Ştiu în acest moment că aş face orice pentru acest bărbat. Sunt a lui. Minunea cu care mi-a făcut cunoştinţă depăşeşte orice mi-aş fi putut imagina. Iar el vrea s-o ducă mai departe, mult mai departe, într-un loc pe care eu nu pot, în inocenţa mea, nici măcar să mi-l închipui. Oh… ce să fac?

  Se propteşte în coate şi mă priveşte intens cu ochii lui cenuşii.

  — Vezi ce buni suntem împreună? murmură el. Dacă mi te vei dărui, o să fie şi mai bine. Ai încredere în mine, Anastasia, pot să te duc în locuri despre care nici măcar nu ştii că există.

  Vorbele lui sunt un ecou al gândurilor mele. Îşi freacă nasul de al meu. Încă sunt ameţită de reacţia fizică extraordinară pe care am avut-o faţă de el, şi privesc în sus la el fără expresie, încercând să am un gând coerent.

  Deodată, amândoi auzim nişte voci în holul din faţa uşii de la dormitorul lui. Îmi ia un moment ca să procesez ce aud.

  — Dar dacă e încă în pat, înseamnă că e bolnav. Niciodată nu e în pat la ora asta. Christian nu doarme niciodată până târziu.

  — Doamnă Grey, vă rog.

  — Taylor, nu poţi să mă ţii departe de fiul meu.

  — Doamnă Grey, nu e singur.

  — Cum adică, nu e singur?

  — E cineva la dânsul.

  — Oh…

  Până şi eu sesizez neîncrederea din vocea ei.

  Christian clipeşte rapid, privindu-mă cu ochii măriţi, cuprinşi de o groază amuzată.

  — Aoleu! E mama.

  Capitolul 10

  Iese brusc din mine, provocându-mi un fior. Se ridică în capul oaselor In pat şi aruncă prezervativul folosit într-un coş de gunoi.

  — Hai, trebuie să ne îmbrăcăm – asta dacă vrei s-o cunoşti pe mama.

  Zâmbeşte, sare din pat şi îşi trage pe el blugii – fără chiloţi! Mă chinui să mă ridic, căci am rămas legată.

  — Christian… nu pot să mă mişc.

  Zâmbetul lui se lăţeşte şi, aplecându-se, mă dezleagă. Modelul Împletiturii mi-a lăsat urme la încheieturi. E… sexy. Se uită la mine. B amuzat, ochii îi joacă de bucurie. Mă sărută iute pe frunte şi îmi zâmbeşte radios.

  — Încă o premieră, anunţă el, dar habar n-am despre ce vorbeşte.

  — Nu am nici un schimb curat aici.

  Sunt cuprinsă subit de panică şi, ţinând cont de experienţa pe care tocmai am avut-o, panica mi se pare copleşitoare. Mama lui!

  Dumnezeule. N-am haine curate, iar ea practic ne-a surprins în flagrant delict. Poate-ar fi mai bine să rămân aici.

  — Oh, nu, nici să nu te gândeşti, mă ameninţă Christian. Poţi să porţi ceva de-al meu.

  Îşi pune pe el un tricou alb şi-şi plimbă mâna prin părul „de imediat-după-futai”. În ciuda anxietăţii mele, îmi pierd şirul gândurilor. Frumuseţea lui e tulburătoare.

  — Anastasia, şi un sac dacă pui pe tine şi tot arăţi adorabil. Te rog să nu-ţi faci griji. Vreau s-o cunoşti pe maică-mea. Îmbracă-te. Mă duc s-o liniştesc. Buzele i se strâng într-o expresie aspră. Te aştept în camera cealaltă în cinci minute, altfel, vin după tine şi te târăsc de-aici indiferent în ce eşti îmbrăcată. Am tricouri în sertarul ăsta. Cămăşi găseşti în şifonier. Serveşte-te singură.

  Îmi aruncă o căutătură meditativă preţ de o clipă, după care iese din cameră.

  Fir-ar al naibii să fie. Mama lui Christian. Asta e cu mult mai mult decât mă aşteptam. Poate că, dacă o cunosc, o să reuşesc să înţeleg o părticică de mister. M-ar putea ajuta să înţeleg de ce Christian e aşa cum e… Subit, simt dorinţa de a o cunoaşte. Îmi iau cămaşa de pe podea şi sunt încântată să descopăr că a supravieţuit nopţii trecute, căpătând nişte cute în plus. Îmi găsesc şi sutienul albastru sub pat şi mă îmbrac la repezeală. Dar dacă urăsc un lucru pe lume e să n-am pe mine chiloţi curaţi. Scotocesc prin comoda lui Christian şi dau peste nişte boxeri. Aleg o pereche de Calvin Klein, apoi îmi trag blugii pe mine şi-mi încalţ pantofii Converse.

  Îmi iau haina şi dau fuga în baie unde dau cu ochii de ochii mei prea luminoşi, de faţa mea roşie… şi de părul meu! Fir-ar să fie… nici codiţele „de imediat-după-futai” nu mă prind. Caut în măsuţa de toaletă şi găsesc un pieptene. Va trebui să mă descurc cu ăsta. Îmi leg rapid părul la spate în timp ce mă cuprinde disperarea din cauza hainelor mele. Vocea interioară îşi ţuguie buzele şi articulează cuvântul „ştoarfa”. O ignor. Îmi pun haina pe mine şi sunt mulţumită că manşetele acoperă urmele grăitoare lăsate de cravată pe încheieturi, apoi arunc o ultimă privire anxioasă la imaginea mea din oglindă. N-am ce să fac mai mult de-atât. Mă îndrept spre camera de zi.

  — Iat-o! zice Christian şi se ridică de pe canapeaua pe care stătuse tolănit.

  Are o expresie caldă şi admirativă. Femeia cu părul de culoarea nisipului de lângă el se întoarce şi-mi adresează un ditamai zâmbetul de un megawatt. Se ridică şi ea. E îmbrăcată impecabil într-o rochie croşetată de culoarea cămilei, cu pantofi asortaţi. E o femeie îngrijită, elegantă, frumoasă şi înăuntrul meu simt că mor un pic, ştiind că arăt ca naiba.

  — Mamă, ea e Anastasia Steele. Anastasia, ţi-o prezint pe Grace Trevelyan-Grey.

  Dr. Trevelyan-Grey îmi întinde mâna. T… de la Trevelyan? Iniţiala lui.

  — Ce plăcere să te cunosc, murmură ea.

  Dacă nu mă înşel, sesizez mirare şi poate o uşurare înmărmurită în vocea ei şi o strălucire caldă în ochii ei căprui.

  Îi dau mâna şi nu mă pot abţine să nu zâmbesc, ca răspuns la căldura ei.

  — Dr. Trevelyan-Grey, murmur eu.

  — Spune-mi Grace.

  Ea zâmbeşte, iar Christian se încruntă.

  — De regulă, sunt Dr. Trevelyan, iar doamna Grey e soacra mea.

  Îmi face