vorbă însă. Tragedia abia de-ncepea… Doamna Simone luase înfăţişarea unei femei, dar nu era cine ştie ce drăguţă. Bărbat ori femeie, tot nasoală rămânea. Chipul cu trăsături îngroşate era lipsit de simetrie, părul rar atârna în bernă, în timp ce o barbă deasă îi învineţea obrajii la jumătatea zilei, obligând-o să se radă de două ori în douăzeci şi patru de ore. Cât despre corp, acesta arăta a geamantan. Numai gleznele dovedeau fineţe, graţie; or, după cum spunea Mami cu părere de rău, nu avea decât două.

În afară de faptul că doamna Simone nu risca să atragă vreun iubit, nici nu deţinea suma de bani care i-ar fi permis corectarea naturii prin chirurgie. Cu atât mai mult cu cât i se refuzau mijloacele de a-şi câştiga traiul. Atunci când un patron care ar fi putut-o angaja descoperea că, la starea civilă, virtuala secretară se chema Jules, se încrunta, o privea mai atent pe solicitantă, observa firele de păr care răsăreau pe la ora 15 de sub stratul gros de fond de ten şi, îngrijorat atât în privinţa propriei linişti, cât şi a posibilelor reacţii în cadrul personalului, îşi îndrepta atenţia asupra altei candidate. La fel s-a întâmplat şi când a fost vorba despre postul de casieră. La fel pentru cel de administrator. La fel pentru toate şi peste tot. Doamna Simone trezea spaima!

La început, nu luase în seamă obstacolul şi, după cum îşi amintea Mami, „halise vaca turbată“, o expresie pe care, copil fiind, o pricepeam la un prim nivel, imaginându-mi-o pe doamna Simone, înarmată cu un lasou, prinzând vacile nebune, pe care le tăia-n bucăţi cu un cuţit, după care le devora aşa, crude. De fapt, Mami voia să dea de înţeles că doamna Simone preferase, hrănindu-se cu te miri ce, să îşi ia o diplomă în contabilitate, a doua ei ambiţie după aceea a feminităţii. Dar, vai, chiar dacă îşi obţinuse cu brio diploma, nimeni nu o angajase ulterior, din aceleaşi motive ca la început.

Derutată, doamna Simone se hotărâse să devină la fel ca toţi transsexualii respinşi de societate: curvă.

Cred că exact această fatalitate o uzase în asemenea hal. Faptul că se făcuse curvă, deşi detesta sexul. Faptul că se făcuse curvă, pentru că era unicul lucru care îi era admis. Faptul că se făcuse curvă, deşi se visa expert contabil.

Morocănoasă, cu privire bănuitoare, cu fruntea-n pământ, trecea în fiecare seară pe La Muncă înainte de a o şterge la activitatea ei. Opera noaptea, în Bois de Boulogne. Obişnuiţii barului, care aflaseră ce era cu meseria ei, se întrebau cum de-şi putea ademeni clienţii cu o asemenea mutră, îmbrăcată atât de ciudat în rochii jalnice, cu imprimeuri întunecate, care fluturau ca un sac. Fiindcă nu vedeau decât o fată bătrână şi neglijentă, care se ducea să cumpere praz de la piaţă.

— Întunericul nu ascunde totul! Fatou, câţi ani are Simone?

— Nu chiar atât de mulţi!

— Ar trebui să se aranjeze şi ea mai sexy.

— Din coadă de câine nu faci sită de mătase.

— Totuşi… Mai că-ţi vine să crezi că nu vrea…!

Serviabilă, atentă la fericirea celuilalt, Mami intervenise într-o dimineaţă în care doamna Simone se plângea că nu agaţă decât doi clienţi pe noapte, în timp ce travestiţii brazilieni îmbârligau şi câteva zeci; îi sugerase să se îmbrace într-un fel care să o pună în valoare.

— Fatou, îi răspunsese doamna Simone, îţi mulţumesc că îţi faci griji pentru mine. Spre deosebire de tine, eu nu pot concura cu fetele frumoase, fie ele false ori autentice. Personal, n-am reperat decât un singur segment de piaţă pe care pot reuşi: genul menajeră la menopauză. Or tocmai pentru că sunt şleampătă, ştearsă şi îmbrăcată fără gust mă aleg gagiii. În măsura în care semăn cu mătuşa, soţia sau bona lor, mă plătesc să le fac ceea ce mătuşa, soţia sau bona nu le-ar face vreodată.

— Am spus-o-ntotdeauna, a conchis Mami, liniştită: când concurenţa se intensifică, trebuie să te specializezi!

Şi-au ciocnit un pahar.

Îmi plăcea mult doamna Simone. Sau, mai degrabă, mă bucura mult să-i mai smulg câte-un zâmbet. Găsisem şmecheria pentru a reuşi: îi propuneam să mă ajute la teme. Elevă bună pe vremuri, triumfa asupra conjugărilor, mergea fluierând printre capcanele ortografiei – mai ales problemele legate de genuri – şi strălucea la matematică. Când vedea o adunare, o înmulţire ori o scădere, ochii i se aprindeau; dacă îi aduceam o ecuaţie, jubila; mărturisesc că mă prefăceam tufă pentru ca, pasionată, contabila refulată să-mi explice iar şi iar subtilităţile calculului. Mulţumită acestui joc al nostru, aproape fără să vreau, ajunsesem să excelez la şcoală şi, când Mami îi arăta ce note luasem, doamna Simone roşea de parcă ea ar fi obţinut acele rezultate.

— Ce vrei să te faci când o să fii mare, Félix dragule? s-a arătat interesată într-o sâmbătă, când ea şi Mami reciteau cu încântare carnetul meu de note.

— Ezit între gangster şi avocat.

— Vaaai! au exclamat amândouă speriate.

— Da, încă mai ezit.

— Două opţiuni foarte diferite, a exclamat doamna Simone cu aer doct.

— Nu chiar. În ambele cazuri, dreptul este ceea ce mă interesează. Dreptul comercial şi dreptul penal.

— Totuşi, a continuat doamna Simone, ezitarea ta mă surprinde…

— Ştiu! Logica impune să mă rezum la meseria de gangster, fiindcă este mai bine plătită. Cu toate acestea, din timp în timp, îmi spun că nu numai banii contează în viaţă.

— Zău, îţi spui şi-aşa ceva? a zis Mami râzând.

— Nu prea des, dar mi se mai întâmplă.

Doamna Simone s-a uitat cu mândrie la Mami şi a murmurat:

— Ştie ce vrea Félix al nostru. Noroc să aibă…

Printre obişnuiţii bistroului, care ajunseseră pentru mine unchi şi mătuşi, trona domnul Sophronidès, filozoful. Scund, gras, chel, cu burtă rotundă, nu se mai mişca de pe taburetul de la bar, odată ce se cocoţa acolo, şi, de la acea tribună, comenta du-te-vino-ul clienţilor, transformările cartierului, actualitatea politică, economică, socială. Dacă stăteai să-l asculţi,