punând felurite întrebări lui Cuţui. Cei de lângă rănit îi ţistuiră. Ei tăcură şi veniră în vârful degetelor spre adunare, aducând şi pe prizonier. Cuţui mormăia:

  — N-aveţi să mă asupriţi; n-aveţi să mă ucideţi. Eu spun de bună-voie. Şi să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului.

  Oamenii ţistuiră din nou. Omul cel mare, întins pe prispă, începea să vorbească.

  — Părinte, zise Bogza, gâfâind iar; eu văd că se poate întâmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit într-adevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit nevasta lui. N-am înţeles de unde ştie; dar întocmai aşa este.

  — Părinte, şopti munteanca, să spuie şi de ce.

  Rănitul pricepu.

  — Am făcut fapta asta ca să-i luăm oile. Am socotit că nu s-a mai afla nimic. Acuma turma oierului să se întoarcă înapoi, după dreptate.

  — Bine, grăi cătră sine Vitoria.

  Bogza îşi aţinti ochii asupra ei. Erau ochi umezi în care pâlpâiau luminiţe. Ruptura buzei de sus părea un râs straniu.

  — Părinte, vorbi el iar, cu nelinişte, să nu mă laşi să mor aşa. Pune asupra mea patrafirul şi citeşte-mi dezlegarea. Mă rog de nevasta asta şi de feciorul ei să mă ierte.

  Vitoria făcu semn lui Gheorghiţă să se apropie.

  — Iertaţi-mă.

  — Poate să trăiască, şopti Vitoria. Stăpânirea facă ce ştie cu el.

  — Iartă-mă, femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cânele. Mă duc şi eu după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ierţi.

  — Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria.

  Îşi strânse buzele, îl privi neclintit o vreme. După aceea se retrase.

  — Vină încoace, Gheorghiţă, vorbi ea, trezită din nou de griji multe. Vezi de ţesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, şi-i întăreşte cu orz, căci drumurile încă nu ni s-au sfârşit. Facem cu domnu Toma toate socotelile şi-i plătim cinstit, mulţămindu-i frumos. Plătim preoţilor, oamenilor care s-au ostenit şi tuturora. Pe urmă, stăm şi ne hodinim trei zile, după care facem parastasul întâi tatălui tău. Îndată ne încălărăm şi ne ducem la apa Prutului la Ştefăneşti, ca să cunoaştem turma de la Rarău. Socot că mergând cu spor, pe vreme bună, ne putem întoarce iar aici în Sabasa, ca să facem parastasul de nouă zile. Apoi ne ducem dincolo la Jijia, ca să vorbim cu baciul Alexa şi să ne alcătuim cu el pentru întoarcerea oilor cătră munţi, unde avem tocmită păşunea de vară. La patruzeci de zile vom fi iar aici şi vom ruga pe domnu Toma şi pe părintele să ne-ajute a împlini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma cea nouă. Om aduce atuncea de la mănăstirea Văraticului şi pe soră-ta Minodora, ca să cunoască mormântul. Ş-apoi după aceea ne-om întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un chip nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăliţei lui Topor.

 

 

          SFÂRŞIT

 

 

  1 Caţă – băţ lung, cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile.

  2 Hait – unda de apă care duce plutele.

  3 Pocladă – ţesătură lucrată în casă, din lână nevopsită.

  4 Fuşalău – unealtă de scărmănat lâna şi cânepa.

  5 Glanţlac

  6 Pasăre migratoare cu pene albastre-verzui, căcău, cioară-pucioasă, corb-albastru (Coracias garrulus)

  7 Cojoc mare ciobănesc

  8 Interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creştinii pot mânca de dulce.

  — Lat. caseum ligat.

  9 Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap.

  10 Diminutiv al lui suman; suman mai scurt şi mai uşor; sumănel.

  11 Heiuriacaieturi, dependinţe.

  12 Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului.

  13 Broboadă.

  14 Oi bătrâne, îngrăşate.

  15 Cotlon, firidă.

  16 Coşuleţ din cetină de brad.

  17 Loc mlăştinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf.

  18 Opleanfiecare din cele două lemne transversale care leagă şi fixează tălpile săniei.

  19 Potcap acoperit cu un val negru.

  20 Loc de întâlnire, de adunare.

  21 Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti spre a-i apăra de muşcătura lupului; curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul viţeilor ca să nu poată suge.

  22 Grămadă, maldăr, teanc, vraf.

  23 Şa de lemn.

  24 Partea dindărăt a şeii.

  25 Floarea-paştelui, plantă erbacee a cărei floare are culoarea albă sau roz.

  26 Bici scurt şi subţire; biciuşcă; lovitură dată cu un astfel de bici. Iuşcă de femeie = femeie şireată şi plină de temperament.

  27 Izvor, pârâiaş cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheaţă iarna.

  28 Tufiş de copăcei.

  29 Dar adus femeii care a născut.

  30 Halbă.

  31 Animal fabulos cu corp de cal, cap de cerb şi un corn în frunte.

  32 A îngropa, a înmormânta.

  33 Brişcă.