de ele. Prefer să mă entuziasmez la ideea că pot câştiga milioane decât să mă sperie faptul că nu mi se măreşte leafa. Perioada pe care o trăim este una dintre cele mai palpitante, fără precedent în istoria lumii. Generaţii întregi de acum înainte vor privi înapoi spre această perioadă şi vor constata ce fascinant trebuie să fi fost. Este era sfârşitului vechiului şi a naşterii noului, o adevărată vâltoare palpitantă.

Aşa încât de ce v-aţi osteni să vă dezvoltaţi IQ-ul financiar? Pentru că dacă o veţi face, veţi prospera serios. Şi dacă n-o faceţi, această perioadă vi se va părea înspăimântătoare. Va fi o vreme în care lumea se va mişca extrem de îndrăzneţ mereu înainte, în vreme ce alţii se vor crampona de o viaţă care piere.

Acum 300 de ani pământul reprezenta o avere. Cel care deţinea terenul deţinea şi averile. După care au urmat fabricile şi producţia, iar America a început să domine lumea. Industriaşii deţineau averi. În prezent, informaţia este totul. Cel care deţine cele mai multe informaţii la timp deţine averi. Problema este că informaţiile zboară în lumea întreagă cu viteza luminii. Noile averi nu mai întâlnesc oprelişti în graniţe şi limite precum terenurile şi fabricile de altă dată. Schimbările vor fi mai rapide şi mai puternice. Va fi o creştere extraordinară a numărului noilor multimilionari. Dar vor exista şi din cei care vor rămâne undeva în urmă.

Socotesc că în prezent mult prea mulţi oameni se chinuiesc şi adesea muncesc mai din greu doar pentru că se agaţă de vechile idei. Ei vor ca lucrurile să fie ca altădată. Se opun schimbării. Cunosc persoane care şi-au pierdut slujba sau casa şi dau vina pe tehnologie, sau pe economie, sau pe şefii lor. Din păcate, ei nu înţeleg că problema ar putea să fie ei înşişi. Ideile învechite sunt pasivele lor cele mai mari. Ele reprezintă nişte pasive pur şi simplu pentru că nu înţeleg că un lucru care a fost un activ până mai ieri a încetat să mai fie, pentru că ieri nu mai există.

Într-o după-amiază, predam despre investiţii folosind un joc pe care îl inventasem - numit CASHFLOW - şi care reprezenta o unealtă de învăţare. O prietenă mai adusese pe cineva să asiste la cursuri. Această prietenă a unei prietene tocmai divorţase şi pierduse foarte mult la partaj, iar acum căuta nişte soluţii. Prietena ei se gândise că acest curs îi putea fi de ajutor.

Jocul este conceput astfel încât oamenii să înţeleagă cum funcţionează banii. Jucându-1, ei află despre interacţiunea dintre declaraţia de venit şi bilanţ. Ei mai învaţă despre „circuitul financiar” dintre cele două şi cum drumul spre avere presupune încercarea de sporire a circuitului banilor lunar din coloana activelor, pentru a depăşi cheltuielile lunare. Odată ce veţi reuşi asta, veţi putea ieşi din „Cursa Şobolanului” şi veţi putea intra pe pista rapidă.

Aşa cum spuneam, unii urau acest joc, altora nu le plăcea, iar alţii nu-1 înţelegeau. Această femeie a ratat ocazia extraordinară de a învăţa ceva. Din prima rundă a tras o carte cu o ambarcaţiune pe ea. La început, a fost foarte încântată. „A, am câştigat o ambarcaţiune.” Apoi, când prietena ei a încercat să-i explice în ce mod cifrele au un impact asupra declaraţiei sale de venit şi asupra bilanţului, s-a simţit de-a dreptul frustrată, pentru că ei nu-i plăcuse niciodată matematica. Ceilalţi jucători aşteptau câtă vreme prietena ei continua să-i explice relaţia dintre declaraţia de venit, bilanţ şi circuitul financiar lunar. Dintr-odată, când a înţeles cum funcţionează cifrele, acestea au început să acţioneze împotriva ei, iar ambarcaţiunea a costat-o şi ochii din cap. Mai târziu, de-a lungul partidei, a fost concediată la o „reducere de personal” şi a mai făcut şi un copil. Pentru ea era absolut oribil.

După cursuri, prietena ei a trecut pe la mine şi mi-a spus că persoana pe care o adusese era foarte supărată. Venise la ore ca să înveţe cum să investească şi nu i-a plăcut ideea că îţi pierzi atâta timp cu un joc prostesc.

Prietena ei a încercat să-i spună că ar fi mai bine să încerce să se privească pe sine şi să constate dacă nu cumva acest joc se „reflectă” asupra ei în vreun fel. La această propunere, femeia a cerut banii înapoi. Numai ideea că acest joc ar putea fi o reflectare a personalităţii ei i se părea ridicolă. Banii i-au fost returnaţi imediat şi a plecat.

Din 1984 încoace, am obţinut milioane făcând exact ceea ce nu face şcoala. În şcoli, majoritatea profesorilor ţin cursuri. Am urât cursurile când eram student. Mă plictiseam foarte repede şi îmi fugea gândul în altă parte.

În 1984, am început să predau prin jocuri şi simulări. Întotdeauna i-am încurajat pe cursanţii adulţi să perceapă jocurile ca pe o reflectare a ceea ce ştiu şi a ceea ce trebuie să înveţe. Mai mult, jocurile reflectă comportamentul fiecăruia. Este un sistem de feed-back instantaneu. În loc ca profesorul să ţină un curs, jocul oferă feed-back-ul unui curs personalizat realizat pe măsura fiecăruia. Prietena femeii care a renunţat ulterior m-a sunat ca să-mi spună ce s-a mai întâmplat. Ea mi-a spus că prietena ei se simte mult mai bine şi s-a calmat, în perioada de liniştire, a început să vadă nişte vagi legături între joc şi viaţa ei. Chiar dacă ea şi soţul ei nu avuseseră o ambarcaţiune, deţinuseră aproape orice altceva imaginabil. Ea se enervase după divorţ nu numai pentru că el fugise cu o femeie mai tânără, dar şi pentru că după douăzeci de ani de căsătorie acumulase foarte puţin la capitolul active. Practic, nu aveau ce împărţi. Cei douăzeci de ani de căsătorie fuseseră extrem de amuzanţi, dar acumulaseră doar o tonă de prostioare.

Şi-a dat seama că supărarea ei din momentul în care a început să se preocupe de cifre - declaraţia de venit şi bilanţul - provenea din jena de a nu le înţelege. Crezuse că finanţele sunt treaba bărbatului. Se ocupase de casă şi de distracţii, iar de finanţe răspunsese el. Acum era aproape sigură că în ultimii cinci ani de căsătorie