biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Winnetou vol II (citeste online gratis) .pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Winnetou vol II (citeste online gratis) .pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 31 32 33 ... 142
Mergi la pagina:
fond nu şi-a făcut decît datoria. O fi el un afurisit, însă te întreb eu, măi Locksmith, cu ce ne-am alege dacă l-am lichida? Vrem să ne stabilim aici în Texas şi să ne menţinem? Atunci n-are rost să ne stricăm cu cei de la navigaţie.

— Bine, fie cum doriţi, căpitane. Şi indianul acela ne-a scăpat, după cîte văd; nici o piele-roşie nu va sta toată noaptea în La Grange ca să aştepte plecarea vaporului. Dar cîinii pe care am vrut să-i spînzurăm se mai află aici. Ăştia sînt spioni şi trebuiesc linşaţi. Numai de-am dibui unde au tras peste noapte! Au şters-o din cîrciumă ca nişte laşi, au sărit pe geam!

— Las' că-i găsim! I-am ordonat "Melcului" să rămînă în local.

N-are el pace pînă nu le află ascunzătoarea. E şiret, al naibii! N-a dibăcit tot el că Lange şi-a vîndut casa şi a încasat parale de la mexican? Ne aşteaptă dar o bună afacere. Se lasă cu distracţie. Fiul lui Lange a luptat ca ofiţer împotriva noastră şi va plăti cu ştreangul.

Bătrînul îşi va primi pedeapsa pentru că l-a băgat pe fiu-su în ar: mată. Nu-l spînzurăm, dar îl batem pînă-i crapă dosul. Îl aruncăm apoi afară şi dăm foc şandramalei.

— Cu asta nu-i provocăm nici o pagubă. Casa e vîndută, replică celălalt.

— În schimb, îl plesnim pe mexican. Cu siguranţă că n-o să mai trimită oameni peste Rio, ca să-l slujească pe Juarez. Facem noi curăţenie pe-aici şi-i dăm o lecţie să n-o uite niciodată. Ştiu oamenii noştri ce au de făcut. Dar, spune-mi, Locksmith, eşti sigur că se potrivesc cheile?

— Nu mă jigniţi, căpitane! Doar îmi cunosc meseria. Nici un lacăt de aici nu rezistă şperaclului meu.

— Bun. Numai de s-ar culca odată, blestemaţii! Ai noştri şi-or fi pierdut răbdarea. Nu-i nici o plăcere să stai cu nasul în tufele de soc din spatele grajdului. Lange ăştia au aruncat acolo toate cioburile şi murdăriile din casă. Tare-aş vrea să dăm mai curînd semnalul convenit cu ai noştri! Mă duc să trag cu urechea la oblon şi să văd dacă s-au culcat, bufniţele dracului.

Individul se sculă şi se îndreptă încetişor spre oblon. I se spune deci "căpitan". Titulatura, ca şi convorbirea pe care tocmai o surprinsesem mă făceau să presupun că dînsul conduce operaţia. Celuilalt îi spunea Locksmith, adică "lăcătuş". Poate că aşa se şi numea, dar bănuiam că mai curînd era vorba de meseria lui; doar se lăudase că ştie să mînuiască şperaclul. Şi chiar în clipa aceea Locksmith făcu o mişcare şi auzii un clinchet. Avea deci sculele la el.

O ciupitură la picior mă smulse din gînduri. Mă tîrîi niţel mai înapoi. Old Death stătea lungit lîngă araci. Îmi apropiai obrazul de al lui. Bătrînul, abia şoptind, se interesă dacă am auzit şi înţeles discuţia.

— Va să zică, ştim cum stăm. Las' că le joc acestor băieţi un renghi, să mă ţină minte! Numai să mă pot bizui pe dumneavoastră!

— Încercaţi. Ce am de făcut?

— Să-l prindeţi pe "căpitan" de beregată.

— Well, sir!

