„Nu uitaţi de Pearl Harbor” a devenit un strigăt de mobilizare. Una dintre cele mai mari pierderi ale Americii a fost transformată într-un motiv de a fi învingători. Această mare înfrângere i-a dat tărie Americii şi curând s-a dovedit a fi o putere mondială.

Eşecurile îi inspiră pe învingători. Şi tot eşecurile îi înfrâng pe rataţi. Acesta este cel mai mare secret al învingătorilor. Un secret pe care rataţii nu-1 cunosc. Cel mai mare secret al învingătorilor este faptul că eşecul inspiră reuşita; astfel, învingătorii nu se tem de eşec. Voi repeta citatul din Fran Tarkenton: „Să câştigi înseamnă să nu-ţi fie teamă că ai să pierzi.” Cei ca Fran Tarkenton nu se tem să piardă pentru că îşi cunosc exact valoarea. Ei urăsc eşecul, chiar dacă ştiu că i-ar ajuta să devină şi mai buni. Este o mare diferenţă între a urî eşecul şi a te teme de el. Cei mai mulţi se tem atât de tare să nu piardă bani, încât îi pierd. Dau faliment dintr-o nimica toată. Din punct de vedere financiar, ei îşi plănuiesc viaţa mult prea fără riscuri şi la un nivel prea mic. Îşi cumpără case mari şi maşini mari, dar nu cu investiţii mari. Principalul motiv pentru care 90% dintre americani au probleme financiare este faptul că ei nu vor să piardă niciodată. Ei nu joacă pentru a câştiga.

Apelează la specialiştii în finanţe sau contabilitate sau la brokeri şi cumpără un portofoliu de acţiuni sigure. Majoritatea au mulţi bani băgaţi în certificate de depozit, în obligaţiuni cu dobândă scăzută, în mici fonduri mutuale care operează ca în familie şi doar în câteva acţiuni individuale. Acesta este un portofoliu sigur şi rezonabil. Dar nu se câştigă dintr-un asemenea portofoliu. Acesta este portofoliul cuiva care joacă pentru a nu pierde.

Să nu mă înţelegeţi greşit. E poate un portofoliu mai bun decât ce deţine 70% din populaţie, şi asta e înspăimântător. Pentru că un portofoliu sigur este mai bun decât nimic. Este un portofoliu ideal pentru un om care ţine să nu-şi asume riscuri. Dar a juca la sigur, urmărind mereu echilibrul între investiţie şi câştig, nu este o cale a investitorilor care joacă cu succes. Dacă aveţi bani puţini şi vreţi să vă îmbogăţiţi, trebuie mai întâi să vă „concentraţi” şi apoi să vă „echilibraţi”. Dacă veţi analiza o persoană care a reuşit, veţi constata că la început nu avea acest echilibru. Cei care caută prea mult echilibru nu ajung nicăieri. Rămân pe loc. Pentru a face progrese e nevoie mai întâi de un dezechilibru. Gândiţi-vă la felul cum aţi învăţat să mergeţi.

Thomas Edison nu era echilibrat. El se concentrase asupra unui lucru. Nici Bill Gates n-a fost echilibrat, ci s-a concentrat. Donald Trump se concentrează. George Soros se concentrează. George Patton nu şi-a dus tancurile peste tot. Le-a concentrat într-un loc şi a lovit exact în punctele slabe ale liniei germane. Francezii au luptat în câmp deschis pe Linia Maginot şi ştiţi ce s-a întâmplat.

Dacă într-adevăr doriţi să vă îmbogăţiţi, trebuie să vă concentraţi. Trebuie să puneţi cât mai multe ouă doar în câteva coşuri. Nu procedaţi asemeni celor săraci sau asemeni celor din pătura de mijloc: nu puneţi puţinele ouă în multe coşuri.

Dacă vă e frică să nu pierdeţi, acţionaţi fără riscuri. Dacă eşecul vă destabilizează, acţionaţi fără riscuri. Apelaţi la investiţii echilibrate. Dacă aveţi peste 25 de ani şi vă sperie riscurile, nu vă veţi mai schimba. Acţionaţi fără riscuri, dar apucaţi-vă devreme de treabă. Începeţi să vă adunaţi ouăle în cuib încă din vreme, pentru că va fi un proces de durată.

Dar dacă aveţi vise de libertate - sau vreţi să ieşiţi din cursa şobolanului - prima întrebare pe care trebuie să v-o puneţi este: „Cum reacţionez în faţa eşecului?” Dacă eşecul vă îndeamnă să învingeţi, poate că ar fi mai bine să-1 cunoaşteţi - dar aceasta este doar o eventualitate. Dacă eşecul vă face să fiţi slabi sau vă scoate din fire - şi vă manifestaţi ca nişte copii răsfăţaţi care apelează la avocat şi deschid procese de câte ori ceva nu le iese cum vor -, atunci acţionaţi fără riscuri. Păstraţi-vă slujba. Sau cumpăraţi obligaţiuni ori fonduri mutuale. Şi mai ales nu uitaţi că şi în aceste instrumente financiare există riscuri, chiar dacă sunt mai sigure.

Spun toate astea şi pomenesc de Texas sau de Fran Tarkenton pentru că e uşor să umpli coloana activelor. Nu-ţi trebuie prea multă pregătire. Nici prea multă şcoală. Matematica de clasa a cincea ajunge. Important este ca aceste active să fie valoroase. Pentru asta trebuie curaj, răbdare şi o atitudine potrivită în raport cu eşecul. Rataţii evită eşecul. Şi eşecul îi transformă pe rataţi în învingători. Amintiţi-vă de Alamo.

 

Motivul nr. 2. Depăşirea scepticismului. „Pică cerul. Pică cerul.” Aproape toţi ştim povestea „Puişorului cel laş” care aleargă de zor în curtea de păsări ca să vestească dezastrul. Cunoaştem şi mulţi oameni care procedează aşa. Cu toţii avem câte un „Puişor laş” în noi.

Aşa cum spuneam mai înainte, scepticul este de fapt un „puişor laş”. Cu toţii devenim puţin laşi când se adună nori de teamă şi de îndoială în gândurile noastre.

Cu toţii avem îndoieli. „Nu sunt deştept.” „Nu sunt destul de bun.” „Cutare e mai bun decât mine.” Uneori suntem paralizaţi de îndoielile noastre. Şi atunci începem jocul infernal al lui „Şi dacă...” „Şi dacă economia se prăbuşeşte imediat după ce eu investesc?” Sau: „Şi dacă pierd controlul şi nu pot să dau banii înapoi?” „Şi dacă lucrurile nu ies aşa cum am plănuit?” Sau prietenii şi chiar cei dragi ne amintesc de neajunsurile noastre, indiferent ce i-am întreba. Adesea ne spun: „Ce te face să crezi că ai fi în stare?” Sau: „Dacă e o idee chiar aşa de grozavă, cum de nu i-a mai venit nimănui?” Sau: „N-o să meargă niciodată. Nu-ţi dai seama ce spui.” Aceste vorbe de îndoială sunt adesea atât de puternice, încât nu mai putem face nimic, ne blochează. Se trezeşte un sentiment de teamă cumplită în stomac. Uneori nu mai putem dormi, nu mai putem avansa şi rămânem la