Leaganul pisicii descarca gratis pdf 📖

Kurt Vonnegut

Leagănul pisicii

Pentru Kenneth Littauer, un gentleman de mare rafinament.

Nimic din ce e scris în această carte nu e adevărat.

"Trăieşte-ţi viaţa conform acelei fome care-ţi dă posibilitatea să fii curajos, şi bun, şi sănătos, şi fericit."

Cărţile lui Bokonon, 1.5

Adevăruri care nu dor.

1

Ziua în care lumea s-a sfârşit

Numiţi-mă Iona. Cam aşa au făcut şi părinţii mei. Mi-au spus John.

Iona, John — şi dacă m-ar fi chemat Sam, tot un Iona aş fi fost, nu pentru că le-aş fi purtat ghinion altora, ci pentru că cineva sau ceva m-a silit să fiu în anumite locuri, la un moment dat, negreşit. Mi s-au oferit mijloace de transport şi motive convenţionale sau bizare. Şi, în conformitate cu planul, Iona a fost, clipă de clipă, în locurile indicate.

Ascultaţi:

Când eram mai tânăr — cu două soţii în urmă, cu 250.000 de ţigări în urmă, cu 3.000 de sticle de băutură în urmă...

Când eram mult mai tânăr, am început să adun material pentru o carte care avea să se numească Ziua în care lumea s-a sfârşit.

Cartea urma să se bazeze pe fapte reale.

Voiam să fie o relatare despre ce au făcut americanii de seamă în ziua când a fost lansată prima bombă atomică asupra Hiroshimei.

Urma să fie o carte creştină. Pe vremea aceea eram creştin.

Acum sunt bokononist.

Aş fi fost bokononist şi atunci, dacă s-ar fi găsit cineva care să mă înveţe minciunile dulci-amărui ale lui Bokonon. Dar bokononismul nu era cunoscut dincolo de plajele acoperite cu pietriş şi de muchiile de coral care înconjoară Republica San Lorenzo, o insuliţă din Marea Caraibelor.

Noi, bokononiştii, credem că lumea este organizată în echipe care îndeplinesc Voia Domnului fără să descopere vreodată ce fac. Bokonon dă numele de karass unei astfel de echipe, iar instrumentul, kan-kan-ul, care m-a adus în karass-ul meu a fost cartea pe care n-am terminat-o niciodată, cartea pe care voiam să o intitulez Ziua în care lumea s-a sfârşit.

2

Ce frumos, ce frumos

"Dacă viaţa ta se intersectează cu viaţa altcuiva fără vreo explicaţie logică, scrie Bokonon, atunci persoana aceea poate face parte din karass-ul tău."

Într-un alt loc din Cărţile lui Bokonon el ne spune: "Omul a creat tabla de şah; Dumnezeu a creat karass-ul. Bokonon vrea să spună că un karass nu ţine seama de deosebirile naţionale, instituţionale, ocupaţionale, familiale sau de clasă.

Forma lui este la fel de laxă ca a unei amibe.

În Al cincizeci şi treilea calipso, Bokonon ne îndeamnă să cântăm laolaltă cu el:

Un beţiv din parc

Care doarme dus,

Un vânător din junglă

Vânând după apus.

Un dentist chinez

Şi-a Angliei regină.

Toţi se întâlnesc

— Piese-ntr-o maşină.

Ce frumos, ce frumos.

Ce frumos, ce frumos.

Ce frumos, ce frumos,

Oameni atât de-ndepărtaţi

Laolaltă angrenaţi.

3

Sminteală

Bokonon nu ne avertizează nicăieri în scrierile sale asupra încercărilor de a-ţi descoperi limitele karass-ului său şi natura lucrării pe care Dumnezeu Atotputernicul ţi-a hărăzit-o. Bokonon notează doar că, în mod inevitabil, aceste investigaţii nu pot fi duse la bun sfârşit.

