După câteva momente de tăcere, toți ochii se îndreptară spre Teddy.

Acesta se gândi o clipă.

— Îmi pare rău, Mitch, de data asta sunt de partea lui Venkat, spuse el. Dar de îndată ce stabilim un plan pentru salvare, le putem spune celor de pe Hermes. Trebuie să existe un fir de speranță, altminteri nu are rost să le spunem.

— Rahat, mormăi Mitch încrucișându-și brațele. Un mare rahat.

— Știu că ești supărat, spuse calm Teddy. O să rezolvăm asta imediat ce ne dăm seama cum să-l salvăm pe Watney.

Teddy lăsă să treacă câteva secunde de liniște înainte de a continua.

— Bun, JPL se ocupă de variantele de salvare, spuse el dând din cap către Bruce. Dar asta o să fie parte din Ares 4. Cum supraviețuiește până atunci? Venkat?

Acesta deschise un dosar și aruncă o privire asupra hârtiilor dinăuntru.

— Am pus fiecare echipă să verifice și să răsverifice longevitatea sistemelor. Suntem destul de siguri că habitatul va continua să funcționeze timp de patru ani. Mai ales cu un om înăuntru care să rezolve problemele pe măsură ce apar. Dar nu avem cum ocoli problema hranei. O să-nceapă să facă foamea într-un an. Trebuie să-i trimitem provizii. Pur și simplu.

— Ce zici de o aprovizionare preliminară pentru Ares 4? întrebă Teddy. Dar s-o asolizăm la Ares 3.

— La asta ne gândeam, mda, confirmă Venkat. Problema e că planul original era să lansăm proviziile preliminare peste un an. Nu sunt gata încă. Să trimiți o sondă pe Marte durează opt luni, în cel mai bun caz. Poziția Pământului și cea a lui Marte acum… nu e momentul optim. Credem că am putea ajunge acolo în nouă luni. Dacă își raționalizează hrana, are suficientă pentru încă trei sute cincizeci de zile. Asta înseamnă că trebuie să punem la punct o aprovizionare preliminară în trei luni. Cei de la JPL nici nu s-au apucat încă.

— O să fie prea din scurt, zise Bruce. A pune la punct o aprovizionare preliminară durează șase luni. Conform structurii noastre, producem mult dintr-odată, nu facem una rapid.

— Îmi pare rău, Bruce, spuse Teddy. Știu cât de mult cerem, dar trebuie să găsești o soluție.

— O să găsim una, dar dacă te gândești numai la orele suplimentare și o să fie un coșmar, răspunse acesta.

— Începeți. O să vă găsesc eu finanțare.

— Mai e și propulsorul auxiliar, zise Venkat. Singurul mod de a plasa o sondă pe Marte cu planetele în pozițiile actuale este să consumi o grămadă de combustibil. Avem un singur propulsor capabil de așa ceva, Delta IX, care e pe rampa de lansare chiar acum pentru sonda EagleEye3 către Saturn. O să trebuiască să-l furăm. Am vorbit cu ULA{12} și chiar nu pot să producă un alt propulsor auxiliar în timp util.

— Echipa EagleEye3 o să se bășice, dar e în regulă, spuse Teddy. Le putem amâna misiunea, dacă JPL produce la timp încărcătura utilă.

Bruce se frecă la ochi.

— O să facem tot ce putem.

— Dacă nu, o să moară de foame, zise Teddy.

•

Venkat își sorbea cafeaua și se încrunta, cu ochii în calculator. Cu o lună în urmă ar fi fost de negândit să bea cafea la ora nouă seara. Acum era combustibil necesar. Programări de ture, alocări de fonduri, jonglerii cu proiectele, devalizarea completă a altor proiecte… nu făcuse atâtea scamatorii în toată viața lui.

„NASA este o organizație mare”, tastă el. „Nu gestionează bine schimbările rapide. Singurul motiv pentru care ni se permite să facem asta sunt circumstanțele disperate. Toată lumea colaborează pentru a-l salva pe Mark Watney, fără animozități între departamente. Nu pot să vă spun cât de rar se întâmplă asta de obicei. Chiar și așa, va costa zeci de milioane, poate sute de milioane de dolari. Numai modificările VCM-ului reprezintă un proiect întreg care necesită personal. Din fericire, interesul publicului vă va face sarcina mai ușoară. Apreciem susținerea dumneavoastră neîncetată, domnule congresmen, și sperăm că puteți influența comitetul în direcția acordării finanțării de urgență de care avem nevoie.”

Fu întrerupt de un ciocănit în ușă. Ridică ochii și o văzu pe Mindy. Era în trening și în tricou și avea părul prins neglijent într-o coadă de cal. Ținuta tindea să aibă de suferit odată cu prelungirea orelor de program.

— Îmi cer scuze că vă deranjez, spuse ea.

— Niciun deranj, zise Venkat. Îmi prinde bine o pauză. Care-i treaba?

— S-a pus în mișcare.

Venkat se prăbuși pe scaun.

— Vreo șansă să fie o cursă de probă?

Ea scutură din cap.

— A condus în linie dreaptă de la habitat vreme de aproape două ore, a făcut o EVA scurtă, iar apoi a continuat să meargă alte două ore. Credem că EVA-ul a fost ca să schimbe acumulatorii.

Venkat suspină din rărunchi.

— Poate e doar un test mai lung. O călătorie de-o zi și-o noapte, ceva de genul ăsta?

— E la șaptezeci și șase de kilometri de habitat, spuse Mindy. Dacă era un test de-o zi și-o noapte, n-ar fi rămas la o distanță de la care putea merge pe jos?

— Da, ar fi rămas, zise Venkat. La naiba! Am pus echipele să ruleze toate scenariile posibile. Pur și simplu n-o să ajungă la Ares 4 cu echipamentul pe care l-a gândit. Nu l-am văzut niciodată încărcând oxigenatorul sau recuperatorul de apă. Este imposibil să aibă destule resurse de bază ca să supraviețuiască suficient timp.

— Nu cred că se duce la Ares 4, zise Mindy. Dacă da, a luat-o pe un drum ciudat.

— Poftim? zise Venkat.

— A plecat spre sud-sud-vest. Craterul Schiaparelli e la sud-est.

— Bun, poate că există o speranță, spuse el. Ce face în clipa asta?

— Reîncarcă. Are toate celulele solare aranjate. Ultima dată când a făcut asta a durat douăsprezece ore. M-aș furișa acasă pentru un pui de somn, dacă e în regulă.

— Sigur, du-te. O să vedem ce face mâine. Poate o să se întoarcă la habitat.

— Poate, spuse Mindy fără convingere.

•

— Bine ați revenit, spuse Cathy către