Cărți «Tata Bogat, Tata Sarac descarcă romane de dragoste gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Fondurile mutuale sunt populare pentru că reprezintă o investiţie sigură. Cumpărătorii medii de fonduri mutuale sunt mult prea ocupaţi să-şi plătească impozitele şi ipotecile, să strângă bani pentru facultatea copiilor şi să-şi achite cărţile de credit. Ei nu mai au timp să înveţe cum să investească. Şi atunci se bizuie pe experienţa directorilor fondurilor mutuale. Cum fondurile mutuale includ diverse tipuri de investiţii, ei au impresia că banii lor sunt mai în siguranţă dacă soluţiile sunt „diversificate”.
Acest grup cu şcoală din clasa de mijloc subscrie dogmei „diversificării” expuse de agenţii fondurilor mutuale şi de finanţişti. Mergeţi la sigur. Nu vă asumaţi riscuri.
Adevărata tragedie este că lipsa unei educaţii financiare timpurii, duce la riscurile cu care sunt confruntaţi cei din clasa de mijloc. Motivul pentru care nu-şi asumă riscuri provine din faptul că poziţia financiară este una cel mult subţirică. Bilanţul lor nu este echilibrat, sunt plini de pasive, fără active reale care să genereze un venit. De obicei, singura lor sursă de venit este leafa. Întreaga lor existenţă devine dependentă de patron.
Astfel încât, atunci când apare „o afacere unică”, aceşti oameni nu pot profita de această ocazie. Ei continuă să nu-şi asume riscuri pur şi simplu pentru că muncesc prea din greu, taxele sunt mari şi sunt înglodaţi în datorii.
Aşa cum spuneam la începutul acestui capitol, regula cea mai importantă este cunoaşterea diferenţei dintre active şi pasive. Odată ce veţi înţelege diferenţa, e bine să vă concentraţi eforturile doar asupra achiziţionării de active generatoare de venit. Aceasta este cea mai bună soluţie de a porni pe drumul îmbogăţirii. Continuaţi să procedaţi aşa şi coloana activelor va creşte. Străduiţi-vă ca pasivele şi cheltuielile să rămână scăzute. Astfel veţi avea mai mulţi bani la dispoziţie pe care să-i treceţi în coloana activelor. Curând, baza activelor va fi atât de solidă, încât vă veţi putea permite inclusiv investiţii speculative. Investiţiile care aduc între sută la sută şi infinit profit. Investiţiile în care de la 5.000 de dolari se ajunge curând la 1 milion de dolari sau chiar şi mai mult. Investiţiile pe care cei din pătura mijlocie le numesc de obicei „prea riscante”. Investiţiile nu sunt riscante. Faptul că se porneşte de la o înţelegere simplistă a finanţelor, începând cu alfabetul financiar, duce la ceea ce se cheamă „prea riscant”.
Dacă veţi proceda ca marea masă, veţi obţine următorul grafic:
Ca angajat şi ca proprietar de casă, dumneavoastră munciţi după cum urmează:
1. Munciţi pentru altcineva. Majoritatea oamenilor muncesc pentru leafă şi îi îmbogăţesc pe patroni sau pe acţionari. Eforturile şi reuşitele dumneavoastră vor însemna o reuşită pentru patron şi pentru pensia lui.
2. Munciţi pentru Stat. Statul îşi ia partea sa din leafa dumneavoastră pe care nici nu apucaţi s-o vedeţi integral. Muncind şi mai mult, pur şi simplu sporiţi suma din impozite percepută de Stat - majoritatea oamenilor muncesc din ianuarie până în mai doar ca să-şi plătească dările către Stat.
3. Munciţi pentru Bancă. După impozite, cea mai mare cheltuială o reprezintă de obicei ipoteca şi cărţile de credit.
Problema cu „pur şi simplu a munci din greu” este că la fiecare dintre aceste trei nivele se percepe o taxă şi mai mare când eforturile voastre cresc. Trebuie să învăţaţi să profitaţi de pe urma eforturilor voastre sporite împreună cu familia voastră, în mod direct.
Odată ce v-aţi hotărât să vă concentraţi asupra propriei afaceri, cum vă stabiliţi scopurile? În cazul majorităţii oamenilor, ei trebuie să îşi păstreze slujba şi să se bizuie pe salariu pentru a-şi finanţa achiziţionarea activelor.
Când activele cresc, oare cum poate fi măsurată reuşita lor? Cum îşi dă cineva seama că s-a îmbogăţit, că a făcut avere? Aşa cum am o definiţie proprie pentru active şi pasive, am şi una pentru avere. De fapt, am preluat-o de la un bărbat pe nume Buckminster Fuller. Unii spun că este un şarlatan, iar alţii spun că este un geniu. Cu ani de zile în urmă, printre arhitecţi s-a zvonit că acesta ar fi cerut în 1961 un brevet pentru ceea ce el numea domul geodezic. În cererea sa însă, Fuller pomenea şi ceva despre avere. Era destul de confuz la început, dar dacă citeai mai atent, devenea logic: averea este capacitatea unei persoane de a supravieţui cât mai multe zile la rând... sau astfel: dacă nu mai munceşte, cât ar putea supravieţui?
Spre deosebire de averea netă - diferenţa dintre active şi pasive, care adesea constă în cheltuielile iraţionale şi părerile greşite asupra valorii -, această definiţie creează posibilitatea dezvoltării unei scări de evaluare reale şi precise. Pot măsura acum şi pot şti exact în ce poziţie mă aflu în raport cu scopul fixat, acela de a fi independent din punct de vedere financiar.
Deşi proprietatea netă include adesea şi acele active care nu sunt aducătoare-de-bani-lichizi, ca, de exemplu, lucrurile pe care le-aţi cumpărat şi acum zac în garaj, averea măsoară câţi bani produc banii voştri şi, astfel, posibilitatea de supravieţuire financiară.
Averea este măsura circuitului banilor din coloana activelor în comparaţie cu coloana cheltuielilor.
Să luăm un exemplu. Să zicem că din circuitul financiar al activelor am 1.000 de dolari pe lună. Cheltuielile mele lunare se ridică la 2.000 de dolari. Care este averea mea?
Să revenim la definiţia lui Buckminster Fuller. Folosind definiţia sa, câte zile de acum înainte pot supravieţui astfel? Să luăm cazul unei luni de 30 de zile. Conform definiţiei, am un flux de bani lichizi suficient pentru o jumătate de lună.
Când voi avea 2.000 de dolari din circuitul financiar al activelor, voi fi un om cu avere.
Deşi nu sunt încă bogat, am ceva avere. Am acum un venit generat de active care acoperă complet cheltuielile mele lunare. Dacă vreau