„Există reguli ale banului după care se ghidează cei bogaţi şi există regulile după care se ghidează ceilalţi 95% din populaţie”, a spus el. „Şi cei 95% învaţă aceste reguli acasă şi la şcoală. De aceea este riscant ca în zilele noastre să îi spui copilului doar: «învaţă temeinic şi caută-ţi o slujbă.» Copilul din ziua de azi are nevoie de o educaţie mult mai sofisticată, iar actualul sistem nu este capabil să furnizeze aşa ceva. Nu-mi pasă câte calculatoare pun în sălile de curs sau câţi bani cheltuiesc şcolile. Cum ar putea un sistem de învăţământ să predea o materie pe care n-o cunoaşte?”

Cum poate un părinte să-şi înveţe copiii ceea ce şcoala nu reuşeşte? Cum poate fi predată contabilitatea unui copil? N-o să se plictisească? Şi cum poate fi predată ştiinţa investiţiilor atâta vreme cât ca părinte dovediţi exact contrariul, fiind împotriva oricărui risc? În loc să-mi învăţ copiii să acţioneze întotdeauna în limitele siguranţei, am hotărât ca este mai bine să-i învăţ să acţioneze inteligent.

L-am întrebat pe Robert: „Cum poate fi învăţat un copil despre bani şi despre tot ceea ce am discutat noi aici? Cum am putea simplifica sarcina părinţilor, mai ales atâta vreme cât ei înşişi nu înţeleg?”

„Am scris o carte despre asta”, a spus el.

„Unde este?”

„În calculatorul meu. E acolo de ani de zile, în diferite fragmente aşezate la întâmplare. Din când în când, mai adaug câte ceva, dar niciodată nu am fost în stare să pun totul cap la cap. Pe aceasta am început să o scriu după ce cealaltă carte a mea a ajuns un best-seller. Dar pe asta n-am mai terminat-o. E în bucăţele.”

Şi, într-adevăr, era în bucăţele. După ce am citit câteva fragmente împrăştiate, am hotărât că această carte are un merit cert şi trebuie împărtăşită şi altora, mai ales în aceste vremuri schimbătoare. Am acceptat să fim coautori la cartea lui Robert.

L-am întrebat de câte informaţii de ordin financiar crede el că are nevoie un copil. Mi-a răspuns că depinde de copil. El a ştiut de mic că vrea să fie bogat şi a avut noroc de un tată bogat şi dispus să îl călăuzească. Educaţia stă la baza reuşitei, a spus Robert. Dar la fel de importantă ca formarea universitară este şi cea financiară sau cea legată de comunicare.

Apoi urmează povestea celor doi taţi ai lui Robert, unul bogat şi unul sărac, prin care se explică felul în care s-a format de-a lungul întregii vieţi. Contrastul dintre cei doi taţi furnizează o perspectivă esenţială. Cartea este susţinută cu date precise, editată şi pusă cap la cap de mine. Orice contabil care citeşte această carte trebuie să uite de cunoştinţele sale universitare şi să se arate deschis la teoriile prezentate de Robert. Deşi multe dintre ele contravin ideilor fundamentale ale principiilor general acceptate de contabilitate, ele furnizează totuşi o perspectivă valoroasă referitoare la felul în care îşi analizează hotărârile adevăraţii investitori.

Atunci când, ca părinţi, ne sfătuim copiii: „Du-te la şcoală, învaţă din greu şi ia-ţi o slujbă”, o facem adesea dintr-un obicei devenit tradiţional. A fost din totdeauna cel mai bun lucru de făcut. Când l-am cunoscut pe Robert, iniţial, ideile lui m-au speriat. Fiind crescut de doi taţi, a fost învăţat să se zbată pentru două scopuri diferite. Tatăl lui cu şcoală 1-a sfătuit să lucreze la o companie. Tatăl lui bogat 1-a sfătuit să fie proprietarul unei companii. Ambele drumuri în viaţă presupuneau studii, numai că obiectele de studiu erau complet diferite. Tatăl lui cu şcoală 1-a încurajat pe Robert să fie deştept. Tatăl lui bogat 1-a încurajat pe Robert să înveţe cum să angajeze oameni deştepţi.

Faptul că avea doi taţi a creat multe probleme. Tatăl bun al lui Robert era inspector în învăţământ în Hawaii. Când Robert împlinise 16 ani, ameninţarea: „Dacă nu iei note mari n-o să-ţi găseşti o slujbă bună” nu mai avea prea mare efect. El ştia deja că în viaţă urma să fie proprietar de companie şi nu angajat al unei companii. De fapt, dacă nu ar fi avut un sfătuitor înţelept şi perseverent pe vremea liceului, probabil că Robert nu ar fi făcut facultate. El recunoaşte asta. De abia aştepta să înceapă să pună bazele averii sale, dar în final a fost de acord că facultatea ar putea să-i fie de folos.

Adevărul este că ideile din această carte pot părea prea sofisticate sau prea radicale pentru părinţii din ziua de azi. Multor părinţi şi aşa le este greu să-şi ţină copiii la şcoală. Ţinând seama însă de vremurile schimbătoare, ca părinţi trebuie să fim deschişi în faţa ideilor noi şi îndrăzneţe. A-i încuraja pe copii să ajungă angajaţi este ca şi cum i-aţi sfătui să plătească impozite mai mult decât se cuvine o viaţă întreagă, speranţele de pensie fiind minime sau inexistente. Este adevărat că marea cheltuială pentru oricine o reprezintă impozitele. De fapt, majoritatea familiilor muncesc din ianuarie până la jumătatea lui mai doar pentru a-şi acoperi impozitele către stat. E nevoie de idei noi şi această carte vi le oferă.

Robert susţine că oamenii bogaţi îşi educă altfel copiii. Ei îşi învaţă copiii acasă, în jurul mesei, la cină. Aceste idei s-ar putea să nu fie ideile pe care să vreţi să le discutaţi cu copiii voştri, dar eu oricum vă mulţumesc că le-aţi acordat atenţie. Vă sfătuiesc să continuaţi căutările. După părerea mea de mamă şi expert contabil, ideea că este suficient să iei note mari şi să-ţi găseşti o slujbă bună este depăşită. Trebuie să ne sfătuim copiii folosind nişte soluţii mai sofisticate. Avem nevoie de idei noi şi de o altă educaţie. Poate că nu este cea mai rea idee să le spunem copiilor noştri să se străduiască să fie nişte buni angajaţi, dar şi să se străduiască să aibă propria lor companie de investiţii.

Ca mamă, sper ca această carte să ajute şi alţi părinţi. Robert speră să-i facă pe oameni să afle că oricine poate deveni prosper dacă asta vrea.