— Ca să mergeţi la sigur, staţi să vă explic eu cum trebuie procedat. Ascultaţi! Individul n-o să se întoarcă prin spatele aracilor. Asta e clar...

Tocmai atunci "căpitanul" se întoarse. Din fericire se aşeză imediat la locul lui.

Old Death socoti că nu mai e necesar să-l iscodim. Reluă în şoaptă:

— Aşadar, iată cum: Vă tîrîţi pînă ajungeţi exact în spatele lui.

Cînd auziţi o exclamaţie a mea, îl prindeţi de gît. Dar ştiţi, sănătos de tot. Înţelegeţi? Cele două degete mari, împreunate, i le înfigeţi în ceafă, iar cu celelalte opt, cîte patru de fiecare parte, îi apăsaţi beregata cît de tare puteţi.

— Păi, atunci se înăbuşă.

— Da' de unde! Nu se sufocă atît de repede! Canaliile astea fac parte din categoria fiarelor care au şapte vieţi în ele. După ce-l imobilizaţi, trîntiţi-l la pămînt ca să veniţi peste el. Dar să nu greşiţi! Vă aflaţi, cum spuneam, în spatele lui. Nu cumva să-l trageţi spre dumneavoastră, ci să-l forţaţi lateral spre stînga, obligîndu-l să cadă pe o parte şi apoi pe burtă. Aşa e cel mai sigur. Cum însă nu aveţi deprindere în asemenea luptă, s-ar putea să-i scape totuşi un răcnet.

Nu-i nimic. Va fi, de fapt, numai un horcăit scurt, desperat. Apoi va amuţi, iar dumneavoastră îl ţineţi strîns pînă vin eu. Credeţi că va merge treaba?

— Cu siguranţă. M-am mai luat eu la trîntă şi în alte ocazii.

— Trîntă? Mă luă în rîs bătrînul. Asta nu spune nimic. Şi nu uitaţi că şeful ăsta e mai matahală decît celălalt. De aceea, vă rog, oferiţi-i o satisfacţie meşterului, adică mie şi nu vă expuneţi blamului celor din casă! Hai, înainte! Aşteptaţi semnalul meu.

Plecă tîrîş de lîngă mine, iar eu mă strecurai la locul meu de adineauri, ba chiar şi mai aproape de "căpitan". Aşteptam cu genunchii încordaţi, gata să ţîşnesc în orice clipă.

Cei doi terorişti îşi reluaseră discuţia. Erau nemulţumiţi că atît ei, cît şi camarazii lor trebuie să aştepte prea mult. Pomeniră şi de noi, exprimîndu-şi speranţa că "Melcul" ne va descoperi adăpostul. Deodată, auzii vocea lui Old Death:

— Atenţie, domnilor! Sîntem aici!

Sării drept în spinarea "căpitanului" şi-l strînsei de gît cu ambele mîini, aşa cum mă învăţase bătrînul westman. Cu vîrfurile degetelor înfipte în beregată îl striveam în acelaşi timp sub greutatea trupului meu, pînă ce omul cedă şi se întinse la pămînt, cu faţa în jos. Nu scoase nici un strigăt; se zbătu cîteva clipe bîţîind din mîini şi din picioare, apoi se linişti. Atunci apăru lîngă noi, strînsă ghem, făptura lui Old Death. Bătrînul îl lovi pe "căpitan" în cap cu mînerul pistolului şi zise:

— Daţi-i drumul, sir, altminteri se sufocă de-a binelea! Pentru început n-aţi lucrat rău. S-ar zice că aveţi aptitudini. Cred că veţi ajunge cîndva ori un mare răufăcător, ori un westman destoinic. Luaţi-l în cîrcă şi veniţi după mine!

Şi-l săltă în spinare pe celălalt individ, iar eu pe "căpitan". La uşa din dosul casei, Old Death, conform înţelegerii, începu să rîcîie cu unghia. Lange deschise uşa şi intrarăm.

— Dar ce căraţi

1 ... 31 32 33 ... 142
Mergi la pagina: