Ideea părea fezabilă, așa că a fost pusă în practică. A mers suficient de bine și astfel a început procesul de dezvoltare care în cele din urmă a produs marele lanț de magazine Woolworth ce au apărut, cu timpul, peste tot prin SUA și l-au făcut pe omul care își folosise imaginația eroul unei povești de succes clasice americane și purtătorul unui nume care s-a transformat în brand.

Ideile sunt valoroase pentru orice afacere, iar cel care se străduiește să cultive puterea imaginației din care se nasc ideile se va trezi pe drumul către succesul financiar și învestit cu o nemaipomenită putere.

Thomas Edison a inventat becul electric incandescent prin folosirea imaginației, când a asamblat două principii vechi și bine-cunoscute, punându-le într-o combinație în care nu se mai aflaseră niciodată. O descriere scurtă a felului în care a fost realizat acest lucru te va ajuta să vizualizezi modul în care imaginația poate să rezolve probleme, să depășească obstacole și să pună piatra de temelie pentru mari realizări în orice întreprindere.

Ideea de bază care a dus la inventarea becului electric nu era nouă. Edison a descoperit, așa cum o descoperiseră și alții care făcuseră experimente înaintea lui, că lumina poate fi obținută prin conectarea unui fir la energia electrică, încălzindu-l până la punctul în care devine alb. Problema era însă aceea că nimeni nu găsise o modalitate de a controla căldura ridicată: firul ardea curând după ce fusese încălzit suficient cât să dea o lumină clară.

După mulți ani de experimente, Edison s-a gândit la bine-cunoscuta metodă de ardere a cărbunelui. Și-a dat brusc seama că acest principiu conținea secretul pentru a controla căldura de care e nevoie pentru a obține lumină.

Cărbunele se obține prin arderea unei grămezi de lemne și apoi acoperirea acesteia cu pământ, tăindu-se astfel mare parte din oxigenul necesar pentru arderea focului. În acest fel, vâlvătaia nu poate crește, iar lemnul nu poate arde cu totul, pentru că nu poate exista combustie în lipsa oxigenului, iar acolo unde este puțin oxigen este, prin urmare, și puțină combustie. Cu aceste lucruri în minte, Edison a mers în laboratorul său și a băgat un filament din bambus carbonizat într-un balon de sticlă din care a evacuat aerul, tăind astfel tot oxigenul. Apoi a conectat lampa la energia electrică și pac! A obținut becul electric perfect. Firul din interiorul becului nu putea arde, pentru că nu exista suficient oxigen înăutru pentru a crea combustie care să-l ardă până la capăt.

Astfel a fost creată una dintre cele mai folositoare invenții moderne, prin combinarea a două principii într-un mod nou.

Nimic nu e absolut nou pe lume!

Orice lucru care pare, poate, a fi nou nu este decât o com­binație de idei sau de elemente oarecum vechi. Acest lucru este adevărat și în domeniul planurilor de afaceri, al invențiilor, al prelucrării metalelor și al oricărui alt lucru creat de omenire.

Ceea ce e cunoscut drept patentul „de bază“, adică un patent care cuprinde elemente cu adevărat noi și deci încă nedescoperite până atunci e rareori oferit spre înregistrare la Biroul de Patente al SUA. Cele mai multe dintre sutele de mii de patente pentru care oamenii depun cerere în fiecare an nu implică decât un nou aranjament sau o combinație de principii vechi și bine cunoscute care au fost folosite de multe ori înainte în alte feluri și pentru alte scopuri.

Când domnul Saunders a creat faimosul său sistem de magazine Piggly-Wiggly, nici măcar nu a combinat două idei: nu a făcut decât să ia o idee veche și să o pună în practică dându-i un cadru nou sau, cu alte cuvinte, să îi găsească o altă modalitate de folosire, dar pentru acest lucru a avut nevoie de imaginație.

Pentru a-ți cultiva imaginația astfel încât în cele din urmă să sugereze idei din proprie inițiativă, ar trebui să-ți faci un obicei din a-ți nota toate ideile folositoare, ingenioase și practice pe care le vezi puse în folosință în jurul tău, în domenii din afara ocupației tale, precum și în cele legate de munca ta. Începe cu un carnet normal, format de buzunar, și notează fiecare idee, concept sau gând care îți vine în minte, bun de pus în practică, iar apoi ia aceste idei și transformă-le în planuri noi. Treptat, va veni vremea când puterile imaginației tale vor merge în depozitul subconștientului, unde este stocată toată cunoașterea pe care ai acumulat-o, vor asambla această cunoaștere în combinații noi și-ți vor înmâna rezultatul sub forma unor idei nou-nouțe sau sub forma unor idei care par noi.

Acest procedeu este practic, pentru că a fost folosit cu succes de unii dintre cei mai cunoscuți lideri, inventatori și oameni de afaceri.

„Tot ce îți poți imagina este real“, a zis Picasso.

Hai să definim cuvântul „imaginație“ ca atelierul minții, unde toate ideile, gândurile, planurile, faptele, principiile și teoriile pe care le-a produs vreodată omul pot fi asamblate în noi și variate combinații“. O singură combinație de idei, care poate fi foarte bine compusă din idei vechi și foarte cunoscute, poate să valoreze de la câțiva cenți la câteva milioane de dolari. Imaginația este una dintre aptitudinile asupra cărora nu se poate pune un preț sau o valoare. Este cea mai importantă dintre toate facultățile minții, pentru că aici li se dă motivațiilor omului impulsul de care au nevoie pentru a fi transformate în acțiune.

Visătorul care nu face decât să viseze își folosește, desigur, imaginația. Dar visătorul nu reușește să-și folosească această aptitudine în mod eficient, pentru că impulsul de a pune gândurile în acțiune lipsește. Aici intră în joc inițiativa, presupunând că omul este familiarizat cu Legile Succesului și înțelege că ideile, în sine, nu valorează nimic dacă nu sunt puse în practică.

Visătorul care creează idei practice trebuie să le susțină prin trei dintre legile anterioare celei pe care o