făcu primăvară. Minele de cadavre fură închise. Soldaţii plecară să lupte cu toţii împotriva ruşilor. La periferie, femeile şi copiii săpau tranşee. Billy şi restul grupului se văzură din nou zăvorâţi în grajdul hangiului orb. Şi deodată, într-o dimineaţă, când se deşteptară descoperiră că uşile nu mai erau zăvorâte. În Europa cel de-al doilea război mondial se sfârşise.

Billy şi ceilalţi ieşiră pe strada umbrită. Copacii începuseră să înfrunzească. Acolo, afară, nu se întâmpla nimic, nu era nici o mişcare. Se vedea un singur vehicul - o căruţă abandonată trasă de doi cai. Căruţa era verde şi avea formă de coşciug.

Păsărelele discutau aprins între ele.

O păsărică i se adresă lui Billy Pilgrim:

- Cip-cirip ?

 

 

{1}  „Din cupola bisericii Frauenkirche am zărit jalnicele ruine presărate pe străzile frumos aliniate ale oraşului; apoi paracliserul mi-a lăudat arta constructorului care a clădit biserica şi cupola astfel ca ele să reziste bombelor şi unui asemenea eveniment nedorit. Bunul paracliser mi-a arătat apoi ruinele de jur-împrejur şi a conchis laconic şi îngîndurat: Iată ce-a făcut duşmanul!" (germ.)