cuvinte noi. Dar nici vorbă de așa ceva! Noi distrugem cuvinte – zeci de cuvinte, sute de cuvinte în fiecare zi. Radem limba până la os. A unsprezecea ediție nu va avea nici un cuvânt care să-și piardă relevanța înainte de 2050.

Mușcă lacom din pâine și înghiți vreo două îmbucături, după care continuă, cu un soi de pasiune de chițibușar. Fața lui îngustă și întunecată se însuflețise, iar ochii își pierduseră expresia batjocoritoare și deveniseră aproape visători.

— E o frumusețe chestia asta, distrugerea cuvintelor. Evident, cel mai mult se pierde la verbe și adjective, dar sunt și sute de substantive de care se poate scăpa. Nu e vorba doar de sinonime, ci și de antonime. În fond, ce rost are un cuvânt care este pur și simplu opusul altui cuvânt? Orice cuvânt își conține opusul în sine. Să luăm, de exemplu, cuvântul „bun”. Dacă ai cuvântul „bun”, ce rost mai are cuvântul „rău”? „Nebun” este la fel de potrivit, ba chiar mai potrivit, deoarece este exact opusul lui, ceea ce nu e cazul cu „rău”. Sau dacă vrei o variantă mai puternică pentru „bun”, ce rost are să folosești o întreagă serie de cuvinte vagi și inutile, cum sunt „excelent” și „splendid” și toate celelalte? „Plusbun” acoperă acest înțeles – sau „dubluplusbun” dacă vrei ceva și mai puternic. Bineînțeles că folosim deja aceste forme, dar în versiunea finală a neolimbii nu va mai exista nimic altceva. În cele din urmă întreg conceptul de bunătate și răutate va fi acoperit doar de șase cuvinte – în realitate, de unul singur. Nu vezi câtă frumusețe este în asta, Winston? Evident, inițial a fost ideea lui FM, adăugă el ca și când tocmai i-ar fi trecut prin minte.

La menționarea Fratelui cel Mare, chipul lui Winston se însufleți vag. Syme însă sesiză imediat o anume lipsă de entuziasm.

— Nu apreciezi cu adevărat neolimba, Winston, zise el aproape trist. Chiar și când scrii, continui să gândești în fostalimbă. Ți-am citit câteva din textele alea pe care le scrii câteodată pentru Times. Sunt destul de bune, dar sunt traduceri. În sinea ta preferi să folosești în continuare fostalimbă, cu toată imprecizia și nuanțele ei inutile. Nu înțelegi frumusețea distrugerii de cuvinte. Știai că neolimba este singura limbă din lume al cărei vocabular se micșorează în fiecare an?

Winston o știa, bineînțeles. Zâmbi – speră că înțelegător –, neavând suficientă încredere în sine ca să vorbească. Syme mai mușcă o bucată din pâinea închisă la culoare, mestecă scurt și continuă:

— Nu pricepi că întregul scop al neolimbii este să îngusteze sfera gândirii? În cele din urmă vom face crima-n-gândire literalmente imposibilă, deoarece nu vor mai exista cuvinte care s-o exprime. Orice concept care s-ar putea dovedi vreodată necesar va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu un înțeles strict delimitat, iar toate înțelesurile derivate vor fi eliminate și uitate. Cu cea de-a unsprezecea ediție suntem deja aproape de acest punct. Dar procesul va continua mult timp după ce tu și cu mine nu vom mai fi. Tot mai puține cuvinte în fiecare an și sfera gândirii tot mai redusă. Bineînțeles, nici acum nu există vreun motiv sau scuză pentru comiterea de crime-n-gândire. Este pur și simplu o chestiune de autodisciplină, de control al realității. În cele din urmă însă nici nu va mai fi nevoie de așa ceva. Revoluția va fi încheiată în momentul în care limba va fi perfectă. Neolimba este Soceng și Soceng este neolimba, adăugă el cu un soi de satisfacție mistică. Te-ai gândit vreodată, Winston, că până cel mai târziu în anul 2050 nu va mai exista nici o ființă umană care să poată înțelege conversații de felul celei pe care-o purtăm noi acum?

— Cu excepția... începu circumspect Winston, apoi se opri.

Îi stătuse pe limbă să spună „Cu excepția prolilor”, dar se abținu, neștiind sigur dacă o astfel de remarcă nu era cumva nonconformistă în vreun fel oarecare. Syme însă ghicise ce voia să spună.

— Prolii nu sunt ființe umane, zise el nepăsător. Până în 2050 – probabil chiar mai devreme – toate cunoștințele concrete de fostălimbă vor fi dispărut. Întreaga literatură a trecutului va fi deja distrusă. Chaucer, Shakespeare, Milton, Byron... toți vor exista doar în versiunile din neolimbă, nu doar transformați în altceva, ci transformați în opusul a ceea ce erau odinioară. Chiar și literatura Partidului se va schimba. Chiar și sloganele se vor schimba. Cum să ai un slogan precum „Libertatea este Sclavie”, când conceptul de libertate a fost abolit? Întregul climat al gândirii va fi unul diferit. De fapt, nu va mai exista gândire, nu așa cum o înțelegem acum. Conformismul presupune să nu gândești – să nu ai nevoie să gândești. Conformismul înseamnă să nu fii conștient.

Într-o bună zi, se gândi Winston, cuprins de o convingere bruscă și profundă, Syme va fi vaporizat. E prea inteligent. Vede lucrurile prea clar și vorbește prea limpede. Partidului nu-i plac astfel de oameni. Într-o bună zi va dispărea. Îi stă scris pe față.

 

* Traducere de Dana Crăciun, ed. rom. cit., pp. 53, 55-58 (n. ed.).

 

„Crimstop semnifică abilitatea de a te opri, ca din instinct, în pragul unui gând periculos”

Din O mie nouă sute optzeci și patru* (1949)

Unui membru de Partid i se