deosebit atenţia. Planetologul ezită un moment, apoi îşi goli carafa într-un recipient ascuns sub tunică. Îi zâmbi Jessicăi, în clipa când îi surprinse privirea aţintită asupra lui, apoi îşi înălţă carafa goală, într-un toast mut. Faptul că gestul său fusese observat nu părea să-i fi tulburat câtuşi de puţin.

  Acordurile balisetului, care continuaseră să răsune în încăpere, îşi schimbară brusc tonalitatea minoră, devenind vioaie şi cristaline, că-şi cum Gumey ar fi vrut să însenineze atmosfera.

  — Să mâncăm, rosti Ducele şi se lăsă încet pe scaun. E furios şi nesigur, gândi Jessica. Pierderea combinei l-a afectat mai serios decât era de aşteptat. Trebuie să fie vorba însă şi de altceva, de ceva mult mai grav decât pierderea maşinii. Pare disperat. Îşi luă furculiţa, sperând ca gestul să-i alunge sentimentul apăsător ce pusese deodată stăpânire pe ea. De ce nu? E disperat.

  Cina, începută într-o ambianţă posomorâtă, se învioră încetul cu încetul, pe măsură ce conversaţiile prinseră să se lege. Fabricantul de distraie o felicită pe Jessica pentru talentele bucătarului şi savoarea vinului.

  — Amândouă sunt roadele Caladanului, îi spuse Jessica.

  — Delicioasă! Exclamă el, gustând chukka. Absolut delicioasă! Şi nici o fărâmă de melanj! Până la urmă ţi se face lehamite de-atâta condiment în toate cele!

  Reprezentantul Băncii Ghildei se uită la Kynes, care era aşezat în faţa lui.

  — Aud, doctore Kynes, că o nouă şenilă a căzut pradă unui vierme.

  — Iute se mai răspândesc veştile, mormăi Ducele.

  — Aşadar, e-adevărat? Făcu bancherul, întorcându-se către Leto.

  — Cred şi eu că-i adevărat! Rosti mânios Ducele. Pentru că a dispărut un afurisit de aerotransportor! Iar dispariţia unui asemenea colos nu poate fi lucru curat!

  — Când a apărut viermele nu exista nici un mijloc de recuperare a şenilei, îi explică Kynes bancherului.

  — Nu-i deloc lucru curat! Repetă Ducele.

  — N-a observat nimeni când a dispărut aripa? Întrebă bancherul.

  — Cercetaşii supraveghează de obicei numai dunele, spuse Kynes. Pe ei îi interesează, în primul rând, descoperirea semnului de vierme. Echipajul unui aerotransportor se compune din patru oameni: doi piloţi şi doi însoţitori. Dacă unul sau chiar doi din membrii echipajului au fost cumpăraţi de duşmanii Ducelui…

  — Ah, înţeleg! Exclamă bancherul. Şi dumneata, ca Judecător al Schimbării, ce măsuri ai de gând să iei?

  — Decizia mea trebuie chibzuită în linişte, răspunse planetologul. În nici un caz nu este un subiect pe care să-l discut la masă. Şi gândi: Scheletul ăsta gălbejit! Ştie că am ordin să ignor acest gen de infracţiuni.

  Bancherul surâse, îşi reluă cina. Jessica îşi aminti deodată unul din cursurile pe care le urmase la şcoala Bene Gesserit. Obiectul cursului era spionajul şi contraspionajul. Lector era o Cucernică Maică dolofană, ale cărei chip vesel şi glas vioi contrastau în mod straniu cu subiectul prelegerilor.

  „Un lucru demn de reţinut în legătură cu orice şcoală de spionaj şi/sau contraspionaj este similitudinea configuraţiei reacţiilor de bază ale absolvenţilor lor. Orice disciplină închisă îşi lasă amprenta – configuraţia specifică – asupra celor care o studiază. Această configuraţie specifică poate fi analizată şi anticipată.

  Într-adevăr, configuraţiile, sau modelele motivaţionale, sunt similare la toţi agenţii serviciilor de spionaj. Cu alte cuvinte, anumite tipuri de motivaţii sân {similare, chiar dacă şcolile sunt diferite şi scopurile antagoniste. Într-o primă, etapă, veţi învăţa să izolaţi acest element pentru a-l putea supune analizei – mai întâi, studiind metodele de investigaţie care evidenţiază orientarea interioară a investigatorilor, apoi, observând îndeaproape orientarea complexului limbaj-gândire al celor pe care îi analizaţi. Veţi constata, de pildă, că este foarte simplu să determinaţi limba originară a subiecţilor analizei voastre, observându-le, fireşte, inflexiunile vocii şi modul de exprimare.”

  Şi, în clipa aceea, stând la masă împreună cu fiu! Ei, cu Ducele şi oaspeţii lor şi ascultându-i pe reprezentantul Băncii Ghildei, Jessica simţi un fior de gheaţă: omul acesta era un agent al Harkonnenilor. Avea accentul celor de pe Giedi Prim – camuflat cu dibăcie, dar tot atât de limpede, pentru simţurile ei antrenate, ca şi când omul şi-ar fi afişat ostentativ originea.

  Nu cumva s-a întors până şi Ghilda împotriva Casei Atreides? Se întrebă ea. Gândul i se păru înspăimântător. Îşi ascunse tulburarea cerând unui valet să-i aducă un nou tacâm. Continuă să-l asculte pe spion, pândind alte semne care să-i trădeze intenţiile. Acum va schimba subiectul. Va aborda o temă aparent nevinovată, dar cu substrat ameninţător, îşi spuse. Asta-i metoda lui – modelul şcolii sale.

  Bancherul înghiţi o îmbucătură, sorbi din vin, zâmbi la o remarcă a femeii care stătea în dreapta lui. O vreme, păru să asculte spusele unui bărbat aflat ceva mai departe de el şi care îi explica Ducelui că plantele arrakiene native sunt lipsite de ţepi. Apoi, brusc, i se adresă Jessicăi:

  — Mie, aici pe Arrakis, îmi place să privesc zborul păsărilor. Bineînţeles, toate păsările noastre sunt hoitare şi multe din ele trăiesc fără să consume apă, întrucât s-au învăţat să se adape cu sânge.

  Fiica fabricantului de distraie, care şedea între Paul şi tatăl ei, de partea cealaltă a mesei, îşi strâmbă chipul ca de păpuşă şi spuse:

  — Ei, Susu! Ce-ţi veni să vorbeşti despre lucruri atât de dezgustătoare?

  Bancherul zâmbi.

  — Mi se spune Susu pentru că sunt consilierul financiar al Sindicatului colportorilor de apă. Şi cum Jessica nu-i răspunse, continuând doar să-l privească, adăugă: Iar vânzătorii de apă se anunţă strigând suu-suu-suk!

  Imită atât de bine strigătul, încât mai mulţi meseni izbucniră în râs. Jessica sesizase lăudăroşenia din tonul bancherului, dar nu-i scăpase faptul că fata intervenise în mod deliberat în discuţie. Jucau amândoi teatru. Fata rostise replica ce trebuia să declanşeze remarca spionului. Îi aruncă o privire piezişă lui Lingar Bewt. Magnatul apei mânca încruntat, fără să-şi ridice ochii din farfurie. Şi Jessica se gândi că bancherul spusese, de fapt: „Şi eu stăpânesc o parte din sursa esenţială a puterii pe Arrakis – apa.”

  Paul detectase prefăcătoria din glasul tovarăşei