class="p1">Pentru că focul a devastat păşunile Sălbăticiunilor,

Iar flăcările au ars toţi arborii ţinutului.

Vitele ţinutului au strigat şi ele după Tine

Pentru că apele râurilor au secat,

Şi focul a devastat Păşunile sălbăticiunilor.

Toţi locuitorii ţării tremură

Pentru că ziua venirii Domnului

Este atât de aproape:

O zi de întuneric şi tristeţe,

O zi înnourată şi de un întuneric dens,

O zi când pământul se va cutremura

Şi cerurile vor tremura.

Soarele şi Luna vor fi întunecate,

Iar stelele îşi vor întrerupe strălucirea.

Din adâncuri strigăm către Tine,

O, Doamne! Doamne, ascultă-ne glasurile!

Profeţii

Ascultă-mă poporul meu

Şi apleacă-ţi urechea către mine!

Ridică-ţi ochii către ceruri

Şi priveşte în jos la pământ:

Pentru că cerurile vor dispărea ca fumul,

Iar pământul va arăta ca o haină veche,

Iar cei care îl locuiesc

Vor pieri în acelaşi mod.

Dar împărăţia mea va fi veşnică

Şi Legea Mea nu va fi desfiinţată.

Şi în acea zi iadul îşi va lărgi dimensiunile,

Şi-şi va deschide gura fără măsură,

Şi gloria, mândria şi parada răului

Va coborî în ea.

Omul obişnuit va fi doborât,

Iar omul puternic umilit.

Aşa cum focul va devora miriştile

Iar flăcările vor consuma paiele,

Rădăcinile lor vor fi consumate de putrezire,

Iar florile lor vor fi împrăştiate ca praful.

Aceasta deoarece ei au respins

Legea Sfântă a Ordinii Cereşti

Şi au dispreţuit cuvântul Copiilor Luminii.

Şi în acea zi, cine va privi peste pământ

Va vedea numai întuneric şi tristeţe,

Iar lumina în ceruri va fi stinsă.

Conducătorii popoarelor le vor duce în păcat

Şi acestea vor fi distruse.

Lumea va deveni ipocrită şi făcătoare de rele

Şi gura fiecăruia va spune nebunii.

Răutatea va arde ca focul

Şi va devora ghimpi şi spini.

Ea se va aprinde în hăţişurile pădurii

Şi se va înălţa ca fumul.

Prin pedeapsa Legii,

Pământul va fi în întuneric

Şi omul va lucra asupra sa.

Şi oamenii vor deveni lemne pentru foc:

Nimeni nu-şi va cruţa fratele.

Vai celor care n-au respectat Legea Sfântă!

Vai celor îngâmfaţi!

Vai celor ce poftesc lucruri lumeşti

Şi sunt corupţi prin voia lor de fapte rele,

Care au vederi greşite şi păcătuiesc în judecată

Pentru că ei sunt oameni răzvrătiţi, oameni mincinoşi,

Oameni care nu vor auzi Legea Domnului,

Care spun clarvăzătorilor să nu arate ce văd

Şi Profeţilor să nu spună adevărul,

Ci să spună fapte îndulcite, profeţii mincinoase!

Vai celor care dau hotărâri nedrepte

Şi scriu nenorocirile pe care le-au impus!

Vai celor care unesc casă de casă

Şi leagă câmp de câmp,

Până ce în dorinţa de a se izola

Nu-şi mai găsesc loc pe pământ!

Vai celor ce se trezesc în zori,

Nu pentru a face comuniuni cu îngerii,

Ci pentru a bea băuturi tari şi a continua până noaptea

Până îi aprind aburii vinului!

Vai celor care numesc răul bine şi binele rău,

Care iau întunericul drept lumina, şi lumina întuneric!

Vai acelora

Care, lăsând de-o parte judecata,

Iau dreptul celui sărac,

Care jefuiesc văduvele şi înrobesc orfanii!

De aceea, în vremurile ce vor veni,

Mâna Domnului va curăţa uscăturile

Prin judecata Legii,

Iar cei înalţi vor fi micşoraţi

Şi cei trufaşi – umiliţi.

Ţipaţi voi de durere, pentru că ziua Legii este aproape.

Ea va veni ca o distrugere de la Atotputernic.

De aceea, toate mâinile vor fi slabe

Şi inimile oamenilor vor fi înmuiate,

Şi ei vor fi îngroziţi.

Privirea lor va vedea numai dureri şi tristeţe;

Ei vor trăi în chinuri ca femeile care nasc;

Ei vor fi uimiţi unul faţă de altul;

Feţele lor vor fi ca flăcările.

Priviţi, ziua Domnului soseşte

Crudă, cu furie şi urgie,

Pentru a lăsa pământul pustiu

Şi El va distruge şi goni păcătoşii din el.

Şi aceasta se va întâmpla într-o zi când

Domnul va pedepsi gazda celor înalţi,

Şi regii de pe pământ.

Ei vor fi adunaţi împreuna

Şi închişi ca prizonieri în puţuri,

Şi vor fi aruncaţi în puşcării,

Şi Domnul va apare din sălaşul Său,

Şi va coborî,

Şi va porunci de pe înălţimile cele mai mari ale Pământului

Şi munţii se vor topi sub El,

Şi văile vor fi ca ceara în faţa focului,

Şi apele vor cădea în prăpastie.

Atunci luna şi soarele se vor întuneca,

Iar stelele cerului şi constelaţiile lor

Nu vor mai lumina.

Soarele se va întuneca de atunci înainte,

Iar luna nu-şi va mai lăsa lumina să strălucească.

Domnul va cutremura cerurile,

Iar pământul se va îndepărta de la locul său,

În ziua urgiei Legii,

În ziua groaznicei mânii a Domnului.

Oraşele strălucitoare vor rămâne pustii,

Şi vor fi invadate de fiarele sălbatice ale deşerturilor.

Fânul se va ofili, iarba va dispare,

Şi pe întreg Pământul nu va mai exista nici un pic de verdeaţă.

În acea zi, oraşele puternice

Vor fi scuturate ca o creangă,

Iar o furtună de grindină

Va mătura orice adăpost

Şi ape groaznice

Vor inunda locurile ascunse ale răilor.

Apele râurilor şi fluviilor

Vor fi deasupra fiecărui munte,

Deasupra fiecărei coline,

În ziua marelui masacru

Când turnurile se vor prăbuşi.

În acea zi, lumina lunii

Va fi la fel ca lumina soarelui,

Iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică.

Iată, numele Legii va veni de departe

Arzând cu mânie fierbinte

Şi povara este grea:

Buzele Domnului sunt pline de indignare,

Iar limba Sa un foc distrugător.

El îşi va arăta puterea braţului Său

Cu flacăra distrugătoare a focului,

Răvăşind totul cu furtuni şi ploi de pietre.

Pământul va fi complet pustiit şi distrus.

Pentru că Fiii Oamenilor şi-au întors faţa de la Lege.

Oraşele rătăcirii vor fi dărâmate:

Fiecare casă se va închide

Şi nici un om nu va putea intra în ea.

Pe străzi se vor auzi ţipete şi vaiete.

Va dispărea orice bucurie, orice veselie pe Pământ.

Cel care va fugi de zgomotul fricii

Va cădea în abis,

Iar cel ce va reuşi să iasă din abis

Va cădea în capcană

Pentru că ferestrele spre înalt vor fi deschise,

Iar temeliile Pământului se vor cutremura.

Pământul se va prăbuşi