Mustrarea mea îl puse în mare încurcătură. Nu găsi altceva de făcut decît să-mi arate iarăşi dinţii din palmă. Apoi bîigui:

— Scuzaţi, sir! M-a înşelat înfăţişarea dumneavoastră de criminal.

— Vă foarte mulţumesc! În schimb, dumneavoastră arătaţi cu atît mai jalnic. Dar faceţi-vă datoria măcar de-aci încolo, dacă nu vreţi să stîrniţi bănuiala că încercarea de a linşa oameni cumsecade ascunde de fapt simpatia dumneavoastră pentru Ku-klux-klan!

Aceste cuvinte avură darul să-i redea conştiinţa rangului său oficial.

— Na-na! Făcu el, umflîndu-şi pieptul. Eu, şeriful onorabilului district Fayetta, să fiu suspectat că sînt kukluxist?! Am să vă dovedesc numaidecît contrariul. Chiar în noaptea asta îi vom judeca pe ticăloşi.

Faceţi loc, domnilor, pentru trecere! Duceţi-vă dincolo, în coridor şi staţi cu puştile întinse spre uşă, ca să vadă domnişorii cine e stăpîn aici! Pregătiţi funiile şi deschideţi uşa!

Ordinul fu executat. O jumătate duzină de puşti cu două ţevi pîndeau ameninţătoare dinspre coridor. În odaie se aflau acum şeriful, cei doi Lange, Cortesio, doi dintre cetăţenii care ne întovărăşiseră de la început şi eu. Mulţimea de afară ne îndemna să grăbim lucrurile. Desfăcurăm deci obloanele pentru ca oamenii din curte să poată constata că nu stăm degeaba. Scoaserăm apoi proptelele şi deschiserăm uşa de la dormitor.

Nimeni dintre terorişti nu se hotăra să iasă cel dintîi. Îl somai pe "căpitan", apoi pe "locotenent". Amîndoi îşi înfăşuraseră mîinile în batiste. În afară de ei, mai erau vreo trei sau patru răniţi, care sîngerau. Sus, la deschizătura din pod, pîndea Old Death, cu ţeava puştii îndreptată spre bandiţi.

Toţi păcătoşii aceştia căzuţi în capcana lui Old Death fură legaţi cu mîinile la spate şi alăturaţi celor patru complici ai lor pe care îi adusesem, tot legaţi, de la casa lui Cortesio. Oamenii din curte, urmărind operaţia, izbucneau mereu în urale. Toată banda fu lăsată cu glugile pe faţă, în afară de "căpitan" şi "locotenent". La stăruinţele mele, oamenii îl anunţară pe un aşa-zis felcer care sosi la faţa locului. Susţinea că pansează rapid orice fel de răni, ba chiar le operează şi le vindecă. După ce-i cercetă pe răniţi, trimise vreo treizeci de localnici să cutreiere oraşul şi să facă rost de vată, feşe, plasturi, vaselină, săpun şi alte asemenea lucruri necesare îndeletnicirii sale nobile.

Cînd, în fine, puseserăm în afară de primejdie pe toţi kukluxiştii, se ridică întrebarea unde să-i adăpostim, căci o închisoare pentru nouăsprezece inşi nu exista în La Grange.

— Băgaţi-i în salonul restaurantului! Porunci şeriful. Trebuie să rezolvăm chestiunea cît mai repede. Constituim o curte cu juri şi pronunţăm pe loc sentinţa. Ne aflăm în faţa unui caz care impune măsuri excepţionale.

Ştirea se răspîndi peste tot cu iuţeala fulgerului. Mulţimea venea în valuri şi zorea spre restaurant ca să-şi asigure un loc cît mai bun.

