Cărți «Marțianul carte online gratis carti .pdf 📖». Rezumatul cărții:
E timpul să trec la treabă!
•
„Spuneți pe litere în ASCII. 0-F în incremente de 21 grade. Urmăresc camera de la 11:00 ora mea. Când terminați mesajul, reveniți la poziția asta. Așteptați 20 minute după finalizare ca să faceți foto (ca să pot scrie și posta răspunsul). Repetați procesul la fiecare început de oră.”
S…T…A…R…E
„Fără probleme fizice. Toate componentele habitatului funcționale. Mănânc 3/4 din rație. Reușesc să cresc recolte în habitat pe sol cultivat. Notă: Situația nu e vina echipajului Ares 3. Ghinion.”
C…U…M…V…I…U
„Străpuns de un fragment de antenă. Făcut KO de decompresie. Aterizat cu fața în jos, sângele a închis orificiul. Trezit după plecarea echipajului. Calculatorul biomonitorului distrus de înțepătură. Echipajul avea motiv să mă creadă mort. Nu e vina lor.”
R…E…C…O…L…T…E?
„Poveste lungă. Botanică extremă. Am 126 m2 de teren cultivat cu cartofi. Cresc rezerva de hrană, dar nu destul până la aterizarea lui Ares 4. Modificat rover pentru călătorii pe distanțe lungi, plan să conduc până la Ares 4.”
A…M…V…A…Z…U…T…–…S…A…T…E…L…I…T
„Guvernul mă urmărește prin sateliți? Am nevoie de o pălărie din folie de aluminiu! Și un mod mai rapid de comunicare. Speak & Spell{19} durează toată ziua, fir-ar! Vreo idee?”
A…D…U…S…J…R…N…R…A…F…A…R…A
„Roverul Sojourner scos, pus la 1 metru nord de lander. Dacă îl puteți contacta, pot să desenez numere hexa pe roți și îmi puteți trimite șase bytes odată.”
S…J…R…N…R…N…U…R…S…P…N…D
La naiba! Alte idei? Avem nevoie de comunicații mai rapide.
L…U…C…R…L…A…A…S…T…A
„Pământul e la apus. Reluăm la 08:00 ora mea mâine dimineață. Spuneți familiei că sunt bine. Salutări echipajului. Spuneți comandantului Lewis că muzica disco e nașpa.”
•
Venkat clipi din ochii obosiți de mai multe ori, încercând să-și organizeze hârtiile de pe birou. Biroul lui temporar de la JPL consta într-o masă pliantă pusă în spatele unei camere de recreere. Oamenii intrau și ieșeau toată ziua după gustări, dar partea bună era că avea cafetiera la îndemână.
— Scuzați-mă, spuse un bărbat și se apropie de masă.
— Da, nu mai au Cola Diet, zise Venkat fără să ridice privirea. Nu știu când o să umple din nou frigiderul cei de la serviciile pentru sit.
— Vreau să vorbesc cu dumneavoastră, domnule Kapoor.
— Poftim? zise Venkat ridicând privirea și scuturând din cap. Scuze, am stat treaz toată noaptea.
Își ridică ceașca și sorbi lacom din cafea.
— Mai spune o dată cine ești.
— Jack Trevor, spuse bărbatul subțire și palid din fața lui Venkat. Lucrez în ingineria de software.
— Ce pot să fac pentru dumneata?
— Avem o idee pentru comunicații.
— Sunt numai urechi.
— Ne-am uitat prin software-ul vechi al Pathfinderului. Avem computere duplicat funcționale pentru testare. Aceleași computere folosite ca să identifice problema care aproape a pus pe butuci misiunea inițială. O poveste destul de interesantă, de fapt; se pare că a fost o inversiune a priorităților în managementul firelor de execuție pentru Sojourner și…
— Concentrează-te, Jack, spuse Venkat întrerupându-l.
— Corect. Ei bine, ideea e că Pathfinderul are un proces de actualizare a sistemului de operare. Așa că putem să modificăm software-ul în orice fel vrem.
— Bun. Și cum ne ajută asta?
— Pathfinderul are două sisteme de comunicare. Unul ca să vorbească cu noi, altul ca să vorbească cu Sojourner. Putem să modificăm al doilea sistem astfel încât să emită pe frecvența roverului Ares 3. Și putem să-l facem să pretindă că e semnalul emițător de la habitat.
— Poți să faci Pathfinderul să discute cu roverul lui Mark?
— E singura opțiune. Radioul habitatului e mort, dar roverul are echipament de comunicații făcut ca să schimbe mesaje cu habitatul și cu celălalt rover. Problema e următoarea: ca să implementăm un sistem de comunicații nou, trebuie ca ambele extremități să ruleze software-ul potrivit. Putem să actualizăm de la distanță Pathfinderul, dar nu și roverul.
— Așadar, poți să faci Pathfinderul să comunice cu roverul, dar nu poți să faci roverul să-l recepționeze sau să-i răspundă, zise Venkat.
— Corect. La modul ideal, vrem ca textul nostru să fie afișat pe ecranul roverului și tot ce tastează Watney să ne fie trimis înapoi. Asta înseamnă să modificăm software-ul roverului.
Venkat oftă.
— Ce rost are discuția asta dacă nu putem actualiza software-ul roverului?
Jack rânji și continuă să explice:
— Noi nu putem aplica codul de actualizare, dar Watney poate. Putem să îi trimitem datele și el să le introducă singur în rover.
— Despre ce cantitate de date vorbim?
— Băieții lucrează chiar acum la software-ul roverului. Fișierul cu codul va avea douăzeci de mega, minim. Prin „Speak & Spell” putem să-i trimitem lui Watney câte un byte cam la fiecare patru secunde. Ar dura trei ani de emisie constantă ca să trimitem codul ăla. Evident, nu ne servește la nimic.
— Dar ai venit la mine, deci ai o soluție, nu? zise Venkat, abținându-se să nu urle.
— Sigur! spuse Jack radiind. Inginerii de software sunt dați dracu’ când vine vorba de managementul datelor.
— Luminează-mă, spuse Venkat.
— Asta e partea cea mai tare, zise Jack pe un ton conspirativ. În momentul ăsta, roverul interpretează semnalul în byți, după aia identifică secvența specifică trimisă de habitat. În felul ăsta, undele radio naturale nu derutează dispozitivul de ghidare. Dacă byții nu sunt corecți, roverul îi ignoră.
— Așa, și?
— Înseamnă că există un loc în codul de bază care păstrează byții interpretați. Putem să inserăm o bucățică minusculă de cod, doar douăzeci de instrucțiuni, astfel încât byții interpretați să fie scriși într-un fișier-jurnal înainte de a li se verifica validitatea.
— Sună promițător… spuse Venkat.
— Așa și e! zise Jack entuziasmat. Mai întâi actualizăm Pathfinderul ca să știe cum să comunice cu roverul. După aceea îi spunem lui Watney exact cum să spargă software-ul roverului ca să adauge cele douăzeci de instrucțiuni. Apoi punem Pathfinderul să transmită software-ul nou către rover. Roverul scrie byții într-un fișier-jurnal. La
