mi-aşi fi dat şi restul de examene… Mai mă gândeam să mă duc pe un şantier ca simplu muncitor şi să mă calific, dacă asta a urmărit cu mine partidul, să-mi închidă toate drumurile şi să mă scoată din activitatea politică! Ce puteam să mai fac când mi se arunca în dreptul fiecărui drum câte-o buturugă peste care nu puteam trece? Nu puteam să-mi închipui că în ciuda faptului că Ghimpeteanu a susţinut că nu mi se putea imputa personal activitatea din Siliştea în timpul campaniei, Beju vroia cu orice chip să mă distrugă, să mă lase să mă întorc în sat, să mi se trimeată talonul la organizaţia din Siliştea şi acolo să vină pe urmă fără veste cel mai bun prieten al meu din comitet şi să mă prelucreze cu sancţiunea supremă. „Măi Niculae, zice prietenul ăsta al meu, să ştii că dacă te duci în sat eu execut sarcina! Calc secretul încredinţat fiindcă ştiu că n-ai nici o vină, poţi chiar să te bazezi pe declaraţia mea dacă ai de gând să mergi mai sus, eu ţi-o dau chiar scrisă – uite (şi aici Niculae scoase din buzunar o hârtie pe care o despături şi i-o întinse fostului notar) – nu mi-e frică să susţin care e adevărul, dar dacă eşti prost şi te laşi belit, dacă te prinde adică Beju în sat, atunci să ştii că te execut şi eu!”

  Fostul notar luase în mână hârtia şi chipul său ascundea acum, sub pretextul lecturii ei, impresia pe care i-o făcuse de fapt cele auzite. Arăta mai departe prietenos dar ceva se schimbase, sau era pe cale, s-ar fi zis că se aşteptase poate la mai mult, întâmplarea să fi fost mai gravă sau povestitorul să fi apărut în ea într-un chip mai eroic…

  — E foarte bună declaraţia asta, zise el în cele din urmă, dar cu fruntea încreţită, ca şi când fără ea nu se ştie ce-ar mai fi putut face el pentru Niculae. Las-o la mine, fiindcă o să am nevoie de ea.

  Niculae începu deodată să se uite într-o parte şi rămase astfel nemişcat timp de câteva clipe, apoi ca în somn mâna lui se mişcă şi mai scoase ceva din haină, de astă dată însă din buzunarul interior.

  — Poate ai nevoie şi de ăsta? zise şi ridică în aer un carnet mic şi roşu oferindu-l hotărât fostului notar. Mai sus de tine nu merg, zise el mai departe, şi dacă şi tu eşti de părerea lui Beju, atunci trebuie să recunoşti că n-am ajuns unde mi-ai spus că o să ajungem când ne-am cunoscut noi doi şi nici n-o să ajungem vreodată cât timp de ăştia ca el o să fie plin partidul şi voi o să tremuraţi de frica lor.

  — Eşti un prost, zise fostul notar după un timp, fără să se turbure. Nu-ţi dai seama că dacă e vorba de frică, ei sunt ăia care în fond le e frică şi nu nouă? Nu vezi că şi de tine îi e frică? Avea el nevoie de organizaţia din sat ca să te excludă? Nu vezi că eşti orb?

  — Ba văd.

  — Nu vezi, că dacă ai fi văzut n-ai fi venit la mine aşa de derutat. Bine că ţi-a trecut. Bagă carnetul în buzunar şi să nu mai faci gestul ăsta niciodată, fiindcă s-ar putea să te coste, nu mai suntem în ‘45 şi ‘46 când partidul avea nevoie de oameni, acum se înghesuie la porţile lui toţi oportuniştii şi nu se mai impresionează nimeni de atitudini din astea, dimpotrivă, s-ar putea să găseşti pe cineva să-ţi dea şi un picior în spate, depinde la ce nivel o faci! Cu cât o faci mai jos, cu atât ai mai mari şanse să ţi se râdă în nas şi să ţi se şi ia imediat carnetul. Îţi repet, dacă nu i-ar fi fost frică, Beju te excludea el fără să fie nevoie să recurgă la organizaţia din sat… Dar, pe de altă parte, ai şi tu dreptate, mai zise fostul notar şi îndoi declaraţia lui Iosif şi o rupse şi o aruncă la coş. N-o să te excludă nimeni din partid, o să-ţi cer eu mutaţia de-acolo şi cu asta am pus punct. Acuma să trecem la punctul doi. Să ştii că trecem printr-un moment greu care nici mie nu mi-e clar cât o să ţină, şi sarcina ta e să rămâi cu orice preţ în partid, indiferent ce muncă o să caut eu să-ţi găsesc. Fiindcă excluderea e o înfrângere, chiar dacă e o nedreptate, înţelegi ce vreau să-ţi spun?

  — Înţeleg, zise Niculae ridicând glasul, dar înţelegerea asta face din noi nişte laşi. Niciodată nu m-am ridicat, nici eu şi nici alţii, împotriva lui Beju, tocmai pe considerentul ăsta, că nu se mai uită nimeni la tine dacă ai dreptate dar eşti exclus. Cine a adus în partidul nostru această frică de excludere?

  — Pentru că mulţi trebuiesc într-adevăr excluşi, iată adevărul, ţi-am spus că e un moment greu, răspunse fostul notar. De-aia nici nu pot să te bag în învăţământ, cel puţin acuma, pe moment, ar însemna să te expun. Ori eu ştiu cât de mult îţi place munca politică şi de-aia te-am şi scos din comerţ unde lucrai cu Bâznae, după ce te-ai întors din armată, dar acuma îmi pare rău că nu te-am luat cu mine în primăvara când am venit aici… Acuma e precis că Beju ăsta ţi-a băgat la dosar cine ştie ce despre taică-tău, că a făcut politică liberală în trecut. Dosarul ăla al tău, zise fostul notar scârbit, toţi porcii din Siliştea ţi-au băgat în el câte-o hârtie… Aşa că e mai bine s-o iai pe ocolite, să te dai la fund, să munceşti undeva departe de sat, să-ţi câştigi existenţa şi în timpul ăsta să înveţi carte, să te specializezi în ceva… Şi după ce te specializezi, vedem noi!

  Şi aici fostul notar mişcă degetele în aer cu