— Probabil că e şi dînsul bărbat frumos?

— Nu, nu seamănă deloc între ei. De fapt, e sora lui vitregă. O cheamă Felisa Perillo şi, fiind o cantora, o cîntăreaţă şi pe deasupra balerină de talent, s-a bucurat de acces în cea mai bună societate. Pe urmă, însă, a dispărut şi am aflat abia acum de la fratele ei că locuieşte în împrejurimile oraşului Chihuahua. Mai mult n-a ştiut să-mi spună; urmează să se informeze mai amănunţit de soarta ei la faţa locului.

— Îmi permiteţi şi vă întreb cu ce s-a ocupat sau se ocupă acest señor?

— E poet.

Old Death făcu o mutră ciudată, frizînd dispreţul, încît Cortesio ţinu să adauge:

— Señor Gavilano scrie numai din pasiune. Posedînd o avere frumoasă, el nu urmăreşte nici un cîştig cu versurile sale.

— Atunci, fireşte că merită să fie invidiat.

— Ei, da, tocmai invidia şi multele intrigi ţesute în jurul lui l-au silit la un moment dat să-şi părăsească ţara. Acum se întoarce împreună cu un yankeu care vrea să cunoască Mexicul şi să se introducă în tainele poeziei. Vor să înfiinţeze în capitală un teatru.

— Din parte-mi, le doresc mult succes! Va să zică, Gavilano ştia că vă aflaţi în La Grange?

— Da de unde! Eram întîmplător în port, cînd a acostat vaporul pentru a da posibilitate pasagerilor să înnopteze în oraş. L-am recunoscut numaidecît şi, fireşte, l-am invitat să tragă la mine împreună cu tînărul american. Din una-n alta, am înţeles că voiau să plece la Austin şi să treacă frontiera. Ei şi atunci le-am oferit prilejul cel mai sigur şi mai rapid ca să ajungă dincolo. Ştiţi doar că pentru un străin nu e recomandabil să zăbovească prea mult aici, mai ales dacă nu colaborează cu sudiştii. În Texas îşi fac de cap o mulţime de pescuitori în apă tulbure, apăruţi nu se ştie de unde şi cu ce scop, indivizi fără căpătîi şi certaţi cu legile. Din toate părţile sosesc ştiri despre acte de violenţă, asasinate, atacuri mişeleşti, ale căror pricini nimeni nu le ştie. Făptaşii dispar fără urmă, iar poliţia se dovedeşte neputincioasă.

— Nu cumva e vorba de Ku-klux-klan? Întrebă Old Death.

— Mulţi şi-au pus aceeaşi întrebare. De curînd s-au descoperit unele fapte care par să confirme că avem de-aface cu această bandă.

Alaltăieri, s-au găsit la Hallesville două cadavre de care era prinsă cu bolduri cîte o etichetă cu inscripţia "cîini yankei". Dincolo de Shelby, o familie întreagă a fost omorîtă prin biciuire, fiindcă tatăl luptase sub comanda generalului Grant. Iar astăzi am aflat că lîngă Lyons s-a găsit o cagulă neagră pe care sînt cusute două şopîrle din stofă albă.

— Mii de trăsnete! Chiar aşa arată măştile pe care le poartă bandiţii din Ku-klux-klan!

— Da, îşi camuflează chipul sub nişte cagule negre, împodobite cu tot felul de figuri. Se pare că acestea diferă de la om la om, pentru ca indivizii să se recunoască fără a se şti pe nume.

— E de aşteptat ca banda să se dezlănţuie şi aici. Păziţi-vă, don Cortesio! Vor veni cu siguranţă. Mai întîi au fost, va să zică, la Hallesville, apoi s-a găsit o cagulă la Lyons. După cîte ştiu, această din urmă localitate e mult mai aproape de La Grange decît prima.

— Într-adevăr, señor, aşa e. Voi avea grijă să ferec bine uşile şi obloanele de la ferestre. Puştile am să le ţin în permanenţă încărcate.

— Foarte bine. Indivizii ăştia nu trebuiesc menajaţi; nici ei nu cruţă pe nimeni. Cine contează pe omenia lor şi Ii se predă de bunăvoie, acela se înşală rău de tot. Eu, unul, n-aş discuta cu ei decît prin ţeava puştii. De altfel, se pare că nici în cîrciuma de aici lucrurile nu stau prea bine: am văzut acolo nişte tipi de la care te poţi aştepta la surprize. Aţi face bine să ştergeţi orice semn care ar dovedi apartenenţa dumneavoastră la cauza lui Juarez. Luaţi imediat măsuri serioase! Mai bine prudenţă, chiar şi exagerată, decît să vă expuneţi biciului şi gloanţelor. Ei, mi se pare că am terminat. Ne revedem mîine dimineaţă. Sau mai aveţi ceva de spus?

— Nu, señores. Pentru astăzi atît. Sînt bucuros că v-am cunoscut şi sper să aud despre dumneavoastră numai lucruri bune. Am convingerea că, dincolo, la Juarez, vă aşteaptă succesul şi că veţi avansa foarte repede.

Cu aceasta încheiarăm discuţia. Cortesio ne strînse prieteneşte mîinile şi ne despărţirăm. Pe cînd uşa se închidea în urma noastră şi ne îndreptam spre locuinţa lui Lange, nu mă putui reţine să nu-l înghiontesc pe bătrînul Death:

— Dar, master, i-aţi turnat la minciuni cu sacul, nu alta! Ce v-a apucat?

— Asta, hm, e cam greu s-o înţelegeţi, sir! S-ar fi putut, nu-i aşa, să ne refuze. De aceea m-am străduit să-i inspir cît mai mult interes pentru persoanele noastre.

— Şi eraţi gata-gata să-i luaţi şi bani! Ar fi fost curată escrocherie!

— Ei, nu exageraţi! De ce să nu-i primesc, cînd mi-i oferă din proprie iniţiativă?

— Fiindcă nu avem de gînd să justificăm cu nimic cheltuiala.

— Mă rog, poate că acuma nu avem de gînd. Dar de unde ştiţi că nu se va ivi prilejul să servim într-adevăr cauza lui Jaurez? S-ar putea să fim chiar obligaţi la aceasta în propriul nostru interes. Totuşi, nu contest să aveţi dreptate. Foarte bine că n-am acceptat banii. Am făcut impresie! Numai aşa ne-am ales cu paşapoartele şi cu scrisorile de recomandaţie. Dar lucrul cel mai important e că am aflat încotro se îndreaptă Gibson. Cunosc perfect drumul. Mîine pornim la prima oră şi sînt sigur că-l ajungem din urmă. Cînd ne va vedea documentele, şeful eşalonului n-o să ezite să ni-i predea pe amîndoi.

Nici n-a mai fost nevoie să batem în geamul de lîngă intrarea în casa lui Lange. Omul ne aştepta în prag şi ne pofti înăuntru. Cele trei ferestre erau camuflate cu scoarţe groase.

— Să nu vă mire perdelele, domnilor! Zîmbi fierarul. Le-am pus dinadins. Şi vă rog, vorbiţi încet. Indivizii din Ku-klux-klan nu trebuie să afle că sînteţi aici.

— I-aţi zărit, cumva, pe derbedei?

—