•

[08.01] WATNEY: Cum merge cu pachetul meu de acasă?

[08.16] JPL: Avem o mică întârziere, dar o să-l facem. Între timp vrem să te întorci la muncă. Suntem mulțumiți că habitatul e în stare bună. Mentenanța îți ia numai douăsprezece ore pe săptămână. O să-ți umplem restul timpului cu muncă de cercetare și experimente.

[08.31] WATNEY: Grozav! M-am săturat să stau de pomană. O să stau aici niște ani buni. Barem să mă folosiți.

[08.47] JPL: Asta vrem. O să-ți trimitem un program de îndată ce echipa de cercetători îl finalizează. În principal o să fie EVA-uri, colectare de probe geologice, teste de sol și analize medicale pe care o să ți le faci singur săptămânal. Sincer, asta e cea mai bună „primă marțiană în ore” oferită de la landerul Opportunity încoace.

[09.02] WATNEY: Opportunity nu s-a întors niciodată pe Pământ.

[09.17] JPL: Scuze. Proastă analogie.

•

Clădirea de asamblare a navelor spațiale de la JPL, cunoscută drept „camera curată” și prea puțin familiară publicului, era locul în care se născuseră cele mai faimoase nave spațiale din istoria explorării planetei Marte. Mariner, Viking, Spirit, Opportunity și Curiosity, ca să numim doar câteva, se născuseră toate chiar în această cameră.

Astăzi încăperea fremăta de activitate. Tehnicienii o închideau pe Iris în containerul de expediere special proiectat.

Tehnicienii din celelalte schimburi priveau de pe puntea de observație. În ultimele două luni își văzuseră rar propriile cămine; o cameră de dormit fusese improvizată în sala de mese. În mod normal, o treime din ei ar fi dormit la această oră, dar nu voiau să rateze momentul.

Șeful de tură strânse ultimul șurub. Când scoase cheia, inginerii izbucniră în aplauze. Mulți dintre ei aveau ochii scăldați în lacrimi.

După șaizeci și trei de zile de muncă istovitoare, Iris era terminată.

•

Annie se urcă pe podium și potrivi microfonul.

— Pregătirile de lansare sunt finalizate, spuse ea. Iris e pregătită să plece. Lansarea e programată la 9.14 a.m. Odată lansată, va rămâne pe orbită cel puțin trei ore. În acest timp, Controlul Misiunii va aduna datele exacte de telemetrie necesare pregătirii combustiei pentru transferul pe orbita lui Marte. După aceasta, misiunea va fi trecută sub controlul echipei de aprovizionare preliminară a lui Ares 3, care îi va monitoriza desfășurarea în următoarele luni. Va ajunge pe Marte după patru sute paisprezece zile.

— Despre încărcătură. Înțeleg că e și altceva în afară de mâncare? întrebă un reporter.

— Așa e, spuse Annie zâmbind. Am alocat o sută de grame pentru articole speciale. Există câteva scrisori din partea familiei lui Mark, o notă de la Președinte și o unitate USB cu muzică din toate timpurile.

— Ceva disco? întrebă cineva.

— Fără disco, spuse Annie, în timp ce camera răsună de chicoteli.

Cathy Warner de la CNN luă cuvântul:

— Dacă lansarea aceasta eșuează, mai există vreo șansă de supraviețuire pentru Watney?

— La orice lansare există riscuri, zise Annie evitând întrebarea, dar nu anticipăm probleme. Vremea la Cape este senină, cu temperaturi calde. Condițiile sunt optime.

— Există vreo limită a cheltuielilor pentru această operațiune de salvare? zise un alt reporter. Unii oameni încep să se întrebe până la ce sumă putem vorbi de cheltuieli rezonabile.

— Nu discutăm aici despre o afacere, răspunse Annie, pregătită pentru întrebare. E vorba despre viața unui om aflat în pericol. Dar dacă vreți să luați în considerare aspectul financiar, gândiți-vă la valoarea misiunii prelungite a lui Mark Watney. Aceasta și lupta lui pentru supraviețuire ne oferă mai multe informații despre Marte decât tot restul programului Ares la un loc.

•

— Crezi în Dumnezeu, Venkat? spuse Mitch.

— Sigur, într-o mulțime, zise Venkat. Sunt hindus.

— Roagă-i pe toți să ne ajute cu lansarea asta.

— S-a făcut.

Mitch se apropie de postul lui de la Controlul Misiunii. Încăperea fremăta de activitate. Zeci de tehnicieni lucrau la ultimele detalii pentru lansare.

Își puse căștile și privi cronometrul de pe ecranul uriaș din partea din față a camerei. Își porni căștile și spuse:

— Aici directorul de zbor. Începeți verificarea stării pentru lansare.

— Am înțeles, Houston, veni răspunsul din partea directorului pentru controlul lansării din Florida. Șeful de echipă pentru lansare se asigură că toți oamenii sunt la posturi și sistemele sunt pregătite, transmise el. Dați-mi confirmare/anulare pentru lansare. Comunicațiile?

— Confirmare, veni răspunsul.

— Cronometru.

— Confirmare, se auzi o altă voce.

— QAM1.

— Confirmare.

Odihnindu-și bărbia în podul palmei, Mitch privea fix ecranul central. Acesta afișa transmisia video de la rampa de lansare. Propulsorul auxiliar, în mijlocul norilor de vapori de apă cauzați de procesul de răcire, avea încă marcajul EagleEye3 pe-o parte.

— QAM2.

— Confirmare.

— QAM3.

— Confirmare.

Venkat se rezemă de peretele din spate. El era administratorul. Își făcuse treaba. Acum nu putea decât să se uite și să spere. Avea privirea fixată pe ecranele de pe peretele opus. Se gândi la cifre, la jongleriile cu turele, la minciunile fățișe și la toate lucrurile la limita legalității pe care le făcuse pentru ca misiunea să fie posibilă. Dacă ar fi mers, toate ar fi meritat efortul.

— FSC.

— Confirmare.

— Prop 1.

— Confirmare.

Teddy ședea în camera de observație VIP din spatele Controlului Misiunii. Autoritatea pe care o avea îi conferea cel mai bun loc: rândul din față, la mijloc. Servieta îi ședea la picioare, iar el ținea în mâini un dosar albastru.

— Prop 2.

— Confirmare.

— PTO.

— Confirmare.

Annie Montrose se plimba de colo-colo în biroul ei personal de lângă camera de presă. Pe pereți erau montate nouă ecrane, fiecare conectat la o altă rețea de televiziune; toate rețelele arătau rampa de lansare. O privire rapidă către computer îi arătă că rețelele din străinătate făceau același lucru. Omenirea își ținea răsuflarea.

— ACC.

— Confirmare.

— LWO.

— Confirmare.

Bruce Ng stătea în sala de mese de la JPL împreună cu sutele de ingineri care dăduseră tot ce aveau pentru Iris. Priveau transmisia live de pe proiector. Unii se foiau, negăsindu-și locul. În Pasadena era 6.13 a.m. Și cu toate acestea, absolut toți angajații erau prezenți.

— AFLC.

— Confirmare.

— Ghidajul.

— Confirmare.

La milioane de kilometri depărtare, membrii echipajului de pe