pe pradă. Scopul scuză mijloacele, chiar dacă mijloacele nu au nici o scuză. Ba chiar poţi să mai faci o mişcare care să-ţi certifice succesul. Ia farfuria cu totul, mută-te undeva la margine şi pune-te pe înfulecat. Nici un organizator de evenimente n-o să aibă curajul să-ţi impute manevra. Vorbitorul spune lucruri atât de frumoase, iar primele rânduri ale asistenţei sunt atât de vrăjite, încât destrămarea transei hipnotice ar fi o blasfemie.
Fireşte, există oricând şi varianta luatului pentru acasă. Însă în cazul ăsta trebuie să vii dotat cum se cuvine. Dacă eşti prevăzător, n-ai de ce să-ţi faci griji. În timp ce omul de la microfon vorbeşte, fascinat de melodicitatea propriei voci şi de natura sublimă a ideilor puse în circulaţie, scoate din buzunar o pungă boţită de nailon şi treci la treabă. Trei buşeuri de aici, cinci fondante de dincolo, câteva sandvişuri de pe farfuria asta, doi pumni de alune de pe farfurioara cealaltă, nişte pişcoturi de pe tava lunguiaţă, zece-cincisprezece măsline (nu stăm să numărăm) pescuite din bolul plasat în mijlocul mesei şi gata. Simplu, elegant şi eficient. Pentru o prăpădită de lansare e de-ajuns. Mai ales că nu este singurul eveniment la care iei parte în ziua în curs.
Dacă în toiul lansării se întâmplă să-ţi sune mobilul, nu intra în panică. Răspunde netulburat şi vezi ce pofteşte interlocutorul. S-ar putea să fie ceva important. Şi chiar dacă nu e, care-i problema? Evident că nu ţi-ai închis telefonul şi nici nu l-ai dat pe mut. (Ar fi şi culmea.) Pe de altă parte, nimeni n-are pretenţia să ieşi din librărie şi să vorbeşti afară. Nu-i păcat să deranjezi atâta lume până la uşă? Unde mai pui că după aceea trebuie să te întorci. Alte eforturi, alt deranj. Şi dacă telefonul mai sună o dată, ce faci? O iei de la capăt? Păi frumos îţi sade? Nu, mai bine rămâi pe loc şi angajezi un dialog lămuritor cu celălalt. „Da, moşule, ce faci? Io? Pe-aici, prin centru. Am intrat la ăştia, la cărţi. Ce? Da, bă, vorbeşte-un papagal. Nu pot, bă, că are microfon. Păi nu ştiu, mai am o cioacă peste-o oră. Nu, n-am cum. Decât mâine pot să vin. Hai că mai te sun eu. Hai sănătate. Hai vorbim. Hai te-am pupat. Hai pa pa pa.”
Dar librăria sau sala de expoziţii nu e singurul loc unde întâlnim această categorie de nesimţit. Nici conferinţele sau simpozioanele simandicoase nu sunt scutite de prezenţa lui. În sala de protocol a unei bănci sau în holul unui hotel de cinci stele poţi să asişti la acelaşi spectacol. Doamne îmbrăcate de firmă şi domni la patru ace slalomează gracil printre mesele cu gustări, gata să disloce concurenţa prin mişcări îndelung exersate din cot sau din şold. În forfota deplină, poşetele se deschid şi fac loc printre flecuşteţele dinăuntru, alături de farduri, cheia de la maşină şi medicamentele de control al tensiunii, unei ciocolatele, câtorva napolitane sau unui şniţel învelit în şerveţel. Uneori nici solniţa nu-i de lepădat, mai ales că i-ar sta foarte bine în oliviera descompletată de acasă. Câte-un participant inventiv se plictiseşte uneori de viermuiala browniană din jurul platourilor, aşa că întinde o mână peste umărul celui din faţă, saltă dezinvolt o farfurie, navighează cu ea spre o fereastră deschisă, o aşază pe pervaz, îşi aprinde o ţigară şi suflă fumul peste conţinutul farfuriei, tocmai ca să le taie cheful amatorilor.
Cel puţin la fel de interesantă este reacţia nesimţitului cazat la hotel cu prilejul aceleiaşi conferinţe şi informat că micul dejun este inclus în preţul care oricum nu cade în grija lui, ci a organizatorilor. Invitaţia nu trebuie ratată cu nici un chip, mai ales că nesimţitul a aflat că e vorba de un mic dejun suedez. În traducere, înghiţi cât poţi să duci şi mai iei şi în cameră. Dacă orele de servire a mesei sunt între şapte şi nouă dimineaţa, la şapte fără cinci nesimţitul e deja la uşa restaurantului. El baleiază atent oferta şi se decide fără ezitare. N-are importanţă că la bucătărie ospătarii şuşotesc ironic. Treaba lor. La fel de puţin contează că după acest tur de forţă matinal nesimţitul riscă să i se facă rău şi să rateze prima parte a lucrărilor. Cu atât mai bine. Rămâne în cameră şi se uită la televizor. Acum, însă, e vremea să treacă la acţiune. Nesimţitul îşi pune vârtos în farfurie mult peste cât ar putea să mănânce. Doar