vrut să-l iau și pe Luis Daredo cu mine, da’ vă dați seama că individul ăsta-i mexican și nu vreau, să dau loc la complicații, așa încît e mai cuminte să nu mă urmărească după ce-am plecat.

Apăs pe accelerator, și-naintez cît permite drumu’ de repede. Intru pe drumu’ principal care duce la intersecția cu șoseaua națională și curînd trecem prin locu’ unde Luis zace-n cactuși fără izmene. Mă uit înapoi ș-o privesc pe Paulette. L-a văzut și ea, iar tabloul, în ciuda tuturor circumstanțelor, o face să zîmbească. Individu’ fără-ndoială c-arăta ca la panoramă.

După puțin șoseaua devine mai bună; prindem viteză și curînd intrăm pe șoseaua națională spre Yuma.

Zorile s-au arătat și discu’ soarelui a intrat pe traseu. Încep să cînt „Cactus Lizzie”, un cîntec, cum v-am spus și-nainte, pe care-l îndrăgesc în mod deosebit.

Pîn’ la Yuma trebuie să las în urmă două sute optzeci de kilometri și vreau s-ajung repede.

Acolo trebuie s-aranjez pronto vreo două sau trei chestii, căci dacă ideile pe care le am în cap sînt bune, m-aștept să se-ntîmple lucruri mari.

Îmi aprind o țigară ș-arunc o privire peste umăr, să văd ce face Paulette. Stă cuminte la spate, cu mîinile prinse-n cătușe, așezate în poală.

— Una și pentru mine, Lemmy, zice zîmbind.

Aprind o țigară, mă las pe spate și i-o pun în gură.

— Știi, Lemmy, spune după un timp. Nu crezi că-ți asumi un risc prea mare? Îmi închipui că mă reții ca martor principal, dar încă nu sînt lămurită pe ce bază își permite un agent federal să scoată o americancă de pe teritoriul mexican cu cătușele pe mîini, doar pe motiv că ea ar putea să depună mărturii importante. Fiindcă, n-ai putea să susții nimic altceva împotriva mea. Nu-s decît un martor important, și-atît. N-ai cum să mă acuzi c-aș fi-ncercat să te-mpușc, pentru că am dreptul să trag în orice bărbat care intră noaptea în casa mea fără ca să-l poftesc.

Trage din țigară.

— Cred că am să te pun în mare încurcătură, Lemmy, spune.

O privesc peste umăr.

— Uite, Paulette, zic. Mai bine ți-ai băga mințile-n cap și n-ai mai umbla cu chestii d-astea. Nici nu-mi pasă că ai fi tras în mine. Și nici nu te duc înapoi ca martor principal sau altceva-n genul ăsta, așa că nu te mai încînta cu gîndu’ la ce-o să-mi faci tu mie, bombonico, pentru că-ți furi singură căciula și n-aș vrea să te văd dezamăgită.

— Înțeleg, zice. Atunci, dacă nu sînt martor principal și dacă te faci c-ai uitat de chestia cu-mpușcatul, îmi dai voie să fiu curioasă și să te-ntreb de ce anume mă duci unde ai de gînd să mă duci?

— E-n regulă, scumpo, îi zic. Iată pentru ce. Te iau înapoi la Palm Springs pentru simplu’ motiv că vreau să te duc acolo și de-ndată ce vom fi ajuns, te pun sub acuzare de omor premeditat.

Îi dau altă țigară peste umăr.

— Te acuz de asasinarea lui Granworth Aymes în noaptea de doișpe ianuarie, îi zic; ș-asta cum îți place?

XII. Baliverne pentru doi

Noaptea pe la ora unșpe opresc mașina-n fața casei lui Metts, la Palm Springs.

Paulette pare să se mai fi resemnat un picuț. S-ar zice că nu i-a ieșit din cap ideea că pîn’ la urmă o să mă facă să rîdă și curcile de mine.

Am pierdut cîteva ore la Yuma fiindc-am vrut să-i dau un telefon lui Metts, să-i spun unele lucruri și să nu fie prea surprins cînd am s-apar; ș-am mai avut unele treburi de aranjat telefonic cu autoritățile mexicane din Mexicali și altele cu birou’ din New York. Am mai zăbovit acolo pentru a-i da timp Paulettei să-și facă păru’ și de asemenea pentru ca s-ajungem acasă la Metts după căderea nopții, căci nu intră-n planu’ meu ca Paulette să fie văzută. Am de gînd s-o țin ascunsă la secret o vreme.

I-o predau lui Metts în camera sa de zi.

— Asta e Paulette Benito, îi zic, ș-o acuz de uciderea cu premeditare a lui Granworth Aymes. Ți-aș fi recunoscător dac-ai ține-o sub arest în așteptarea extrădării ei în statul New York, unde va răspunde pentru acest caz de acuzare. Cred că vreo două sau trei zile în beciu’ d-aici i-ar face poate mult bine acestei dame. I-ar aduce un fel de liniște sufletească ș-o pace interioară, care s-o dispună să vorbească.

— Din partea mea e-n regulă, spune Metts.

Sună și apare un copoi, căruia-i spune să ia legătura cu secția și să cheme un agent ca s-o ridice pe Paulette și s-o bage la arest cu forme-n regulă. Îi dă îndrumări să fie ținută la secret pînă la noi instrucțiuni.

Paulette stă acolo nepăsătoare. Arată excepțional de bine. E coafată foarte mișto, căci v-am spus că și-a făcut păru’ la Yuma, și-i îmbrăcată c-un taior grozav, cu manșete și guler de dantelă. E atît de scumpă, încît arată ca și cum ar trebui să muște de două ori ca să mănînce o bucățică de unt.

Zîmbește către mine și Metts.

— Foarte bine, zice. Faci cum vrei acum, Lemmy, dar crede-mă că pînă la urmă am să-ți creez o situație de-ai să-ți dai demisia din serviciu. Și insist să mi se-aducă un avocat. Am dreptul să fiu asistată de un avocat și vreau neapărat să-mi fie adus unul. Ai ceva contra, sau vrei să modifici constituția legală a Statelor Unite ca s-o potrivești cum ai tu chef?

— Din punctu’ meu de vedere e-n regulă, Paulette, îi zic. Mîine dimineață domnu’ Metts se va-ngriji să-ți fie trimis un avocat bun. Și după aia ce crezi c-o să urmeze? Cred că tu și cu avocatu’ o s-aveți timp berechet să vă distrați împreună pînă-l faci să-nțeleagă cum ai procedat ca să nu-l ucizi pe Granworth. Da’ nimeni n-o să-ți dea drumu’ d-aici. Nu ți se va aproba nici o eliberare pe cauțiune și nici n-ai să ieși din arestul ăsta pînă cînd nu dau eu semnalu’