serioşi şi o protecţie legală, ajungându-se adesea la concluzia că bogătaşul respectiv nu deţine de fapt nimic. Bogătaşii controlează totul, dar nu deţin nimic. Cei săraci şi clasa de mijloc încearcă să deţină totul pentru a pierde apoi sumele respective în folosul statului sau al celor care îşi fac o plăcere din a-i da în judecată pe cei bogaţi. Ei au învăţat de la Robin Hood. Luaţi de la cei bogaţi şi daţi-le celor săraci. Această carte nu-şi propune în mod special să analizeze datele precise ale înfiinţării unei firme. Dar dacă aveţi nişte active legale, veţi beneficia mai mult de pe urma lor protejându-le totodată prin intermediul unei firme. Există multe cărţi pe acest subiect, din care veţi afla avantajele şi chiar vă vor îndrepta paşii în fazele necesare punerii bazelor unei firme. În mod special, există o carte care furnizează informaţii excelente în legătură cu puterea pe care o conferă firmele proprii, şi anume „Deschide-ţi o firmă şi îmbogăţeşte-te” (Inc. and Grow Rich). Coeficientul de inteligenţă financiară este, de fapt, sinergia mai multor priceperi şi talente. Însă doar combinând cele patru tehnici pe care le-am enumerat mai înainte puteţi deţine datele fundamentale ale inteligenţei financiare. Dacă visaţi mari averi, doar combinând aceste soluţii vă veţi putea spori propria inteligenţă financiară.

 

Pe scurt

Cei bogaţi cu firme    Cei care muncesc pentru firme

1. Câştigă     1. Câştigă

2. Cheltuiesc     2. Plătesc impozite

3. Plătesc impozite din ce rămâne  3. Cheltuiesc ce mai rămâne

 

Ca parte integrantă a strategiei financiare globale, recomandăm cu tărie deţinerea unei firme proprii, care să subscrie principalele voastre active.

 

 

CAPITOLUL 6

LECŢIA 5

 

Cei bogaţi inventează banii

 

Aseară am făcut o pauză şi n-am mai scris, dar am privit la televizor un film despre viaţa unui tânăr pe nume Alexander Graham Bell. Bell tocmai îşi brevetase telefonul şi avea probleme tot mai mari, pentru că exista o mare cerere în privinţa invenţiei sale. Cum avea nevoie de o companie mai mare, s-a adresat marelui potentat al acelor vremuri, Western Union, rugându-i să-i cumpere brevetul împreună cu mica lui firmă. El a cerut 100.000 de dolari pentru toată povestea asta. Preşedintele Companiei Western Union i-a râs în nas, refuzîndu-1 şi spunându-i că preţul este caraghios. Restul este istorie. S-a născut o industrie multimiliardară în dolari şi aşa a apărut AT&T.

Imediat ce s-a terminat povestea lui Alexander Graham Bell, au urmat ştirile. La ştiri s-a pomenit de o reducere de personal la o companie locală. Muncitorii erau furioşi şi se plângeau că proprietarii firmei sunt incorecţi. Unul dintre directorii concediaţi avea vreo 45 de ani, o nevastă şi doi copii şi îi implora pe cei de la pază să îl lase să vorbească cu proprietarul, pentru a rediscuta punerea lui pe liber. Tocmai îşi cumpărase o casă şi se temea să n-o piardă. Camera de luat vederi a luat un prim plan cu el cum se ruga de zor, ca să-1 vadă bine toată lumea. Evident că povestea asta mi-a stârnit interesul.

Mi-am făcut o meserie din predat din 1984. Acest lucru a reprezentat o mare experienţă, dar m-am simţit şi răsplătit. Este însă o profesie nu foarte comodă, pentru că am învăţat mii de oameni şi am observat că există un lucru comun tuturor, inclusiv mie. Cu toţii avem un extraordinar potenţial şi suntem hărăziţi de Dumnezeu. Şi totuşi, singurul lucru care ne ţine pe loc este îndoiala de sine. Nu atât o lipsă de informaţii tehnice ne blochează, cât mai degrabă o lipsă de încredere de sine. Şi unii sunt mai afectaţi decât alţii.

După ce terminăm şcoala, cei mai mulţi dintre noi îşi dau seama că diplomele şi notele nu contează prea mult. În lumea reală, în afara facultăţilor, mai există şi altceva decât note. Unii îi spun „tupeu”, alţii „cutezanţă”, alţii „îndrăzneală”, „neînfricare”, „încumetare”, „bravadă”, „şiretenie”, „tenacitate” şi „măreţie”. Indiferent cum am categorisi acest ingredient, în cele din urmă el hotărăşte viitorul nostru într-o măsură mai mare decât notele de la şcoală.

În fiecare dintre noi există un personaj curajos, strălucit şi îndrăzneţ. Dar există şi cealaltă faţetă a firii: cei care sunt în stare, dacă este cazul, să se milogească şi în genunchi. După un an în Vietnam şi după ce am fost pilot în Marina Comercială Americană, mi-am dat seama că amândouă aceste personaje sălăşluiesc în mine. Nici unul nu e mai bun decât celălalt.

Şi totuşi, ca profesor, mi-am dat seama că neajunsurile cele mai mari ale geniului personal sunt frica excesivă şi îndoiala de sine. M-a durut sufletul să văd cursanţi care ştiau răspunsul şi totuşi, din lipsă de curaj, nu îndrăzneau să-1 spună. În realitate, nu cel deştept ajunge cel mai adesea departe, ci cel îndrăzneţ.

Din experienţa mea, am constatat că geniul financiar presupune atât cunoştinţe tehnice, cât şi curaj. Dacă frica este prea mare, geniul este înăbuşit. La ore, îi îndemn din suflet pe studenţi să înveţe să-şi asume riscuri, să fie îndrăzneţi, să lase geniul să convertească frica în putere şi strălucire. În unele cazuri, sistemul funcţionează. Pe alţii îi înspăimântă. Până la urmă am înţeles că majoritatea oamenilor, atunci când este vorba despre bani, preferă să nu-şi asume riscuri. A trebuit să fac faţă unor întrebări de genul: De ce să ne asumăm riscuri? De ce trebuie să-mi dezvolt IQ-ul financiar? De ce trebuie să mă alfabetizez în finanţe?

La toate acestea răspunsul meu este: „Pentru a avea mai multe opţiuni.” Urmează nişte schimbări enorme. Pentru că tocmai am pomenit despre povestea tânărului investitor Alexander Graham Bell, îmi dau seama că în anii ce vin vor fi tot mai mulţi ca el. Vor fi cel puţin o sută de oameni ca Bill Gates şi companii cu reuşite enorme, aşa cum este Microsoft, ce vor apare an de an în lumea întreagă. Sigur că vor fi şi mai multe falimente, concedieri şi restructurări de personal.

De ce e bună dezvoltarea unui IQ financiar? La această întrebare nu puteţi răspunde decât voi. Totuşi, vă pot spune la ce mi-a folosit mie. Am făcut-o pentru că e fascinant să fii în acţiune. Prefer să spun bun-venit schimbărilor decât să fiu panicat