veste bună. Piaţa de proprietăţi imobiliare a Phoenix-ului, între 1994 şi 1997, a fost una dintre cele mai fierbinţi. Casa de 60.000 de dolari putea fi revândută la 70.000 de dolari şi se mai obţineau 2.500 de dolari pentru taxa de împrumut. Pentru noul cumpărător ar fi fost tot o tranzacţie cu avans zero. Şi procesul poate continua.

Deci, dacă eşti suficient de atent, prima dată când vând casa dau înapoi cei 2.000 de dolari. Practic nu investesc bani în tranzacţie. Câştigul din investiţie este însă infinit. Acesta este un exemplu clar pentru faptul cum poţi să faci o mulţime de bani fără bani.

În cea de-a doua tranzacţie, când o revând, bag în buzunar 2.000 de dolari şi prelungesc din nou împrumutul la 30 de ani. Care ar fi câştigul meu dacă mi s-ar plăti nişte bani ca să fac bani? Nu ştiu, dar e sigur că dacă economiseşti 100 de dolari pe lună, sunt de fapt 150 de dolari pe lună, pentru că este un venit după impozitare timp de 40 de ani cu 5%, impozitaţi fiind doar cei 5%. Acest lucru nu e prea inteligent. E fără riscuri poate, dar nu e o treabă deşteaptă. În 1997, când scriu această carte, situaţia pieţei este exact la polul opus faţă de acum 5 ani. Piaţa de proprietăţi imobiliare la Phoenix este invidiată de întreaga Americă. Casele pe care le vindeam cu 60.000 de dolari valorează acum 110.000 de dolari. Încă mai sunt ocazii disponibile, dar m-ar costa prea mult timpul pe care l-aş pierde ca să Ie caut. Ocaziile sunt rare. În prezent, sunt mii de cumpărători care caută asemenea afaceri şi doar puţini sunt cei care câştigă cu adevărat ceva din asta. Piaţa s-a schimbat. Trebuie mers mai departe şi căutate alte ocazii ce pot fi incluse în coloana activelor.

„Nu poţi să faci asta aici.” „Contravine legii.” „Minţi.”

Aud asemenea comentarii mult mai adesea decât cele de genul: „Puteţi să-mi arătaţi exact cum faceţi asta?”

Matematica este simplă. Nu e nevoie de algebră sau de calcule sofisticate. Nu scriu prea multe, pentru ca firma de intermediere se ocupă de tranzacţiile legale şi de plăţi. Nu trebuie să repar acoperişuri sau să desfund toalete, pentru că de asta se ocupă proprietarii. Este casa lor. Din când în când, câte cineva nu plăteşte. Şi asta este minunat, pentru că sunt nişte rate neplătite şi curând proprietatea este revândută. De asta se ocupă tribunalul.

S-ar putea ca acest sistem să nu funcţioneze în zona voastră. Condiţiile de piaţă pot fi diferite. Dar exemplul ilustrează felul cum un proces financiar simplu poate crea sute de mii de dolari cu bani puţini şi riscuri puţine. Este un exemplu care dovedeşte că banii sunt un simplu contract. Oricine are liceul poate s-o facă.

Şi totuşi, majoritatea n-o fac. Ei ascultă sfatul tipic: „Munceşte din greu şi economiseşte bani.”

În urma a 30 de ore de muncă, s-au creat aproape 190.000 de dolari incluşi în coloana activelor şi nu s-a plătit nici un fel de impozit.

 

Ce vi se pare mai complicat?

1. Să munciţi din greu, să plătiţi 50% impozite şi să economisiţi ce rămâne şi astfel să câştigaţi din economii 5% bani impozabili la rândul lor.

Sau:

2. Să vă acordaţi răgazul de a vă dezvolta inteligenţa financiară şi de a vă stăpâni puterea minţii şi coloana activelor.

 

Adăugaţi la toate acestea cât timp v-ar lua, timpul fiind unul dintre cele mai importante bunuri active, pentru a economisi 190.000 de dolari, în cazul în care aţi alege opţiunea nr. 1.

Acum înţelegeţi de ce dau din cap în gând atunci când îi aud pe părinţi spunând: „Copilul meu se descurcă bine la şcoală şi primeşte o educaţie excelentă”? Poate că e bine, dar este suficient?

Ştiu că această strategie de investiţie pe care am ilustrat-o este una măruntă. Ea este folosită pentru a arăta cum ceva neînsemnat poate deveni ceva masiv. Din nou reuşita mea reflectă importanţa unei puternice baze financiare, care porneşte de la o educaţie financiară solidă. Am mai spus-o, dar merită s-o repet - inteligenţa financiară înseamnă următoarele patru tehnici principale:

 

1. ABC-ul financiar. Capacitatea de a citi cifre.

2. Strategii de investiţii. Ştiinţa banilor care fac bani.

3. Piaţa. Cererea şi oferta. Alexander Graham Bell a oferit pieţei ceea ce-şi dorea. Ca şi Bill Gates, de altfel. O casă de 75.000 de dolari oferită cu 60.000 de dolari şi care a costat 20.000 de dolari este tot rezultatul faptului de a profita de o ocazie creată pe piaţă. Cineva cumpăra şi altcineva vindea.

4. Legea. Cunoaşterea legilor şi a regulilor de contabilitate la nivelul companiilor, al statului şi la nivel naţional. Vă sfătuiesc să jucaţi după reguli.

 

Acest fundament esenţial care este combinarea celor patru tehnici contează în reuşita încercării de a face avere, indiferent că se recurge la cumpărarea de case mai mici, apartamente mari, companii, acţiuni, obligaţiuni, fonduri mutuale, metale preţioase, ilustrate cu jucători de baseball sau orice altceva.

În 1996, piaţa imobiliară a cunoscut un nou avânt şi toată lumea s-a implicat în aceste afaceri. Piaţa de acţiuni era înfloritoare şi toată lumea a cumpărat acţiuni. Economia SUA se redresase. În 1996, am început să vând şi am călătorit în Peru, Norvegia, Malaezia şi Filipine. Investiţiile erau altele. Renunţasem la piaţa imobiliară cel puţin în ceea ce priveşte achiziţiile. În acest moment, vedeam doar cum creşte valoarea activelor şi cum probabil o să încep să vând la sfârşitul anului respectiv. Depinde şi de legile care pot fi votate între timp în Congres. Bănuiesc că o parte dintre cele şase căsuţe se vor vinde de la 40.000 de dolari în sus şi voi putea transforma totul în bani gheaţă. Trebuie doar să-mi sun avocatul, să fie pregătit pentru aceşti bani lichizi, spre a le găsi o întrebuinţare.

Ceea ce aş vrea să subliniez este că investiţiile vin şi pleacă, pieţele cresc sau scad, economiile progresează sau se prăbuşesc. Lumea vă oferă permanent ocazii unice, în fiecare zi, dar mult prea des nu le observăm. Dar ele există. Cu cât lumea se schimbă mai tare, cu atât se schimbă şi tehnologia şi cu atât ocaziile de a vă