35

Seneca cel Tânăr devine quaestor (însărcinat cu atribuții juridice și financiare) și senator.

37

Caligula, fiul lui Germanicus (mort în anul 19), îi urmează lui Tiberius la tron.

Seneca cel Tânăr publică lucrările De providentia (Despre providență) și Consolatio ad Marciam (Consolare pentru Marcia). Domnia lui Caligula va sta și ea sub semnul proscripțiilor, al terorii și al represiunii adeseori arbitrare. Seneca va evoca torturarea și execuția filozofului stoic Iulius Canus, care stârnise gelozia împăratului, precum și a senatorului și scriitorului Iulius Graecinus și a regelui Ptolemeu de Mauretania, acuzați de a fi complotat împotriva împăratului.

38-40

Seneca cel Tânăr este condamnat la moarte de Caligula, care era invidios pe faima și autoritatea filozofului. Este cruțat de execuție din cauza sănătății sale precare, împăratul fiind convins că nu mai are multe zile de trăit.

39

Seneca cel Tânăr este tribun al plebei. Moare Seneca cel Bătrân.

40

Seneca se căsătorește și are un fiu. Devine un intim al familiei imperiale, fiind un apropiat al Agrippinei.

41

Destinul va fi neîndurător cu Seneca, acesta pierzându-și fiul. În epistole va evoca adeseori suferința pierderii unui copil și cum se poate trece peste ea. Scrie acum De ira (Despre mânie). În același an Seneca își va pierde și soția. Caligula este asasinat, iar Claudius devine împărat. Continuă epurările în rândul senatorilor și intrigile din familia imperială. În conflict deschis cu Claudius (din cauza intrigilor Messalinei, soția împăratului care îl acuza de adulter cu o soră a împăratului), Seneca este exilat în Corsica.

42

Aflat în exil, scrie De constantia sapientis (Despre statornicia înțeleptului).

42-43

Tot în Corsica va scrie două consolații, pentru Helvia și Polybius.

44

Claudius cucerește sudul Britaniei. Ulterior, Seneca va face o însemnată parte din avere în această nouă provincie. Avuția lui Seneca era colosală. Nero îl înzestrase cu numeroase vile și proprietăți (la Baiae și Nomentum), pe lângă sumele obținute din manevrele sale financiare. Istoricul Paul Veyne afirmă că Seneca a creat „unul dintre cele mai importante sisteme de investiții bancare ale vremii”. Averea filozofului era estimată la câteva milioane de sesterți.

48

Claudius propune cetățenia romană pentru o parte dintre supușii provinciilor imperiale. Faptul îl scandalizează pe Seneca. În așteptarea grațierii, va scrie De brevitate vitae (Despre scurtimea vieții). Messalina, soția lui Claudius, este executată la ordinul acestuia.

49

La insistențele Agrippinei, Seneca este rechemat din exil și devine preceptorul tânărului Nero, fiul lui Agrippa. Este numit praetor (guvernator al Romei). Se recăsătorește cu Pompeia Paulina, fiica senatorului Pompeius Paulinus.

Claudius se recăsătorește cu Agrippina, fiica lui Germanicus și nepoata sa.

50

Claudius îl adoptă pe Lucius Domitius Ahenobarbus,fiul Agrippinei, care va primi mai apoi numele de Nero.

52

Apostolul Pavel compare, la Tesalonic, în fata tribunalului condus de fratele lui Seneca, Gallio, guvernator al Achaiei între anii 51 și 53; este achitat.

53

Seneca scrie De tranquillitate animi (Despre liniștea sufletului).

54

Moare Claudius, otrăvit de o mâncare cu ciuperci. Nero, în vârstă de 17 ani, îi urmează la tron.

Seneca alcătuiește și rostește cuvântarea funebră pentru Claudius, precum și discursurile în onoarea noului împărat. Pe de altă parte, va scrie un pamflet acid împotriva lui Claudius, Apokolokuntosis divi Claudii (Prefacerea în dovleac a divinului Claudius).

54-59

„Epoca de aur” a domniei lui Nero. Agrippina este treptat îndepărtată de la putere, iar autoritatea în Imperiul Roman o exercită prefectul Burrus și Seneca. Aceștia din urmă intră în conflict cu Agrippina, dar sunt susținuți de Nero.

55

Britannicus, fratele lui Nero, este asasinat la ordinul împăratului, iar moartea lui este prezentată oficial ca pricinuită de o criză de epilepsie. Gallio, fratele lui Seneca, devine consul.

56

Seneca este ales consul.

Publică De dementia (Despre clemență), pe care i-o dedică lui Nero. Scrierea este o apologie a împăratului, demonstrând aristocrației romane că uciderea lui Britannicus era sfârșitul, nu începutul vărsărilor de sânge.

58

Atmosfera sumbră de tensiune și incertitudine se adâncește în societatea romană. Nero vede comploturi peste tot. Senatorii și aristocrația trăiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Suillius, un senator corupt, îmbogățit de pe urma proceselor, îl acuză pe Seneca de imoralitate și de a se fi îmbogățit prin mijloace necinstite. Seneca îi va răspunde în De vita beata (Despre viața fericită).

59

Nero ordonă asasinarea Agrippinei, principala protectoare a lui Seneca. Acesta din urmă și Burrus sunt nevoiți să accepte matricidul. Relațiile filozofului cu Nero sunt tot mai tensionate.

60

Împăratul inaugurează Jocurile Neroniene, după model grecesc.

61

Excesele tiranice ale lui Nero continuă. Acuzațiile împotriva unor înalți demnitari - întemeiate sau nu - declanșează persecuții, exiluri, execuții, confiscări de averi etc.

Nero îi refuză lui Seneca retragerea din viața politică. Împăratul refuză politica pacifistă și clementă sugerată de dascălul său. Acesta din urmă își scrie acum o parte dintre tragedii.

Seneca și alți bancheri romani se îmbogățesc în urma impozitării excesive a provinciei Britannia. Aceasta declanșează revolta populației locale, condusă de legendara regină Boudica. Eroica rebeliune va fi înăbușită de legiunile romane.

62-63

Tirania și cultul personalității lui Nero ating culmile absurdului. Moartea lui Burrus și a lui Serenus, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Seneca. Nero își repudiază prima soție, pe care o asasinează, și se căsătorește cu Poppaea.

Seneca publică De otio (Despre liniște) și Naturales quaestiones (Problemele naturii).

64

Nero este în turneu prin Grecia, unde primește felurite premii în urma prestației sale artistice pe scenele teatrelor. Pentru a reface vistieria secătuită de generozitatea sa față de plebea romană și de programul său edilitar, Nero confiscă averile templelor.

Seneca publică Moralis philosophiae liber (Filozofia morală) și își definitivează Scrisorile către Luciliu (Epistulae Morales ad Lucillium). Trăiește retras, împreună cu soția sa, Paulina.

Marele incendiu al Romei. Persecuția împotriva creștinilor, acuzați că ar fi provocat incendiul. Nero însuși este acuzat că ar fi declanșat incendiul, fapt cu totul improbabil.

65

Este descoperită Conspirația lui Piso: Nero