Cei care nu mai încăpeau înăuntru stăteau pe scări, în tindă sau în ogradă. Teroriştii fură întîmpinaţi cu ameninţări teribile, încît escorta avu serios de lucru pentru a-i apăra de brutalităţi. Cu mare greu intrară în aşa-zisul salon, adică într-o încăpere largă, dar scundă, destinată balurilor. Estrada fu eliberată de tot calabalîcul orchestrei şi ocupată de prizonieri. Cînd le scoaserăm cagulele, se dovedi că toţi erau străini, nici unul măcar nu locuia prin vecinătate.

Se formă apoi tribunalul sub preşedinţia şerifului, cu procuror, avocat al apărării, grefier şi un număr de juraţi. Caracterul tribunalului mai că mă îngrozea, dar ţinînd seama de împrejurări, ca şi de cazul în speţă, faptul trebuia oarecum scuzat.

Ca martori figurau cei doi Lange, Cortesio, alţi cinci cetăţeni, Old Death şi cu mine. Corpul delict consta din diversele arme ale acuzaţilor, expuse pe masă... Se constată că puştile erau încărcate pe ambele ţevi.

Şeriful declară şedinţa deschisă, cu observaţia că depunerea jurămîntului de către martori este inutilă, deoarece "calitatea morală a acuzaţilor nu justifică împovărarea unor martori atît de onorabili cu formalităţile respective". El constată că, în afara kukluxiştilor, se găsesc în salon numai persoane a căror "conştiinţă şi simţ de justiţie sînt deasupra oricăror bănuieli". Tocmai acest fapt — adăugă şeriful — trebuie subliniat aici cu mare bucurie şi satisfacţie". Un "bravo" unanim răsplăti complimentul, iar şeriful mulţumi printr-o foarte demnă închinăciune. Eu însă vedeam în jur destui inşi care, după înfăţişarea lor, nu prea meritau elogiile atît de patetice ale şerifului.

Se procedă mai întîi la audierea martorilor. Old Death expuse amănunţit întîmplarea. Noi, ceilalţi, ne mărginirăm să-i confirmăm declaraţia. Apoi se ridică procurorul. El repetă depoziţiile noastre şi stabili că acuzaţii aparţin unei asociaţii interzise care urmăreşte funestul scop de a submina ordinea legală, de a dărîma temelia statului şi de a organiza crime monstruoase ce se pedepsesc cu închisoare pe termen lung, cu muncă silnică pe viaţă şi chiar cu moartea. Însăşi calitatea de membru al acestei asociaţii este suficientă pentru a justifica o întemniţare pe zece sau douăzeci de ani. În plus, s-a mai dovedit că acuzaţii plănuiseră asasinarea unui fost ofiţer al Republicii, biciuirea cruntă a doi dintre cei mai stimaţi gentlemeni şi incendierea unei case din acest binecuvîntat oraş. Şi, în fine, nutriseră intenţia să-i spînzure pe nişte oameni străini de oraş, doi bărbaţi extrem de paşnici şi de stimaţi (la aceste cuvinte, procurorul se înclină în faţa lui Old Death şi a mea), fapt care mai mult ca sigur le-ar fi cauzat moartea şi, în consecinţă, trebuie pedepsit exemplar — cu atît mai vîrtos, cu cît tocmai acestor doi bărbaţi li se datorează salvarea întregului La Grange de năpasta ce-l ameninţa. Iată de ce el, procurorul, trebuie să stăruie asupra unei sentinţe cît se poate de aspre şi propune ca unii acuzaţi, pe care perspicacitatea onoratei curţi va şti să-i aleagă, să fie spînzuraţi, iar ceilalţi, pentru "îndreptarea lor morală", să fie biciuiţi fără milă şi întemniţaţi pe viaţă, răpindu-li-se astfel posibilitatea de a mai primejdui simţul şi existenţa unor cetăţeni demni de toată cinstea.

Rechizitoriul procurorului fu, de asemenea, lăudat cu strigăte de "bravo!", cărora el le mulţumi, înclinîndu-se foarte solemn.

Luă apoi cuvîntul avocatul apărării, care făcu dintru început constatarea că preşedintele s-a abătut grav de la procedură, neglijînd să ia datele personale ale