are o anumită reţetă, chiar dacă ea e doar în capul lui. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul banilor. De asta banii se mai numesc şi „boabe”. Mulţi au auzit de vorba asta: „Eşti ceea ce mănânci.” Eu am o altă variantă. Eu spun: „Devii ceea ce înveţi.” Cu alte cuvinte, aveţi grijă ce învăţaţi, pentru că mintea voastră este atât de puternică, încât deveniţi ceea ce aveţi în cap. De exemplu, dacă învăţaţi să gătiţi, aveţi tendinţa să gătiţi. Deveniţi bucătari. Dacă nu vreţi să mai fiţi bucătari, atunci trebuie să învăţaţi altceva. Să zicem că vreţi să vă faceţi profesori. După ce terminaţi facultatea, deveniţi profesori. Şi aşa mai departe. Alegeţi cu atenţie ceea ce studiaţi.

Când e vorba de bani, masele au în general o singură formulă, pe care au învăţat-o la şcoală, şi anume să muncească pentru bani. Această formulă, predominantă în lumea întreagă, face ca zilnic milioane de oameni să se scoale şi să meargă la serviciu, să câştige bani, să-şi plătească facturile, să aibă de cheltuială, să mai achiziţioneze nişte acţiuni la fondurile mutuale şi să meargă iar la serviciu. Aceasta este formula principală sau reţeta.

Dacă v-aţi săturat de ceea ce faceţi sau nu câştigaţi destul, e suficient să schimbaţi formula prin care faceţi bani.

Cu mult timp în urmă, când aveam 26 de ani, am urmat un curs de un week-end, care se numea „Cum să cumperi proprietăţile prescrise în urma unei ipoteci”. Am învăţat o formulă. Următoarea treabă a fost să capăt disciplina necesară pentru a pune în practică ceea ce am învăţat. Aici, majoritatea se blochează. În cei trei ani cât am lucrat la compania Xerox, mi-am petrecut timpul învăţând să stăpânesc arta de a cumpăra proprietăţile prescrise în urma unei ipoteci. Am câştigat câteva milioane de dolari folosind această formulă, dar în prezent treaba merge mult mai încet şi sunt prea mulţi cei care se ocupă de aşa ceva.

După ce am învăţat să stăpânesc această formulă, am căutat altele. De la multe cursuri nu am folosit informaţia directă, dar de fiecare dată am avut câte ceva de învăţat.

Am urmat cursuri pentru intermediari, dar şi unul pentru vânzători de bunuri şi încă unul despre Haos (o introducere elementară în acest domeniu găsiţi în cartea „Câte ceva despre Haos”, de Z. Sardar şi I. Abrams, Editura Curtea Veche, 2000). Mă aflam într-o lume cu mult peste posibilităţile mele, cu oameni cu doctorate în fizică nucleară şi ştiinţa spaţiului. Şi totuşi am învăţat multe lucruri care au făcut ca acţiunile şi investiţiile mele în imobiliar să fie profitabile.

Majoritatea facultăţilor au şi ore despre planul financiar şi despre cumpărarea de investiţii tradiţionale. De aici se poate începe bine.

Întotdeauna am căutat o formulă rapidă. De aceea câştig uneori într-o singură zi mai mult decât alţii într-o viaţă.

Încă o precizare. În această lume actuală, în care totul se schimbă extrem de rapid, nu mai contează atât de mult ce ştii, pentru că adesea e deja binecunoscut. Contează cât de repede afli. Această calitate este nepreţuită. Este nepreţuită în găsirea unor formule rapide - a reţetelor pentru obţinerea „boabelor”. Să munceşti din greu pentru bani este o formulă de modă veche, care a apărut odată cu oamenii cavernelor.

 

5. PLĂTIŢI-VĂ MAI ÎNTÂI PE VOI. Puterea auto-disciplinei. Dacă nu reuşiţi să vă stăpâniţi, nu încercaţi să vă îmbogăţiţi. E mai bine să intraţi la Marină sau la mănăstire ca să vă puteţi controla. N-are rost să investiţi ca să câştigaţi bani şi apoi să-i faceţi praf. Lipsa de auto-disciplină îi face pe mulţi dintre cei care câştigă la loterie să ajungă săraci lipiţi la puţină vreme după ce s-au ales cu milioane. Lipsa de auto-disciplină îi face pe cei cărora li se măreşte leafa să-şi cumpere imediat o maşină nouă sau să plece într-o croazieră.

E greu de spus care dintre cei zece paşi este cel mai important. Dar dintre toţi paşii, acesta este poate cel mai greu de stăpânit, dacă nu v-a intrat în reflex. Aş îndrăzni chiar să spun că lipsa de auto-disciplină este factorul nr. 1 care îi delimitează pe cei bogaţi de cei săraci sau de cei de nivel mediu.

Mai simplu spus, cei care nu au o părere destul de bună despre ei şi sunt foarte toleranţi în privinţa constrângerilor financiare nu pot niciodată, realmente niciodată, să fie bogaţi. Aşa cum am mai spus dintr-o lecţie pe care am învăţat-o de la tatăl meu cel bogat, „lumea va continua să vă controleze destinul”. Şi asta nu pentru că unii sunt mai duri decât alţii, ci pentru că un om anume nu are un control şi o disciplină de sine. Cei lipsiţi de tărie sufletească devin adesea victimele celor care ştiu să se auto-disciplineze.

În cursurile pentru întreprinzători pe care le ţin, le amintesc adesea celor prezenţi să nu se concentreze asupra produselor, asupra serviciilor sau asupra mărcii, ci asupra dezvoltării calităţilor manageriale. Cele mai importante trei calităţi manageriale necesare demarării într-o afacere sunt:

 

1. Managementul circuitului financiar.

2. Managementul oamenilor.

3. Managementul timpului personal.

 

Aş spune chiar că aceste trei calităţi de administrare se aplică tuturor, nu numai întreprinzătorilor. Ele contează în felul în care vă trăiţi viaţa ca indivizi sau ca parte dintr-o familie, dintr-o firmă, dintr-o organizaţie cu scopuri caritabile, dintr-un oraş sau dintr-un popor.

Fiecare dintre aceste calităţi este sporită de capacitatea de stăpânire a auto-disciplinei. Eu nu consider că ar fi o vorbă goală povestea cu „Plăteşte-te mai întâi pe tine”.

„Plăteşte-te mai întâi pe tine” este o expresie care a apărut prima dată în „The Richest Man in Babylon” (Cel mai bogat om din Babilon) de George Classen. S-au vândut milioane de exemplare. Dar în vreme ce milioane de oameni au repetat de bunăvoie această afirmaţie, foarte puţini sânt cei care i-au urmat sfatul. Aşa cum spuneam, alfabetizarea financiară permite citirea cifrelor, iar cifrele spun câte o poveste. Dacă citesc declaraţia de venit a cuiva şi bilanţul său, îmi dau seama imediat dacă persoana respectivă a pus în practică ideea lui „Plăteşte-te mai întâi pe tine”.

Un desen valorează cât o mie de cuvinte. Aşa încât să comparăm iarăşi declaraţia