În capitolul autobiografic al Cărţilor lui Bokonon, el povesteşte o parabolă despre nesăbuinţa de a pretinde să descoperi şi să înţelegi:

Am cunoscut odată o doamnă, membră a Bisericii Episcopale, care locuia în Newport, Rhode Island; mi-a cerut să proiectez şi să construiesc o cuşcă pentru dogul ei danez. Doamna aceasta susţinea că Îl înţelege deplin pe Dumnezeu şi Căile Sale. Nu putea pricepe de ce există persoane pentru care ceea ce s-a petrecut sau ceea ce urma să aibă loc reprezintă un mister.

Şi totuşi, când i-am arătat schiţele cuştii pe care i-o propuneam, mi-a spus: "Îmi pare rău, dar n-am putut niciodată să descifrez chestiile astea".

 "Daţi-i-le soţului sau preotului dumneavoastră ca să I le transmită lui Dumnezeu, i-am răspuns, şi, când Dumnezeu o să aibă un moment liber, sunt sigur că va explica atât de limpede cuşca pe care am desenat-o, încât până şi dumneavoastră veţi înţelege."

M-a concediat. Nu o voi uita niciodată. Credea că lui Dumnezeu Îi sunt mai dragi cei care navighează în bărci cu pânze decât cei care au bărci cu motor. Nu suporta să se uite la un vierme. Când vedea unul, începea să ţipe.

Era o smintită, şi la fel sunt şi eu, şi toţi cei care cred că pot înţelege lucrarea Domnului, scrie Bokonon.

4

Înfiriparea împletirii firelor

Orice-ar fî, vreau ca această carte să cuprindă cât mai mulţi membri ai karass-ului meu cu putinţă şi am de gând să examinez toate indiciile referitoare la ce dracu' am fost noi sortiţi să facem pe acest pământ.

Nu vreau să fac din această carte un manifest al bokononismului. Doresc totuşi să formulez un avertisment bokononist în legătură cu ea. Iată prima propoziţie din Cărţile lui Bokonon:

"Toate adevărurile pe care vi Ie voi spune sunt minciuni sfruntate".

Avertismentul meu bokononist este următorul:

Orice persoană care nu e în stare să înţeleagă cum poate o religie folositoare să fie întemeiată pe minciuni nu va înţelege nici această carte.

Am zis.

Despre karass-ul meu, deci.

Cu siguranţă din el fac parte copiii doctorului Felix Hoenikker, unul dintre "părinţii" primei bombe atomice. Dr. Hoenikker făcea şi el parte din karass, fără îndoială, deşi a murit cu mult înainte ca smootas-urile mele, firele din urzeala vieţii mele, să se întreţeasă cu urzeala vieţilor copiilor săi.

Prima dintre progeniturile sale care a fost atinsă de smootas-urile mele a fost Newton Hoenikker, cel mai mic dintre cei trei copii şi cel mai mic dintre cei doi fâi ai săi. Am aflat, dintr-o revistă a frăţiei mele, The Delta Upsilon Quarterly, că Newton Hoenikker, fiul laureatului Nobel pentru fizică Felix Hoenikker, a fost primit în grupul din care făceam şi eu parte. Grupul Cornell.

Aşa că i-am scris lui Newt următoarea scrisoare:

"Dragă domnule Hoenikker,

(sau poate ar trebui să spun dragă frate Hoenikker?)

Sunt un membru al frăţiei Delta Epsilon din Universitatea Cornell şi în prezent îmi câştig existenţa ca scriitor liber-profesionist. Adun materiale pentru o carte referitoare la prima bombă atomică. Cartea va conţine exclusiv evenimente care au avut loc pe data de 6 august 1945, când bomba a fost lansată asupra Hiroshimei.

Întrucât răposatul dumneavoastră tată este considerat unul dintre principalii autori ai bombei, v-aş fî extrem de recunoscător dacă mi-aţi