să-mi sporesc cheltuielile, trebuie mai întâi să-mi sporesc circuitul financiar de la rubrica active, astfel încât să menţin acest nivel al averii. Observaţi că din acel moment nu mai depind de leafă. M-am concentrat şi am reuşit să clădesc o coloană a activelor care m-a transformat într-o persoană independentă din punct de vedere financiar. Chiar dacă aş renunţa azi la slujba mea, mi-aş putea acoperi cheltuielile lunare din circuitul financiar al activelor.

Următorul meu scop ar fi să am un circuit al banilor excedentar din active pe care să-i reinvestesc în coloana activelor. Cu cât merg mai mulţi bani în coloana activelor, cu atât coloana activelor creşte. Cu cât activele mele cresc, cu atât creşte şi fluxul de bani lichizi. Atâta vreme cât menţin cheltuielile sub fluxul de bani lichizi din active, mă îmbogăţesc şi mai tare, având un venit tot mai mare din alte surse decât munca mea fizică.

Pe măsură ce acest proces de reinvestiţii continuă, sunt pe drumul bun al îmbogăţirii. Definiţia actuală a omului bogat provine din felul în care este el perceput. Niciodată nu poţi fi prea bogat.

Gândiţi-vă la această observaţie simplă:

 

Cei bogaţi cumpără active.

Cei săraci au numai cheltuieli.

Pătura de mijloc cumpără pasive pe care le consideră active.

 

Deci cum încep eu să îmi văd de afacerea mea? Care ar fi răspunsul? Ascultaţi-1 pe fondatorul companiei McDonald's.

 

 

CAPITOLUL 4

LECŢIA 3

 

Vezi-ţi singur de afacerea ta

 

În 1974, Ray Kroc, fondatorul companiei McDonald's, a fost rugat să vorbească la un curs MBA din cadrul Universităţii Texas din Austin. Un bun prieten de-al meu, Keith Cunningham, urma acest curs. După o conferinţă extrem de serioasă şi inspiratoare, s-a făcut o pauză şi studenţii l-au invitat pe Ray să meargă la barul lor preferat şi să bea o bere. Ray, foarte amabil, a acceptat.

„Ce afacere am eu de fapt?”, a întrebat Ray de îndată ce toată lumea a avut câte un pahar cu bere în mână.

„Toată lumea a început să râdă”, povestea Keith. „Majoritatea studenţilor la MBA credeau că Ray doar glumeşte.”

N-a răspuns nimeni, aşa încât Ray a repetat întrebarea. „Ce afacere credeţi voi că am eu?”

Studenţii au râs iar şi în sfârşit unul mai curajos a zis: „Ray, crezi că există cineva pe lumea asta care să nu ştie că ai o afacere cu hamburgheri?”

Ray a jubilat. „Am bănuit eu că asta o să spuneţi.” A făcut o pauză şi apoi a adăugat iute: „Doamnelor şi domnilor, nu mă ocup de hamburgheri, ci de proprietăţi imobiliare.”

Keith mi-a spus că Ray a explicat apoi pe îndelete punctul său de vedere. În planul de afaceri al firmei, Ray ştia că principala preocupare era vânzarea francizelor de hamburgheri, dar nici o clipă nu scăpa din vedere locul ocupat de aceste francize. El ştia că proprietăţile imobiliare sunt factorul cel mai important în reuşita fiecărei francize în parte. Practic, persoana care cumpără franciza plăteşte în acelaşi timp terenul unde este amplasată, care aparţine companiei lui Ray Kroc.

În prezent, McDonald's este cel mai important proprietar imobiliar din lume, având un teren chiar mai întins decât Biserica Catolică. În prezent, McDonald's deţine cele mai importante intersecţii sau colţuri de stradă din America, dar şi din alte locuri din lume.

Keith îmi povestea că a fost una dintre cele mai importante lecţii din viaţa sa. În prezent, Keith deţine spălătorii de maşini, dar adevărata lui afacere constă în terenul pe care se află aceste spălătorii de maşini.

Am încheiat capitolul precedent cu graficele care ilustrau faptul că majoritatea oamenilor muncesc pentru oricine altcineva în afară de ei înşişi. Mai întâi, muncesc pentru proprietarii companiei, apoi pentru stat prin impozite şi, în final, pentru bancă, pentru că acolo se află ipoteca lor.

Când eram copil, nu aveam nici un McDonald's în apropiere. Şi totuşi, tatăl meu cel bogat ne-a învăţat aceeaşi lecţie ca şi cea la care s-a referit Ray Kroc la Universitatea Texas. Acesta este secretul nr. 3 al celor bogaţi.

Secretul este următorul: „Vezi-ţi singur de afacerea ta.” Problemele financiare sunt adesea rezultatul direct al faptului că oamenii muncesc o viaţă întreagă pentru altcineva. La sfârşit, cei mai mulţi nu se vor alege cu nimic de pe urma muncii lor.

Din nou un desen face mai mult decât o mie de cuvinte. Iată un grafic al declaraţiei de venit şi al bilanţului prin care se poate exprima cel mai bine sfatul lui Ray Kroc.

 

 

Actualul nostru sistem de învăţământ se concentrează asupra pregătirii tineretului pentru obţinerea unei slujbe bune prin dezvoltarea capacităţii intelectuale. Întreaga lor existenţă se va învârti în jurul salariilor sau, aşa cum am descris anterior, în jurul coloanei de venit. După dezvoltarea capacităţii intelectuale, se urmăreşte un nivel superior de educaţie pentru a îmbunătăţi abilităţile profesionale. Ei studiază pentru a deveni ingineri, oameni de ştiinţă, bucătari, poliţişti, artişti, scriitori ş.a.m.d. Aceste abilităţi profesionale le permit să intre pe piaţa forţei de muncă şi să muncească pentru bani.

Există o mare diferenţă între profesie şi afacere. Adesea, îi întreb pe oameni: „Cu ce te ocupi?”, şi ei îmi răspund: „A, sunt bancher.” Apoi îi întreb dacă sunt proprietarii băncii, şi ei de obicei îmi răspund: „Nu, lucrez acolo.”

În acest moment înseamnă că ei fac o confuzie între profesie şi afacere. Ca profesie pot fi bancheri, dar trebuie să aibă şi o afacere a lor. Ray Kroc a explicat foarte clar diferenţa dintre profesie şi afacere în cazul lui. Profesia lui a rămas aceeaşi. El era agent de vânzări. La un moment dat, a vândut mixere pentru îngheţată şi apoi a început să vândă francize de hamburgheri. Dar în vreme ce profesia lui era să vândă francize de hamburgheri, afacerea lui era să acumuleze proprietăţi sub forma unui venit care să producă.

Problema cu şcoala este că adesea devii ceea ce studiezi. Deci dacă studiaţi, de exemplu, bucătăria, deveniţi bucătari. Dacă studiaţi dreptul, deveniţi avocaţi. Şi dacă faceţi şcoala de mecanici auto, deveniţi mecanici. Greşeala apare în momentul în care deveniţi ceea ce învăţaţi, uitând să vă ocupaţi de afacerea personală. Oamenii îşi petrec întreaga viaţă ocupându-se de afacerile altora şi îmbogăţindu-i pe aceştia.

Pentru a obţine o siguranţă financiară, oamenii trebuie să-şi vadă