Dar dacă nu mai aveţi mult timp la dispoziţie sau doriţi să vă pensionaţi mai devreme? Cum puteţi să vă stăpâniţi frica de a pierde bani?

Tatăl meu cel sărac n-a făcut nimic. Pur şi simplu n-a deschis discuţia, refuzând acest subiect. Pe de altă parte, tatăl meu cel bogat m-a sfătuit să gândesc ca texanii. „Îmi place Texas-ul şi îmi plac texanii”, obişnuia el să spună. „În Texas, totul este mai mare. În Texas, când se câştigă, se câştigă masiv. Când se pierde, se pierde spectaculos.”

„Le place să piardă?” am întrebat eu.

„N-am spus asta. Nimănui nu-i place să piardă. Arată-mi tu mie pe cineva căruia îi place să piardă şi în mod sigur că persoana e un ratat”, spuse tatăl cel bogat. „Mie-mi place atitudinea texanului în raport cu riscul, cu răsplata şi cu eşecul. La asta mă refer. Felul cum îşi administrează viaţa. Ei trăiesc în stil mare şi nu ca majoritatea celor de pe aici, care reacţionează ca nişte gângănii când e vorba de bani. Nişte gângănii speriate să nu-i observe careva, care se smiorcăie ori de câte ori băcanul nu le dă un sfert de dolar rest.”

Tatăl cel bogat şi-a continuat explicaţia:

„Ceea ce-mi place cel mai mult la texani este atitudinea lor. Ei sunt mândri când câştigă şi se fălesc când pierd. Texanii au şi un proverb: «Dacă tot e să dai faliment, să fie unul spectaculos.» Nu-ţi face plăcere să recunoşti când dai faliment. Majoritatea celor de pe aici se tem atât de tare să nu piardă, încât au grijă să nu aibă ce să piardă.”

Permanent ne spunea lui Mike şi mie că motivul cel mai important al insuccesului financiar îl reprezintă faptul că oamenii nu vor deloc să-şi asume riscuri. „Oamenii se tem atât de tare să nu piardă, încât până la urmă pierd”, spunea el.

Fran Tarkenton, o fostă vedetă a fotbalului american, zicea altfel: „Să câştigi înseamnă să nu-ţi fie teamă că ai să pierzi.”

De-a lungul vieţii mele, am observat că de obicei se câştigă după ce se pierde ceva. Înainte de a învăţa să merg pe bicicletă, am căzut de mai multe ori. N-am cunoscut nici un jucător de golf care să nu fi ratat o minge. N-am cunoscut pe nimeni care să nu se fi îndrăgostit la un moment dat fără speranţă. Şi n-am cunoscut nici un om bogat care să nu fi pierdut vreodată bani. Aşadar, pentru cei mai mulţi motivul pentru care nu câştigă din punct de vedere financiar constă în faptul că suferinţa cauzată de pierderea banilor ar fi cu mult mai mare decât bucuria de a fi bogat. Un alt proverb texan sună aşa: „Toată lumea vrea să ajungă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară.” Majoritatea visează să fie bogaţi, dar îi sperie gândul că ar putea pierde bani. Deci nu ajung niciodată în Rai.

Tatăl cel bogat obişnuia să ne povestească lui Mike şi mie despre călătoriile sale în Texas.

„Dacă vreţi într-adevăr să învăţaţi cum să abordaţi riscul, cum să pierdeţi şi cum să faceţi faţă eşecului, mergeţi la San Antonio şi vizitaţi Alamo. Alamo este povestea minunată a unor oameni curajoşi care au hotărât să lupte deşi ştiau că n-au sorţi de izbândă, totul fiindu-le potrivnic. Ei au preferat să moară decât să se predea. Aceasta este o poveste care inspiră şi merită studiată; totuşi, ea rămâne o tragică înfrângere militară. Au fost bătuţi măr. Un eşec, dacă vreţi. Au pierdut. Şi cum au înfruntat texanii eşecul? Au continuat să strige în gura mare: «Nu uitaţi de Alamo!»”

Mike şi cu mine am auzit de multe ori povestea asta. Tatăl cel bogat ne-o spunea mereu, mai ales în ajunul unei afaceri importante, când era nervos. După ce îşi termina cu scrupulozitate toate îndatoririle şi nu-i mai rămânea decât să facă pasul înainte sau să stea pe loc, ne spunea această poveste. De câte ori se temea să nu greşească sau să nu piardă bani, ne spunea această poveste. Îi dădea curaj, pentru că îi amintea de faptul că oricând o pierdere în plan financiar se poate transforma într-un câştig. Tatăl cel bogat ştia că eşecul îl va face mai puternic şi mai deştept. Nu că ar fi vrut să piardă; dar ştia exact care este valoarea lui şi cum va aborda pierderea. El o va transforma într-un câştig. De asta era un învingător, iar alţii nişte rataţi. Acest lucru îi dădea curaj să facă acel pas important când alţii băteau în retragere. „De asta îmi plac atât de mult texanii. Iau un mare eşec şi-1 transformă într-un punct turistic din care câştigă milioane.”

Dar poate că vorbele lui de cea mai mare însemnătate pentru mine, mai ales acum, rămân acestea: „Texanii nu-şi îngroapă eşecurile. Se inspiră din ele. Ei iau nereuşitele şi le transformă în strigăte de izbândă. Eşecurile îi inspiră pe texani spre a deveni învingători. Aceasta însă nu este o formulă exclusiv a texanilor. Este formula tuturor învingătorilor.”

Aşa cum spuneam şi despre faptul că a cădea de pe bicicletă face parte din procesul învăţării mersului pe bicicletă. Îmi amintesc că acele căzături mă făceau să fiu şi mai hotărât să învăţ să merg. Şi nu dimpotrivă. N-am întâlnit niciodată un jucător de golf care să nu fi ratat măcar o minge. Pe jucătorii de golf profesionişti ratarea unei mingi sau a unui turneu îi face să fie şi mai buni, să exerseze suplimentar, să studieze în plus. Aşa devin mai buni. Învingătorii se inspiră din eşecuri. Rataţii sunt înfrânţi de eşecuri.

Iată un citat din John D. Rockefeller: „Întotdeauna am încercat să transform orice dezastru într-o ocazie.”

Ca japonezo-american, vă asigur că lucrurile stau chiar aşa. Cei mai mulţi spun că Pearl Harbor a fost o greşeală a americanilor. Eu cred că a fost o greşeală a japonezilor. În filmul „Tora, Tora, Tora”, un sobru amiral japonez le spune subordonaţilor săi care-1 ovaţionează: „Mă tem că am trezit un monstru.”