World? Nu era timp. Canoea i se scufunda în faţa ochilor. Fetele o să se înece înainte să ajungă el pe Route 8. Se putea înota până la Pâlc? Nici vorbă. N-o făcuse nimeni. Era un înotător bun? Nu, era cel mult mediocru. Prin urmare, trebuia să fugă după ajutor. Dar fuga era inutilă. Fiindcă nu era timp. Tocmai decisese asta. Iar de înotat nu se punea problema. Prin urmare, fetele o să moară. Erau ca şi moarte de fapt. Deşi nu se putea. Era prea mare tristeţea. Ce-o să se aleagă de mama care de dimineaţă le îmbrăcase cu pulovere asortate? Cum o să reziste? Nu peste multă vreme fetele o să fie goale, învineţite şi moarte pe o masă. Era de neconceput. Se gândi la Robert gol, învineţit şi mort pe o masă. Ce să facă? Ar fi vrut cu orice preţ să se afle altundeva. Fetele îl văzuseră între timp şi păreau să încerce să-i explice din gesturi că o să moară peste puţin timp. Dumnezeule, chiar îl credeau orb? Îl credeau prost? Era tatăl lor? Îl credeau Isus Cristos? Erau moarte. Se agitau de mama focului şi-l strigau, dar erau moarte, la fel de moarte ca morţii din străvechime, pe când el era viu şi era nevoie de el acasă, la mintea cocoşului, nimeni nu putea să-l învinovăţească pentru asta şi, scoţând un sunet de disperare din gâtlej, îşi aruncă pantofii din picioare şi plonjă cu corpul lui lung şi urât în apă.